Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Angela Ciochină. Când artiştii plâng, îngerii sunt în lacrimi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Unde sunt îngerii când artiştii plâng?! În lacrimile artiştilor! De aceea e albăstrit cerul, de plânsul artiştilor, căci dacă artiştii doar ar surâde, cerul ar fi înrozit! Iar îngerii răspund plânsului, chiar din ochii artiştilor. Ecourile de aceea sunt, să răspundă; inimile de aceea se nimeresc, să răspundă; ochii de aceea-şi încrucişează oglinzile, să răspundă; braţele de aceea se îmbrăţişează, să răspundă... pe când lacrimile de aceea se varsă, să răspundă...! Orizont de plumb anină sub ochii ce nu plâng niciodată şi degeaba nu sunt posace inimile fixate pe râsul neîncetat, căci într-o zi rămân singure. Lucirea râsului, ca şi umbra lacrimei sunt ale obrazului uman, nu e nimeni să nu-şi zimţeze conştiinţa dacă-i exaltat fără măsură de veselia râsului, ori e covârşit pe rugul lacrimei veşnice. Dacă piatra ar îngăima măcar un cuvânt, s-ar apropia de asemănarea cu omul, iar omului ce nu se lasă niciodată clintit de strigătul altuia, îpietrit îi este sufletul.  
 
La răspântia unor drumuri de încercare, într-o zi, norocul artistei Angela Ciochină a fost săgetat de o boală năprasnică, întocmai când zarea libertăţii îi chema inima, laurii iubirii publicului îi răscumpărau mirabila voce, gloria scenei îi scria aşezământul numelui...! Era o cântăreaţă de muzică uşoară românească, sensibilă ca vioara! Pe când voci sugrumate şi cântece vorbite începeau să vântuiască pe scene încropite prin pieţe, ori în studiouri cu farafaslâcuri de tejghea şi artişti dubioşi, melodiile calde, lirice, surori cu soarele iubirii, ale artistei Angela Ciochină trebuia să continuie, pentru că văzduhul începea să se închege de pâcla kitsch-urilor muzicale. Dar, a taină şi a singurătate i se vestea artistei o soartă năpăstuită: boala înfricoşătoare avea să curme cântecul glasului ei! Pentru mult timp de acum înainte avea să o aştepte ca fiara în hăţiş, patul de zăcut şi de chin, neînchipuit de cine nu ştie că patul te face rob mai nefericit decât lanţurile legate de picioare, chiar! Ele sunt mai de răbdat decât panglicile însângerate, în pansamente omul se topeşte, în lanţuri îşi oţeleşte voinţa scăpării la libertate!  
 
Cât i-o fi fost de greu artistei Angela Ciochină, la pat! Şi cât i-o mai fi şi azi de greu, chiar dacă starea ei generală de sănătate are progrese favorabile. Aunsese la suprimarea dreptului la omenie, chinurile îi sfâşiaseră nu numai corpul ci şi demnitatea. Condiţiile de îngrijire personală erau inexistente. Pe deasupra, o rudă apropiată, pare-se s-a avântat într-o lăcomie câineasacă, prădând-o de ce avea şi dându-i cu gamela, ca osânditului! Ce-a însemnat pentru Angela Ciochină lunga şi devastatoarea suferinţă? Un prag secund de singurătate şi lipsă după o viaţă cu bogăţii, ori o viaţă secundă după irosirea pe străluciri fără miez? N-ar fi drept să judece nimeni aceasta şi nici n-ar putea-o face! Doar îngerii care i-au răpuns, plângând în lacrima artistei!  
 
S-a născut pe 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni, județul Neamț. Fiică de preot a primit o educaţie exemplară de la părinţi. Drumurile ei alese au fost ale muzicii, încât a urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București , între anii 1974-1978, colegă de generație fiind cu neuitata interpretă Mihaela Runceanu. La conservator a studiat cu profesorii Petre Brâncuși (teoria muzicii), Victor Giuleanu (teorie și solfegii) și Carmen Petra-Basacopol. După absolvire s-a angajat la Ansamblul „Doina” al Armatei, în componenţa căruia, precum şi alături de Ansamblul artistic UTC, între anii 1975-1982 a întreprins mai multe turnee în țară. În acelaşi timp a concertat şi în străinătate, bucurându-se de succes în ţări ca Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia Turcia... Dintre şlagărele lansate în toată această perioadă strălucitoare în planul artistic, interpreta a lansat: „Ești numai tu” (repertoriu internațional), „Odată cu cîntecul” (George Grigoriu), „Am vrut” (Dan Stoian), „Salcâmul de pe strada mea” (Cornel Fugaru), „Un copil” (Jolt Kerestely), „Marea mea” (Horia Moculescu), „Salcia” (Horia Moculescu), piesă încredințată Angelei Ciochină după plecarea din țară a Mihaelei Mihai. În acest val foarte prolific şi valoros, de exprimări muzicale la flacăra unui glas cuceritor, artista imprimă albumul ce urmează să fie o cunună a carierei sale, „Drumuri paralele”, (Electrecord, 1985), cu piese compuse de Victor Socaciu. La sfârșitul anilor ’80, Angela Ciochină, strălucită interpretă de muzică uşoară, compozitoare şi în aceeaşi măsură profesoară de canto se va retrage din viaţa publică muzicală, iar în 2007, după decesul tatălui ei se retrage în comuna natală de la Neamţ, Urecheni.  
 
