Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Preasfinţitul Părinte Episcop greco-catolic Virgil Bercea. Temeiuri de iluminare între adevăruri ipotetice
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Prozelitismul, oricine l-ar practica, nu face decât să întreţină dezbinarea. În România funcţionează principii şi practici de cult diverse. Dar, nu este raţional ca un credincios, indiferent de confesiunea sa religioasă să se constituie ca parte adversă în raporturile interumane cu alt credincios, fiecare trebuind să coabiteze rezonabil într-un spaţiu comun, care este ţara. Mai mult decât atât, extremismul religios duce uneori la situaţia în care „adevărul” fiecăruia este ipotetic şi netestabil, din punctul de vedere al celuilalt. De la opinii şi până la spuse pline de răutate, este prea mult, ofensator şi riscant!  
Deşi majoritari, ortodocşii din România în cea mai mare parte, nu dezic libertatea confesională şi nu se uită cu ochi răi la construirea lăcaşurilor de cult care corespund cu nevoile spirituale proprii altei credinţe. Însă, unii edili ai oraşelor, unii parlamentari, unele personalităţi, de multe ori au un alt punct de vedere, frecventând, pentru imagine numai bisericile mulţimilor, încât unde o biserică de un anumit cult se ridică la cer, o alta cu altă orientare confesională cade în genunchi. Se înţelege: una e a majoritarilor, cealaltă a minoritarilor. Una este frecventată, cealaltă mai puţin. Totul diferă în funcţie de preponderenţa confesională regională. Aceasta dovedeşte că uneori scopul imaginii este mai mare decât credinţa. Se observă cât interes există pentru serviciul liturgic şi cât de mare este rezistenţa statului la slujbă a unora, după ochii goi, pierduţi în neant, în aşteptarea predicii, a împărţirii generoase de mulţumiri şi măriri, vânătorilor de laude!  
Sub aceste auspicii, bisericile sunt transformate uneori în instrumente ale puterii. Se zidesc lăcaşuri de rugăciune ale cultului personalităţii. Orice încercare izolată de a dezlănţui o campanie de apărare a integrităţii şi independenţei bisericii degenerează în dispute sterile, deseori. Se activează manevre de intimidare luînd ca ţintă stabilitatea şi echilibrul credinţei în locul căreia se impune argumentul puterii.  
Aceste lucruri caută conflictele, izolează şi dezbină enoriaşii, demarează conflicte. Căderea în iraţionalitate înaripează şi însufleţete omul spre contrariile credinţei. Poziţionarea bisericilor în mijlocul conflictelor de interese politice iniţiază critica între oameni, dezvoltă subiecte contrare. Ingeniozitatea animată de lupta intereselor ajunge până la a transforma spaţiul ritual monumentalizat al bisericilor în tribună de idei politice. Atingerea scopurilor personale ale preoţilor sau, într-o perspectivă extinsă, jinduirea sprijinului cerut şi promis pentru diverse lucrări la biserici consfinţeşte pactul bisericilor cu aspiranţii la funcţii. Aceasta devine parte imuabilă a implicării unor slujitori ai altarului şi a gloatei atrase de ei, în verva politică. Fireşte, Biserica Ortodoxă istorică şi contemporană are în rândurile sale slujitori şi credincioşi, cei mai mulţi dintre ei, care pun temelia spirituală a armoniei interconfesionale şi respectului reciproc.  
