Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Florina Cercel. Spiritul, singurul scut al sieşi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trecând prin zguduiri greu suportabile pentru mulţi, viaţa admirabilei artiste Florina Cercel rămâne curată. Au purtat-o frământările succedate în cadenţă demonică şi în conlucrare cu adânca tristeţe prin iadul în furtună în care şi-a văzut câteodată sfâşiaţi pe cei mai dragi ai ei. Sumbră şi ucigătoare imensitate de chinuri pentru o viaţă de copil, odinioară, apoi de femeie cu frăgezime sufletească! Numai şi numai bunătatea, forţa răbdării, lumina înţelepciunii, temelia statorniciei i-au cruţat spiritul până azi, singurul scut al sieşi! Aşa a rezistat să nu cadă sub apăsări şi lovituri de peste tot!  
 
Curăţenia sufletească a fost cardinală pentru actriţa Florina Cercel, în toată viaţa sa, altminteri ar fi căzut în genunchi, aşa cum ar cădea în grămada de moloz templul căruia i s-ar frânge coloanele. Astăzi, drumurile prin trecut ale actriţei sunt umblate de o memorie plămădită ca pâinea cu apa lacrimei şi totuşi nu e sfârşită puterea iertării! Artista şi-a trăit întreaga suferinţă şi nu mai are rost azi să-şi aclame cererea propriei dreptăţi, dar mărturiseşte şi cere necrezut de docil drepturi şi viaţă mai bună pentru ceilalţi. E rară şi uneori eroică această ridicare a glasului pentru dreptatea altora. În ce o priveşte însă, îşi trăieşte viaţa numai din timpul ei şi nu cere să-i vină nimeni în ajutor pentru ceva. Un dumicat se poate smulge din altă mână, dar pâinea spirituală a unuia nu hrăneşte pe altul. Fiecare om plânge singur, altul nu poate decât să îl compătimească, fiecare om râde în văzduhul inimii sale, altul nu-i poate arunca înlăuntrul său râsul lui.  
 
Aşa a înţeles actriţa Florina Cercel să opună rezistenţă cu propriul piept, piepturilor ce s-au izbit de ea! Aşa a înţeles să se mistuie în propriile bucurii, să nu râvnească ce nu-i al ei, să nu lase din mână fără împotrivire ce-i al ei! Peste luptele sale, însă, viaţa i-a fost trecută de multe ori prin cercuri de foc, iar flăcările i-au ars în multe rânduri şi corpul, şi sufletul. De fiecare dată s-a vindecat şi a repornit de la început drumul destinului. Teatrul şi filmul i-au fost reazem pentr aceasta. „De fiecare dată când am avut cele mai grele şi aparent de netrecut momente personale, de viaţă personală, s-a întâmplat ceva pe scena care m-a ajutat să renasc”, mărturiseşte.  
 
