Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Angela Gheorghiu. Muzica, dulce linişte
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Arta scenei e aerul vieţii sufleteşti! Şi demoniac şi angelic este răsunetul suplu al muzicii clasice, nemistuit, ca un tropot de clinchete, ca o lunecare de izvoare pe pietre îmbrăcate în muşchi. Cel al vocii sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! 
  
Artista e frumoasă, suavă ca o hermelină. Oricând cântă pe scenă, ziua e în pragul primăverii, iar scena e un vast farmec sonor îngemănat cu solemnul şi voioşia... Păşeşte pe ea ca pe o duşumea aşternută cu macaturi înflorite, aduse din zestrea de acasă, de la Adjud, se înmlădiază cântând, ca o salcie, unduieşte, cântând, braţele-i subţiri, firave, albe, într-o gestică de balerină, într-un zbor de libelulă cu elitre diafane! Totu-i levitaţie sufletească atunci când cântă Angela Gheorghiu! Aplauzele, pentru Angela Gheorghiu sunt voioase şi deopotrivă solemne. E o frenezie unde cântă! Într-o atragere alegră, magnetizantă sunt chemate inimile şi sunt înrobite de iubire! 
  
Angela Gheorghiu inundă cu soare, armonie şi surâs... 
  
Intr-o zi cu burniţă şi fiori din văzduh, dar cu iubire şi căldură de la piept, când s-au celebrat Zilele Şcolii „Angela Gheorghiu”, din Adjud, venise să o reprezinte pe patroana adorată de oraşul ei natal şi de lume, o altă soprană dăruită scenei lirice de oraşul Focşani, apropiat Adjudului şi apropiat inimii istoriei, Mioara Manea Arvunescu. 
  
Ceea ce e rar în relaţia sufletească dintre cele două privighetori pe care le leagă şi locurile natale, Angela Gheorghiu şi Mioara Manea Arvunescu, este faptul că nu au una pentru cealaltă cârcei la suflet, nu au una pentru cealaltă o inimă încreţită şi striată. Zilele şcolii în care şi-a început educaţia cea mai mare soprană de azi a României au prilejuit pentru adjudeni o regăsire afectivă, cu ea. 
  
Se prăbuşea răceala peste Adjud, susurau lung şi vestitor de întârzierea soarelui, vânturi răscolitoare la încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii. Dar între cerul plumburiu şi oraşul rărit de pânzele ploilor mărunte dinspre pustietăţi, Angela Gheorghiu, întorcându-se acasă fie chiar şi ca o veste, ca o iubire trimisă prin sol, ca o amintire nepierdută şi netulburată de timp, inunda cu soare, armonie şi surâs, şcoala care îşi celebra propria zi şi-şi omagia propria patroană sufletească. 
  
Angela Gheorghiu absoarbe în inima ei pe toţi, sub ademenirea unei vrăji, a unei chemări lăuntrice ivite din aservirea omenescului faţă de sublimul liric al muzicii glasului ei. Fermecătoare şi cu o voce clară şi puternică în exterior, dar firavă ca o şoaptă unduind în suflet, este acasă şi când nu e prezentă. Se aud, fără a fi rostite vorbele ei în care fierbe hazul vindecător pentru toată oprimarea dată de urâţeniile vieţii ajunse la mila cerului. E înveselitoare, nu exteriorizează propriile dureri, e alungătoare a grijilor şi amarului zilei de mâine...! Aşa spun despre artistă, adjudenii ei. Aproape le este inexplicabil faptul că din unduirea unei voci lirice, din gestica unei făpturi frumoase, botticeliene, izbucneşte umorul, iar în privirea ei visătoare se contemplă veselia nezăgăzuită. Acasă la ea, Angela Gheorghiu nu este o statuie rece, acasă la ea Angela Gheorghiu este un om drag care se lipeşte de oameni. 
  
În timp ce pe scenă este una dintre cele mai mari soprane ale lumii, din toate timpurile. 
  
