Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Anastasia Lazariuc. Nu e alt bine ca-n sânul cântecelor Anastasiei...!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În universal sonor contemporan românesc, a cărui singură urmă de melodie ce nu sfidează liniştea şi armonia e preponderent a trecutului, nu cea proaspătă şi scandalizantă adesea, rar apare câte un nou cântec, în niciun caz mirabil, cel mult nenul! În loc de melos, prea invaziv e cântecul vorbit, ţipat sau bombănit, iar laconismul mesajului dă libertate textului gol, pe când în loc de voce, multe dintre cântăreţe prezintă publicului corpuri poleite, îmbrăcate pe porţiuni, iar mulţi cântăreţi par prestatori de muncă în folosul comunităţii. 
  
Cândva, toate cântecele erau cântece, iar toţi artiştii erau artişti! Dar azi coboară la negativ, în iureş, coeficienţii reali ai gradului culturii muzicale, esteticii scenice, formei şi fondului textual. Ne-ar putea aştepta o plânsă devastare a muzicii mai târziu, dar nu-i totul pierdut, deşi timpul speranţei pare târziu şi şansa indistinctă, cenuşie, dacă încă mai avem cântăreţi cum e gingaşa, melancolica Anastasia Lazariuc! Ea vine din pleiada timpului netrecut, dar cu aripile şi spiritul de altădată, nu cu grinzile trupului şi liră horcăitoare în gât! 
  
Fără îndoială, nu toţi cântăreţii de azi sunt fantomele unui continent scufundat al muzicii, nici nu va fi goală de muzicieni lumea de mâine, dar nu va veni curând ziua când vom auzi o glăsuire mătăsoasă a cântecului, aşa cum e cea a interpretei Anastasia Lazariuc, nici frumuseţe de spirit şi de chip, de talent, de sensibilitate, toate uniforme cu seriozitatea şi munca., aşa cum e a cântăreţei venite de dincolo de Prut, unde istoria a făcut din basarabean jumătate un frate, jumătate alt frate! Mulţi zişi cântăreţi de azi au gânduri despre muzică şi spectacol muzical care stabilesc viziuni de incongruenţă cu valoarea şi demască pe fervenţii succesului facil rătăcind definitiv drumul gloriei muzicale. 
  
Privind pe artistă cât e de luminoasă, ce corp suplu şi armonios îl înveşmântează rochii de scenă superbe, elegante, cu linii fine şi coloristică plăcută, spectatorul nu cunoaşte ce presiune are asupra sa clipa gravă dinaintea apariţiei artistei în faţa lui, câtă grijă are de frumuseţea sa, de aspectarea vestimentară, de gestica scenică, de francheţea cuvântului rostit, de unduirea vocii…! Câtă deosebire e aici de profilul multora, prea multora cântăreţe ce apar cu haine aruncate pe ele, ca luate de-mprumut de la cineva cu altă măsură! Frumoasă ca mireasă de conaş, necontenit tânără, neîncetat duioasă, surâzâtoare, Anastasia Lazariuc luminează scena sau platoul cu lumină nefotonică, lumină umană! 
  
Ca rugăciunea, cântecul Anastasiei Lazariuc, ascultat la trezire şi la pregătirea căderii în braţele visului, este prima şi ultima datorie pioasă faţă de inima ce bate din prima până în ultima clipă de viaţă şi are nevoie din acest motiv de cea mai curativă doctorie: plăcerea! Iar când ceru-i cenuşiu, mohorât şi-nfrigurat sub nori, ochii Anastasiei Lazariuc sunt chiar marea din care Dumnezeu a luat un val şi a lăcuit cerul la-nceput! 
  
De atunci, cerul e exilat din tăcerile universului în cântecele Anastasiei, unde-i mai albastru, mai adânc, mai cald, cerul şi iubirea neaflându-şi nicăieri bine ca-n sânul cântecelor Anastasiei Lazariuc! 
  
O crenguţă de lăcrămioare basarabene 
  
În lumea de azi fenomenul muzical devine tot mai intensiv, dar grefat pe un fond de modernitate şi artificialitate. Tinerii simt că nu-şi pot satisface aspiraţiile şi plăcerea distracţiei, la cotele ambianţei, într-o spaţialitate şi spiritualitate a sunetului şi glasului muzical armonic şi estetic, ci exagerat de rigid, de zgomotos. De asemenea, dansul cuprinde o gestică febrilă, smulsă, nesentimentală, derutantă ca o vârcoleală, iar costumaţia decorează bizar şi neelegant spectacolul muzical, ireparabil defectat şi deposedat de feeria scenografică şi de vraja muzicii. 
  
Locul fiecăruia, sub soarele muzicii este acolo unde sunetul ei se acordează sufletului fiecăruia, culturii sale, ca un pansament al inimii. După 1989, mulţi oameni de la ţară, părăsind sau pierzând ogorul, s-au mutat la oraş şi încearcă să recupereze viaţa de la casă, la bloc, ridicând uliţa orizontală pe verticala etajelor, săpând straturi de jur-împrejurul blocurilor, încropind coşmelii la parter, scoţând la ferestre măgăoaie care răsună asurzitor şi cântă o muzică de cea mai ridicolă factură. Astfel, comorile folclorului românesc sunt pierdute şi tot mai rar cântate, iar muzica uşoară clasică, toate genurile muzicale autentice şi de valoare se îndreaptă către ţinte false, intră pe mâna mocofanilor, se descompun, se îmbolnăvesc şi îşi pierd efectul. 
  