Spre a se da doar un singur exemplu din rândul credincioşilor ortodocşi, ne oprim atenţia la părintele Gheorghe Bârjovanu, de la parohia Sf. Gheorghe din Orbic-Buhuşi. Este un preot care are o inepuizabilă capacitate de a aşeza între oameni înţelegerea ca uniformitate în comunitate, indiferent de confesiunea religioasă a fiecăruia, etnia starea socială etc... Împiedică prin exemplul personal aprinderea conflictelor între oameni, iar atunci când conflictul este inevitabil se implică în stingerea lui. Un astfel de om, poate fi oriunde şi oricând în fruntea unei comunităţi, deoarece comunitatea îi ascultă cuvântul şi îi urmează pilda. Nu şi-a făcut o avere sfidătoare, nu aşează între oameni motivele urii, nu este dator nimănui şi astfel, nu poate fi manipulat de către nimeni. Părintele Gheorghe Bârjovanu, într-un conglomerat contemporan de probleme care asfixiază spiritualitatea şi materializează idealul uman, identifică simplitatea, concentrează valorile umane ca veghea cea mai oţelită în apărarea păcii şi iubirii dintre oameni. Poate organiza impecabil oamenii la activităţi comune în serviciul bisericii, ceea ce nu e departe de a atrage întreg oraşul în activităţile şi gândirea comună apărată de ură şi contre, pentru că lumea îl urmează. Soţia preotului, prezbitera Mihaela Bârjovanu, asistentă la Spitalul Orăşenesc Buhuşi, este un rar exemplu de „cucoană” care nu umple casa cu servitori, care nu vorbeşte oamenilor cu solemnitatea statuii, care nu provoacă nicio umbră în faţa respectului semenilor. Familia, în lumea modernă e foarte afectată de degradarea principiilor, iar de aceea, familia preotului Gheorghe Bârjovanu e o oglindă umană care prin ceea ce îfăţişează din interior, răzbate ca exemplu constructiv în comunitate. Niciodată, părintele Gheorghe Bârjovanu nu ar clădi zid între oameni, cu atât mai puţin unul împotriva liberului drept la credinţă al tuturor. Admite şi ar sprijini total şi consecvent comunicarea interconfesională pentru identificarea părţilor ce unesc, spre micşorarea energiei celor care despart!  
Având ocazia peste măsură de onorabilă în ce mă priveşte, a unor comunicări personale cu Preasfinţitul Părinte Episcop greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea, decan al Facultăţii de teologie Greco-Catolică a Departamentului Oradea din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj şi preşedinte al Consiliului redacţional al revistei eparhiale „Vestitorul” din Oradea am întrevăzut o rară capacitate a schimbului de amabilităţi din partea Excelenţei Sale. Generozitatea Preasfinţitului a fost nesperată şi absolut nouă în experienţa mea veche pe care o am cu mulţi alţi reprezentanţi ai bisericilor, de diferite confesiuni şi ranguri. Cunoşteam din presă şi de la televiziune precum şi din convorbirile mele cu maestra Virginia Zeani, largile viziuni ale Preasfinţitului Episcop Virgil Bercea şi constanta legătură şi implicare în viaţa culturală a Oradei, dar nu numai, sprijinul nemăsurat şi neezitant faţă de actele culturale şi pentru oamenii de valoare ai acestei ramuri.  
Nu îmi era necunoscută implicarea Preasfinţitului Episcop Virgil Bercea în organizarea primirii la Oradea, după nenumăraţi ani, a marii soprane de aur Virginia Zeani, venită din Florida, pentru prima oară după decenii, la lansarea cărţii despre propria viaţă, scrise de Sever Voinescu „Canta che ti passa”. Ştiam, citisem şi văzusem imagini în legătură cu aceasta, mi-a făcut mărturisiri însăşi maestra, la telefon, despre ceremonialul mirabil închinat domniei sale, rod al atenţiei mari şi sprijinului Preasfinţitului Părinte Episcop. Ştiam de grija, participarea materială şi efortul de coordonare a realizării cărţii. Ceea ce a fost însă mai impresionant pentru mine, e disponibilitatea interrelaţională a Preasfinţitului, pe seama unor afinităţi culturale, a unor preocupări ce converg, cu sau fără legătură cu înclinaţiile şi nuanţele interconfesionale, simţite în schimbul de felicitări cu ocazia sărbătorilor şi în darul fără preţ din partea Excelenţei Sale, care constă în trei volume ale cărţii „Canta che ti passa”. Primindu-le, le-am dăruit cu bucurie pe două, din partea doamnei pe care o iubesc, maestra Virginia Zeani, altor doamne pentru care am aceleaşi sentimente: sora mea, Maria Burcă, ea dăruind şi primind cărţi cu drag, şi o doctoriţă în care încă nu mi-am pierdut încrederea, nici n-am să mi-o pierd vreodată, ca în medicamente, Marilena Pascariu, medic internist la Spitalul Orăşenesc Buhuşi, ea fiind omul inimii mele în unire cu speranţa.  