Până aici, un drum frumos, dar simplu, decent, cu sigiliul umanului cel mai curat şi pilduitor într-o lume în care vedetele, fără voia lor, se simt întrucâtva izolate de tumultul şi comunul mulţimii. Îmbuchetate cu frumos corolar, se desprind ca notabile din tot ce a ralizat în întreaga sa activitate artistică: Trofeul „Floarea de argint” și Premiul II la Festivalul interjudețean „Florile Ceahlăului”, cu piesele „A doua tinerețe” (George Grigoriu) și „Uitarea” (Radu Șerban) - 1971; Premiul al II-lea la Festivalul „Floarea de lotus” din Oradea - 1971; Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor la Festivalul „Vlăstarele cântului” din Iași - 1973; Trofeul Amara la cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Tinereții de la Amara, Ialomița - 1975; Festivalului național de muzică ușoară „Mamaia ’76 (participă cu patru piese la Secţiunea „Creație”) - 1976; Premiul I la „Festivalul artei studențești” din Galați - 1976; Trofeul „Steaua fără nume” - 1977; participare la Festivalul de muzică ușoară „Mamaia ’84”, cu peisele „Un copil” (Jolt Kerestely/Ovidiu Dumitru) și „Câmp fără popas” (Angela Ciochină/Lucian Blaga) - 1984.  
 
Devastată fizic de boala severă pentru care medicii nu au soluţii până azi, artista Angela Ciochină, un lampadar astral al bolţii spectacolului muzical românesc, alături de Angela Similea, Mirabela Dauer, Corina Chiriac..., nu este azi deposedată de speranţă, cu toate suferinţele care au măcinat-o şi împovărat-o. Compune piese şi speră să revină pe scenă. Sunt ani de când funcţiile locomotorii ale trupului au abandonat-o întâi la pat, iar apoi într-un scaun cu rotile. Îşi drăjmuieşte pensia, îşi chiverniseşte fiecare strop de putere, primeşte câte un prieten dintre puţinii care nu au predat-o căngilor uitării...  
 
Veselă, tonică, generoasă, blândă, cu voce de clopoţel, optimistă, omul care nu se plânge de nimic, dispus să renunţe la secunde, minute, ori chiar mai mult din timpul său, pentru a se dărui cu ascultare şi înţelegere altcuiva, pentru a sfătui, încuraja, ajuta pe cineva, frumoasa artistă de altădată, aceeaşi frumoasă azi, discretă, delicată, înţeleaptă, aşa o revăd în nimbul amintirii cei care au iubit-o şi o iubesc. Acesta îi era chipul, până când umbrele norului ce se plămădea în faţa ei au ajuns-o din urmă. Necazurile au sărit la inima ei cu gheare şi au început să smulgă bucată cu bucată din ea. I-a murit sora, pictoriţa Julieta Ciochină, s-au stins tatăl, preotul din Urecheni-Neamţ şi mama artistei! Iar propria boală, năprasnică se luptă de atâta timp cu toate resursele ei fizice!  
 
Angela Ciochină n-a răsucit niciodată cuţitul în rana cuiva, dar şoimii foamei de senzaţional nu pun în talgerul balanţei aceasta şi s-au prăbuşit ca torpilele asupra ei. Ce-ar conta pentru ei lacrimile unui artist, când sunt zămisliţi de natura răului cu cioc şi ghiare de sfârtecat. Aşa a devenit subiect de presă stors şi răstors, sucit şi răsucit, tâlcuit şi răstălmăcit, un om de valoare al naţiunii noastre, artista atât de frumoasă al unui deceniu şi veac atât de frumos, oglindă a spectacolului muzicii uşoare româneşti! „Ochii şi sufletul Angelei au văzut iadul”, iată aşa descrie soarta artistei un prieten drag, care însă nu fabulează despre ea, pentru savoarea însetaţilor de groază. E adevărat, artista e slujită cu omenie de cineva care „o ajută cu ce nu se poate ajuta singură”, cum spune prietenul, e drept, are o pensie umilitoare cum nu numai ea are în rândurile celor alinaţi la bătrâneţe după o dărnicie a statului nedreaptă cu nepoliticienii, dar scrie la computer, compune melodii şi îşi ţine în activitate trează continuu conştiinţa, sperând neîncetat să cânte iarăşi.  
 