În această dizarmonie, în miezul dezechilibrului cultural postdecembrist a venit în România, ţara românească cea învecinată de români, de la Băcioi, lângă Chişinău, basarabeanca Anastasia Lazariuc, aducând cântecele ei, o crenguţă de lăcrămioare, într-o primăvară românească, reavănă, o primăvară în care s-a descătuşat glasul şi s-a deszăvorât libertatea. Basarabeanca, frumoasă, cu ochii de cicoare şi vocea vrăjitoare ca un clinchet de pietre scumpe şi ca vuietul de caval, întrupează muzica atât de frumos încât pare un început şi deopotrivă un sfârşit al unui gen de cântec românesc, pentru că nimeni nu va mai cânta ca ea. Glasul ei nu seamănă cu altul, dar, sfredelindu-se în inimile românilor, face să pară că fiecare român îşi ascultă propriul suflet. 
  
Anastasia Lazariuc a luat cântecul de la moldovenii din Băcioi, de dincolo de Prut şi nu a pierdut un strop din el! A luat viaţa pieptiş şi a cucerit-o cu acest cântec, iar când a urcat pe scenă, palmele publicului s-au făcut numai două şi, de atunci ele bat metronomic, la fiecare spectacol, cu iubire şi adoraţie. 
  
S-a lansat cu ani în urmă, interpretând câteva piese de Ion Aldea Teodorovici, iar de atunci a răpit inima oricui a ascultat-o vreodată, dăruindu-i, lin, plutitor, cântecul. 
  
În glasul Anastasiei este iubire! Un cer nemărginit de iubire şi frumuseţe sunt cântecele Anastasiei, interpreta cu ochii albaştri ca marea, încât dacă îi scufundă în râul Prutului îi dă culoarea agatului, înălbăstrindu-l. Pictorii ar putea lua din ochii ei cerul, spre a-l împături apoi, pe pânze! 
  
Frumuseţea cântecului Anastasiei, a sufletului şi chipului, interpretarea unică şi cuceritoare se înnobilează de simplitatea şi tonul amabil care sunt valenţe ale raportării ei la cei din jur, fără nicio umbră de aroganţă. Minunatei interprete de muzică uşoară, Anastasia Lazariuc, niciodată nu îi va veni timpul când îşi va îndepărta publicul, nici vremea când ea va fi uitată de public! 
  
Cântecul Anastasiei Lazariuc se ridică la cerul Moldovei scufundat azuriu şi fără hotare, cu dorurile, iubirile, veseliile şi suspinele, în sufletul românilor de pretutindeni. Însuşi sufletul românesc, îmbogăţit, înfrumuseţat şi înălţat în colonadele glasului ei muzical şi ale poeziei sunt cântecele pe care le interpretează. Iar ea este o artistă frumoasă în suflet şi la chip, care înfiorează cu sublimitatea cântecului sensibil, pe oricare dintre români, oriunde s¬-ar afla!... 
  
Două răspunsuri primite fulger, care premerg unui interviu viitor conturează deja un chip sufletesc al artistei: 
  
Aurel V. Zgheran: Oriunde te-ai aflat, Anastasia, la răscruce de drumuri şi destin ai întâlnit armonia, bucuria şi căldura căminului părintesc, liniştea şi siguranţa?! 
  
Anastasia Lazariuc: Deschizându-şi sufletele, cei plecaţi de acasă se descătuşează de apăsarea dorului, chiar şi pentru o clipă. Nu este grea depărtarea, pe cât este izolarea, absenţa oricăror veşti de acasă. Atunci când vorbeşti cu cineva apropiat, chiar şi în modul virtual, prin corespondenţă, suferi numai o jumătate de despărţire iar cealaltă jumătate este mai mult decât nimic în relaţia individ, familie, prieteni, comunitate, naţiune. 
  
Aurel V. Zgheran: Ai trăit uneori sentimente amare, ca o apăsare de sus a însingurării şi înstrăinării? 
  
Anastasia Lazariuc: Oricine le-a trăit, de când a luat fiinţă lumea, şi le va trăi până când lumea nu va mai fi! Da, şi eu am trăit cu această încărcătură. Poate că mai mult decât alţii…! În măsura în care întâlneşti în viaţă oameni deposedaţi de ură, vulgaritate, incultură, agresivitate, regăseşti lumina spirituală, afectul, diversul civilizat şi suscitător de interes, în mare contradicţie cu banalul, dar şi cu senzaţionalul opulent şi vulgar, cu atacul la persoană…! 
  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) 
  
Referinţă Bibliografică:
Anastasia Lazariuc. Nu e alt bine ca-n sânul cântecelor Anastasiei...! / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!