Ce flăcări mistuitoare au încercuit-o pe artistă! Ororile războiului cu spaime şi foamete, încătuşarea tatălui ei şi aruncarea în ocnele comuniste, apoi moartea soţului în braţele sale sunt cele mai năprasnice flăcări ce-şi au arzătorul în fundul iadului. Zorile copilăriei sale au fost ca aburii unei primăveri ieşiţi în triumful vieţii de sub zăpadă. Deşi Florina se născuse înainte de a se termina războiul, nimic nu prevestea o nenorocire mai groaznică pentru ea, chiar decât monstruozitatea unui război. Avea să urmeze naufragiul unei familii ce trăia senin şi fericit într-un cămin cald, dincolo de grijile cele fără de capăt. Locuiau la Râmnicu Sărat, tatăl artistei era prim trompetist la fanfara unui regiment din oraş, mama era casnică, o femeie credincioasă, aşezată la casa sa, chibzuind rosturile gospodăriei, respectând ritualurile sărbătorilor, trăgând pe toţi ai familiei după ea la slujbele bisericii. Aveau un cămin armonios, mergeau toţi la concertele de la Filarmonică, vinerea şi sâmbăta, ritmurile vieţii se sincronizau cu viaţa palpitantă a primelor decenii din veacul sfârşit în urma celui în care trăim acum cu totul îndepărtaţi de melancoliile şi puritatea în simplitate a oamenilor neîncrâncenaţi de altădată. Dar au venit din senin vestirile furtunii ce-avea să se stârnescă şi să facă ravagii peste liniştea acestei familii. Florina era în clasa a cincea (mai avea o soră mai mare) pe când tatăl ei, din neştiute cauze politice a fost arestat şi dus la puşcărie. Au venit zile înnorate şi înfrigurătoare pentru familia care cu fiecare zi trecută ajungea la capătul răbdărilor. „În iarna aceea”, îşi aminteşte artista, „în ’53, a fost viscolul înfiorător. Cu o săptămâna înainte de viscol mama a plecat la Botoşani să aducă nişte ajutoare, alimente, dar nu a putut să ajungă la noi decât peste trei săptămâni. A fost cumplit pentru că noi două, eu şi sora mea, am rămas singure în casă şi casa era acoperită total de zapadă! Atunci am văzut în fereastră, în zăpada care acoperea complet fereastra, pe cineva care făcea un tunel. Era proprietarul din aceeaşi curte cu noi. El a facut un tunel şi ne-a scos”! Apăsate de pustiul rămas în urma tatălui Florinei, mama ei, ea şi sora ei s-au retras în Moldova unde aveau să rămână până când capul familiei, nefericitul condamnat căzut pradă mişeliilor comuniste avea să se întoarcă de la Canal, unde-şi ispăşise o crudă osândă. Nici la Botoşani nu era raiul! „Bunica mă legăna într-o covată, ceva improvizat. Era mare sărăcie şi îi spunea tot timpul mamei mele: «Marie, fata asta mică o să ajungă artistă, ai să vezi»!”, îşi aminteşte artista.  
 
Timpul a trecut! Rămăseseră departe, în scrumul lăsat de durere, memoriile unui trecut tragic. Într-o zi, însă, dezastrul care se familiarizase cu actriţa Florina Cercel avea să se întoarcă. Pentru a câta oară, într-un aşa de scurt timp!? Avea douăzeci şi opt de ani. Bărbatul ei iubit, s-a stins în braţele sale. Era doctorul Ioan Perian Liviu. Tânăr, cu viitor. S-au iubit, au foat fericiţi şapte ani! Apoi, destinul i-a învins. Soţul actriţei Florina Cercel a plecat în eternitate ca şi cum n-ar fi trecut vreodată prin lumea finită, cu umbre şi raze efemere. „În sufletul meu” se destăinuie artista, „fericirea mea cu el a fost şi este şi acum unică, probabil că acesta a fost şi motivul pentru care eu nu am mai fost niciodată după aceea, chiar dacă am iubit, chiar dacă am fost iubită cea din acei şapte ani cu el. Acesta a fost destinul!”.  
 
Singura compensaţie faţă de atâta suferinţă a fost pentru actriţa Florina Cercel faptul de a rămâne în urma ravagiului durerii nu mai învinsă ci mai oţelită. Aceasta îi dă resurse morale şi corporale de a rezista în confruntarea cu răul dinlăuntrul ei, din jurul ei, din societate şi lume. Este o personalitate cu o activă implicare civică în societatea românească, are structurate clar principii foarte echilibrate, o prezenţă publică decentă şi exemplară, un discurs de substanţă în care îşi angajează propriul bine, propriul confort, propria linişte, odihnă şi sănătate. Are o viziune afirmată demn promonarhică, mărturiseşte o iubire statornică pentru Majestatea Sa Regele Mihai, speră restaurarea ţării.  
 
Întru confirmarea acestor creionări afective despre actriţa Florina Cercel este chezăşie totul: viaţa sa personală, zguduită ca ţărmul de forţa mării, dar neclintită de la demnitate şi statornicie, precum şi grădina sa sufletescă, încărcată de corolele florale multicolore ale rolurilor pe care le-a jucat măiestrit, într-o viaţă de om, într-o viaţă de artist!  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Florina Cercel. Spiritul, singurul scut al sieşi / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1501, Anul V, 09 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!