A fost o stea a muzicii uşoare româneşti, a trăit ani frumoşi şi luminoşi în soarele tinereţii şi scenei. Dar a fost şi nefericită, sfâşiată de dureri fizice, sfâşiată de chinurile morale ale trădării, singurătăţii, dezamăgirii... a fost prădată, a fost uitată, a fost ocolită... dar a trecut peste toate şi azi se îmbărbătează cu propriile forţe şi tinde să se întoarcă la cântec!  
 
„De Angela Ciochină”, scrie prezentatorul Octavian Ursulescu, odinioară şi azi prieten fidel al artistei, „solista cu voce de aur («auz muzical absolut!», dar natural rar), mă leagă o veche şi trainică prietenie. Am vizitat-o adeseori în apartamentul ei din cartierul Tei-Colentina, mai ales că mergeam des peste drum, la colegul meu drag de la Radio, Emil Conta, regizorul muzical al atâtor emisiuni de neuitat (astăzi, nepotul marelui dirijor Iosif Conta, originar din comuna bănăţeană Bârzava, unde şi-a stabilit «cartierul general rural» Benone Sinulescu, este un apreciat regizor muzical al teatrului din Nurnberg, Germania). La Angela ascultam muzică, schimbam casete video cu filme (ce «trafic» mai făceam şi cu Stela Popescu sau Mirabela Dauer!), îmi povestea despre succesul fulminant de care se bucura în Turcia, unde era invitată frecvent. A fost întotdeauna o fiinţă blândă, bună, mângâindu-mi auzul cu dulcele ei accent moldovenesc... Foarte ataşată de familie, a primit lovitură dupa lovitură, pierzându-şi mai întâi, tânără, sora (am cunoscut-o, era o eminentă absolventă a Institutului de Arte Plastice, ambele dovedind aşadar înzestrări artistice remarcabile), apoi pe cel pe care-l diviniza, «tăticul», cum îi spunea ea cu afecţiune... Retragerea la casa părintească, din păcate, nu i-a adus liniştea meritată, circumstanţele dramei ei fiind amplu mediatizate de presă. O presă adesea nemiloasă, aceeaşi presă care, practic, i-a marginalizat şi i-a scos din circuit pe artiştii autentici, de mare valoare, între care se numară şi Angela, sufocându-ne în schimb cu maeştrii playback-ului şi cu tot felul de siliconate şi botoxate fără nici o legatură cu muzica... Angela Ciochină a fost un timp profesoară la Şcoala de arte din Bucureşti, până când a renunţat, întrebându-se probabil PENTRU CE şi PENTRU CINE să descopere şi să pregătească noi voci? Dacă nu cânţi «ce se cere», dacă nu eşti în echipa «cui trebuie», dacă n-ai o instituţie mass-media în spate poţi fi oricât de talentat, degeaba. Credeţi că dacă o cântăreaţă formidabilă cum este Angela Ciochină ar încerca acum să se lanseze ar avea vreo şansă? Uitaţi-vă ce solişti promovează concursurile muzicale TV, care nici peste 50 de ani nu se vor putea mândri cu numele lansate de «Steaua făra nume» de altădată! Angela, din fericire, a avut şansa de a se afirma şi de a evolua într-un climat în care primau doar vocea, valoarea, pregătirea. Am prezentat-o de zeci de ori, i-am înmânat premii, îi cunosc toate melodiile de succes. Prin intermediul soţilor Marcela şi George Natsis, care au fost alături de ea în aceşti ani grei din urmă, i-am trimis cartea pe care i-am consacrat-o compozitorului ieşean Titel Popovici, în care figurează, pe CD-ul ataşat, cu piesa «Lacrima». M-a sunat să-mi mulţumească, am mai vorbit de atunci adesea cu ea la telefon: ştiu că este puternică şi că nu va lăsa lacrima s-o învingă! Aştept clipa când o voi prezenta din nou, pe scenă sau pe micul ecran, zâmbitoare, cu ochii ei frumoşi!”.  
 
Să ne aducem aminte de câteva cântece glăsuite cu gură de vioară, de către minunata Angela Ciochină! Aşa ne-om aminti de artistă şi de noi, căci anii noştri au în ei măcar un pic din frumuseţea acestor melodii, iar iubirea noastră are în ea măcar un strop de iubire pentru artista Angela Ciochină!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) (foto: Angela Ciochină, Doina Stănescu, George Grigoriu, Mihaela Runceanu, George Sava)  
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Angela Ciochină. Când artiştii plâng, îngerii sunt în lacrimi / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1469, Anul V, 08 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!