Secunda urcă în veşnicie cu Angela Gheorghiu 
  
Într-un sens, cultura şi creaţia artistică universalizează etic şi estetic omul. În sfera umanului, frumuseţea este convergentă conştiinţei şi raţiunii. Ceea ce îmbogăţeşte cultura care porneşte de la educaţia în primul rând a copiilor căutători de sinteze finale în creaţia artistică spontană, indefinită, adesea întretăiată cu joaca, este muzica. Într-un timp ca acesta în care toată muzica este înăduşită de marea industrie antimuzicală, sunt puţini copii care să nu fi auzit de soprana Angela Gheorghiu şi să nu o placă pe frumoasa şi divina maestră ce aureşte răspântia a două secole de muzică, dominate de geniile lor, în România, Hariclea Darclée sau Virginia Zeani (vorbim aici şi acum despre copii, deorece ei dăruiesc iubirea nepietruită în generozitate la schimb, ci poleită în adevărul inimii). Pentru cei mai mulţi copii, maestra Angela Gheorghiu, această adorabilă stea a muzicii ajunse mai sus de inimă, la creştetul pur al duhului, creează forma pilduitoare. Contribuie la purificarea şi eliberarea spiritului în actul complet armonios, pe diferite trepte şi sensuri de percepere ale vârstelor copilăriei inocente, atât ca om frumos, voios, care se apropie şi se lipeşte de copii ca frunza de rouă, cât şi ca genială cântăreaţă ce absoarbe în glasul ei însuşi sărutul vieţii peste lume şi vulturul singurului ideal ce nu doare, sfinţenia! 
  
Dacă observăm copii la un recital al artistei Angela Gheorghiu, aflăm că înţelegerea vârstei lor trebuie căutată şi în noi înşine, cei maturi, pentru că în fiecare există izvorul cosmic întrupat al copilăriei, în fiecare arde sufletul unui copil al cărui loc lăuntric rămâne în noi până la asfinţit. El încheagă personalitatea pentru că în copilărie se însufleţeşte şi creşte naturaleţea, candoarea, nu în maturitate. Iar dacă o artistă genială, cum este Angela Gheorghiu, plină de frumuseţe în varietatea întrupată şi spirituală, dacă minunata soprană de aur a României, Angela Gheorghiu, adoră copilăria şi este mereu cu gândul, în primul rând la copiii din Adjudul ei natal, la şcoala care îi şi poartă numele, ea reuşeşte să izbucnească o fierbere dulce şi adorabilă în inima lor. Reuşeşte să îi aducă la altitudinea punctului de ciocnire a sublimului cu înverşunarea din ce în ce mai întreagă şi desluşită în aspiraţia spre copilăria estetizată de educaţia pentru viitorul ce nu caută umbră decât de la floare! 
  
„Tu eşti scumpa care mi-a adus flori pe scenă!”, i-a spus maestra, unei fetiţe, parcă alunecate dintr-o cutie cu jucării, în valurile mării de spectatori de la recitalul extraordinar susţinut la Bacău, necrezut nici de visătorii nevindecabili. Da, soprana Angela Gheorghiu, a cântat pentru prima dată în ţară, pe o scenă din afara Bucureştiului, la Bacău, când primăvara anului 2013 era apoteozată şi a răsărit steaua aşteptată de veacuri de muzică în oraşul ce nu pătimeşte şi nu e gol de oameni de valoare şi pe care acest recital l-a preschimbat în templu, într-o primăvară ca un inel în jurul taliei frumoasei maestre! 
  
Muzica lirică românească şi universală are vocile ei ce o ridică între cer şi pământ, la logodna cântecului cu nesingurătatea şi nemurirea, dar Angela Gheorghiu este şi ochiul de sub fruntea veşniciei prin care sunetul muzical trece şi creează viziuni. Cine să creadă că va cânta într-o zi, la Bacău?! După George Enescu, secunda muzicii urcă în veşnicie cu maestra Angela Gheorghiu, în oraşul însinguratului Bacovia! Tot mai mult credem de acum, că nu frumosul e întâmplător, ci lumea e întâmplare că vine spre el, se ciocneşte cu fruntea de el, ca de stalactite, calcă în vârful degetelor desculţe pe timpanul frumuseţii muzicii, ca pe stalagmite milenare. 
  