Cumpănind amabilitatea Preasfinţitului Părinte Episcop Virgil Bercea, în raport cu suferinţa românească ce pare că nu mai poate fi învinsă şi faţă de care recitalurile politice îşi sporesc aplombul în predici şi sfeştanii, ceea ce am înţeles şi învăţat din ea este pacea, dialogul, respiraţia liberă, echilibrul şi echitatea interconfesională, respectul primit şi redat în egale măsuri, ataşamentul şi contribuţia personală, implicarea activă în actul cultural. Preasfinţitul Părinte Episcop se apropie-ntr-atât de om încât înlătură din extatic viziunile supraînalte asupra ierarhilor bisericeşti şi le coboară la generalitatea şi valabilitatea umană, spre a transgresa cuvântul şi fapta în învăţătură mângâiere şi sprijin. Nu este greu de înţeles că acestea sunt şi sentimentele sopranei Virginia Zeani, căutându-se răspuns la faptul că maestra, în tot ce spune când se referă la ţară, din îndepărtata Florida, unde locuieşte, întâile nume rostite sunt Majestatea Sa Regele Mihai şi Preasfinţitul Episcop Virgil Bercea. Fiecare discuţie cu maestra are în sine o agreabilă idee de metodă, un fir descriptiv al gândului de dor, de drag, de respect pentru oamenii de valoare din România, niciodată încurcând ordinea, traducând simplitatea incredibilă a vastului ei spirit în neciocniri de cuvinte, în înflorirea cuvântului ce-i prelungeşte trupul de aur al spiritului, un infraspirit din care nu se deduce decât legea iubirii, legea binelui, omenescului iluminat de genialitate. Iar dacă o atât de aurorală artistă aşează în subtile şi superbe cuvinte numele Preasfinţitului Episcop Virgil Bercea alături de al Majestăţii Sale Regelui, înseamnă că acest nume nu îi vine nici la întâmplare în rostire, nici ca răspuns la investigări în amănunt printr-un nor de oameni şi fapte, ci este în extinderea sufletului ei într-o natură increată a rostirii, o natură a iubirii şi respectului conştient şi mărturisit.  
Întorcându-ne la părintele ortodox de la Buhuşi, Gheorghe Bârjovanu, nu pentru comparare, deoarece bunătatea nu are dimensiunea în cantitate ci în unirea binelui făcut cu efectul bun, pentru că nu am căzut deocamdată de acord să pun în vorbire faptele sale, asemănătoare în sprijinirea culturii cu ale Prea Sfinţitului Părinte Episcop greco-catolic de la Oradea, cer să mi se îngădui a spune doar atât: părintele Gheorghe Bârjovanu nu e niciodată absent la strigarea cuiva care nu poate singur să ducă înainte sarcini ce menţin viaţa unor activităţi culturale în România! De pildă, pentru alcătuirea cărţii „Timp fără ani. Oglinzile unui veac”, părintele, întru recunoştinţa mea, a acoperit câteva cheltuieli dintre cele necesare să călătoresc la Bucureşti, de nenumărate ori pentru a mă întâlni cu artişti sau a participa la unele spectacole şi alte evenimente cultural-artistice. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că uneori a mai completat cu „cerneală”, intuieşte de bună seamă părintele despre ce este vorba, pentru a reface ideile, atunci când se epuizau în gândurile mele! Datorez mare recunoştinţă, de asemenea, Prea Sfinţitului Părinte Episcop Virgil Bercea pentru punerea la dispoziţie a cărţilor despre maestra Virginia Zeani şi pentru cuvintelele pe care mi le-a adresat în mai multe rânduri, constituite în sinea mea încă o „cerneală”, aceasta spirituală şi necesară, care repornea la drum ideile mele însufleţite de faptul că Prea Sfinţitul îmi acordă un respect!  
În faţa contemporanilor, Preasfinţitul Părinte Episcop Virgil Bercea este un părinte spiritual care şi-a câştigat un excepţional respect continuat în întărirea credinţei poporului pe care îl păstoreşte prin înţelepciunea pildei personale. Pe când, în veacuri va fi o piatră spirituală de fundamentare a istoriei credinţei şi culturii neamului românesc iluminate de ierarhii săi, printre care Preasfinţitul Părinte Episcop se remarcă drept o personalitate cu superioară grijă şi sprijin de bază faţă de personalităţile culturale şi operele lor!  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Preasfinţitul Părinte Episcop greco-catolic Virgil Bercea. Temeiuri de iluminare între adevăruri ipotetice / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!