Recitalul sopranei Angela Gheorghiu de la Bacău nu a fost o întâmplare, ci mângâierea lui Dumnezeu, ce înveleşte nisipul de supărări cu surâsul gurii din care izvorăşte iubirea. Invitatul adorabilei Angela Gheorghiu a fost maestrul care a prins cu fireturi corzile pianului, de ovalele elitre de mătase ale notelor muzicale, Dan Grigore, cel despre care Sergiu Celibidache a spus, aşa cum a consemnat pentru memoria muzicii universale, jurnalista şi scriitoarea Marilena Rotaru: „Excepţional! Tu nu eşti un al doilea Michelangelo. Tu eşti primul Dan Grigore! Eşti printre cei mai mari din lume!”. Marele poet al sunetului tandru a dat drumul unui izvor de muzică zăgăzuită sub clapele de sidef, asupra spectatorilor. Maestrul Dan Grigore a contribuit cu o muzică a zborului liber în visare la mistuirea suverană în extaz! 
  
Ţara s-o fi întrebând cum de a cântat Angela Gheorghiu la Bacău, când toate scenele ei şi-ar îmbrăca inima cu lacrimi, aşteptând-o, şi ar primi-o ca pe mirese, pe sub arcade de ghirlande ale dragostei, de la faldurile cortinei, până la vuietul sufletului. Căutând adevărul, pierdem odihna! Minunea nu are trecut iar viitorul ei e în urmele pe care le lasă şi în care e împrumutată de la veşnicie clipa şi rădăcina visului. Cu aceasta am rămas de la artista Angela Gheorghiu şi aceasta este cel mai mult ce poate avea un om de la viaţă! 
  
Cei care s-au îmbogăţit cu ziua idealului sunt, mai întâi de toţi, copiii. Atâtea păsări rănite se scutură de pene peste inocenţa copilăriei, azi, atâtea duzine de prăştii împroaşcă în ei cu pietrele viciilor, încât, până când nu se face seară, trebuie să-i apărăm, ca să mai viseze frumos, departe de coşmarele lumii. Atât de frumos împlineşte aceasta, în castelul său cu creneluri de cântece maestra pe care cine nu o întâlneşte în viaţă are viaţa mai săracă de o iubire, Angela Gheorghiu! 
  
Clipele petrecute în ascultarea mirabilului glas al maestrei Angela Gheorghiu nu sunt timp ce curge ci o repetare simetrică a fericirii cu viaţa, a bucuriilor aflate în luminată trecere din operă muzicală magnifică în zidire spirituală a contemplaţiei frumuseţii, iubirii, binelui! Deceniile sfârşitului de veac şi de mileniu trecut, îmbrăţişate cu deceniile începutului acestui veac şi mileniu poartă în trecerea ancestrală un enunţ ce organizează analiza realităţii muzicale româneşti şi mondiale într-o epiforă - ea concentrează tot, iar prin aceasta îşi fixează poziţia de încheiere conclusivă a fiecărei cronici: magic! 
  
Atât de frumoasă, ca o floare în nimbul florilor, Angela Gheorghiu e pe scenă o floare a scenei, întronată regină a gloriei frumuseţii între frumoasele cântăreţe ale scenei lirice din lumea întreagă! Frumuseţea naturală şi cu totul distinsă a artistei Angela Gheorghiu nu e neutră de opusul frumuseţii, nu se etalează ca inversiune sau comparaţie, aşa cum iubirea există nu ca revers al neiubirii, ci ca determinare şi triumf al stărilor lăuntrice afective. 
  
Artista este frumoasă, atât de frumoasă încât umple privirea de raze trandafirii şi armonii corporale ale omului pe care nu poţi să nu-l îmbrăţişezi cu ochii şi să nu-l iubeşti, căci în inimă porneşte la vederea lui foşnirea unor fiori alinători şi o mângâiere mătăsoasă! Surâzâtoare şi luminoasă, maestra Angela Gheorghiu scoate dintr-un glas adânc fericirea, şi o dăruie, iar dintr.o pură frumuseţe, înconjurată de aură, bucuria, pe cât de omenească, pe atât de inefabilă. În jurul ei se plăsmuiesc luciri viorii şi o lină armonie! 
  
Pare idol sau stea, la vedere, dar de iubit, o iubeşte o lume cu cea mai omenească şi pură iubire! 
  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) 
  
Referinţă Bibliografică:
Angela Gheorghiu. Muzica, dulce linişte / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1472, Anul V, 11 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!