Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Lazăr Novak. Mirabilă întâlnire a doinitorului cu Benone Sinulescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Zile cu soare şi căldură sufletească, la începutul iernii anului 2014: un doinitor cu har din harul ancestral, nesecabil, al folclorului românesc, Lazăr Novak, din Banatul sârbesc îşi lansează în România cântecele sale. Hotarul, sub acest semn, e pragul trecut din Banatul sârbesc în România de către doina pe care doar nemuritoarea voce a lui Achim Nica o intona şi o cânta cândva „ca pe o rugăciune”, cum spune maestrul Benone Sinulescu!  
 
Nu orice delimitare statală e o frontieră între oameni! Cu atât mai puţin, pentru artistul român Lazăr Novak, născut pe 15 noiembrie 1955, la Iablanca, sat la un pas de cinci kilometri de România. Ca pasărea cu o aripă într-o ţară şi cealaltă aripă în altă ţară, românii de la Iablanca, purtând în leagănul sufletului odorul doinei româneşti, scurtează timpul până în veacurile fără frontiera de acum, iar doinele lor sunt un protest împotriva uitării. Numai cinci kilometri sunt între satul Iablanca şi România, dar pentru locuitorii dintr-o parte şi din cealaltă văzduhul reprezentintă extensiv spaţiul etno-folcloric românesc bănăţean, nu marginile lui care încep din ce în ce mai conturate de dincolo de satele dimprejurul Vârşeţului, oraş sârbesc aflat la zece kilometri de Iablanca.  
 
Spiritul românesc în locurile natale ale lui Lazăr Novak se desfăşoară fără fixism ancadramental în stilul bănăţean, fiind de fapt o panoramare melodică a toată România folclorică, pentru că în cântecele sale, cântăreţul re-creează existenţa practică şi idealul, materialul divizibil, infinitul spiritual, omul şi natura, viaţa şi nefiinţa românilor din toate zonele etno-folclorice româneşti, lărgite până în Banatul sârbesc. De aceea, la Iablanca şi în toate satele cu populaţie de origine românească din jur, cântecul românesc este în casa lui.  
 
Spre cunoaşterea mai îndeaproape a artistului Lazăr Novak, ginerele său Ionel Ivaşcu i-a făcut o descriere după care se alcătuieşte portretul de faţă, oglindit întrucâtva cu mândrie în spusele fără aparenţe lacunare ale cuvîntului românesc ci, dimpotrivă, foarte bogate în vocabular şi expresie. Părinţii artistului bănăţean, Gheorghe şi Domnica erau ţărani nici prea înstăriţi, nici prea săraci, dar harnici şi fericiţi pentru că aveau trei urmaşi sănătoşi şi cuminţi pe cât puteau fi de cuminţi, aşa isteţi, voioşi, neştiutori ai grijilor, cum erau: Gheorghe, Lazăr, Marta. Pe lângă joacă şi libertate, însă, ei trebuia să şi îngrijească animalele, să facă lucrări în câmp şi la vie. Joaca, lucrul, cântul, învăţatul, acestea sunt cele ce au legănat juneţea copiilor lui Gheorghe şi ai Domnicăi Novak din Banatul sârbesc!  
 
La şcoală, ei erau lăudaţi de învăţători. Şcoala aceea era cu predare în limba română şi învăţau la ea şi copii din satele învecinate, pur româneşti, Sălciţa şi Mesiciţi. La serbările şcolare, Lazăr era un solist uimitor pentru toţi, încă de pe atunci. Făcea parte dintr-un ansamblu şcolar cu dansatori, solişti vocali şi orchestră-taraf. Talentul său avea întrucâtva sursa reflexă a familiei, pentru că sora sa cânta plăcut, tatăl său, solist şi el al corului din sat, de asemenea, iar străbunicul, Lazăr, fusese cantor la biserica românească din sat. Toţi dintre ei nu aveau voci câtuşi de puţin irelevante pentru cântecul popular tradiţional românesc. Lazăr, însă, avea un talent aparte, sporit de mai multă râvnă şi înclinaţie în nealegerea ţintelor false ale cântecelor ieftine, comerciale, ci lucrând la fiecare, culegând pe cele valoroase melodic şi folcloric. Şcoala elementară a terminat-o ca elev eminent, dar tatăl său l-a oprit acasă, spre a îngriji glia strămoşească şi a păzi tradiţiile şi datinile româneşti. Pe când, fratele mai mare şi sora au continuat liceul la Vârşeţ, iar apoi, facultatea.  
 
Înrădăcinat trupeşte şi sufleteşte la Iablanca, Lazăr a înţeles că niciodată apa nu se revarsă la deal şi pentru aceasta a urmat cursul apei destinului său de fiu al satului, fără a se porni împotriva curentului. S-a căsătorit pretimpuriu, la 18 ani, cu Firuţa Putnic, fată din sat şi a dat cu ea viaţă copiilor, căci în familiile săteşti, casa fără copii e hruba pustiului. În 1974 li s-a născut fiica Domniţa, apoi, în 1977 a venit pe lume Gabriela. Odată cu soarele, însă, a trecut pragul casei lor şi umbra supărării! Şi-a pierdut în acelaşi an tatăl, pentru care fapt, glasul său a tăcut un timp. Dar cântecul nu-şi părăseşte melozii dăruiţi să grădinărească florile lui, cu lucrul spiritului. În 1979, producătorul de emisiuni radio-televizate din Novi-Sad, în căutare de tinere talente, a întâlnit-o pe Marta, sora lui Lazăr, care studia la Novi-Sad şi înregistrase şi ea câteva piese muzicale, la radio. Prilej înlesnitor de a-l face cunoscut pe fratele ei, Lazăr! Spiritele alese, ca şi comorile ascunse tind să-şi reverse strălucirea la suprafaţă, întotdeauna, oricât de târziu. A venit, aşadar timpul înregistrărilor radio, pentru Lazăr Novak. Primele doine interpretate de el au plecat de la Novi-Sad în eter, pe calea undelor, după care, în decursul a cinci, şase ani, alte cincizeci de doine au fost transmise la radio. Lazăr Novak s-a făcut cunoscut şi admirat în tot Banatul sârbesc. Apoi, din 1980, glasul său a început să-şi fructifice căldura alinătoare, frumuseţea melodică, emoţia mesajului, la nunţi şi alte petreceri, acompaniat şi reverberat de orchestra condusă de Nicolae Ciura şi Vasa Trocea. În Banatul sârbesc, nunţile ţin trei, patru, cinci zile. În această cadenţă, Lazăr Novak a ţinut piept istovirilor, timp de treizeci de ani. Au venit şi s-au schimbat în muzica Serbiei de la frontiera cu România, cântăreţi din ce în ce mai tineri, dar Lazăr Novak a rămas neschimbat.  
 
Românii din această parte de ţară sârbească au plecat încă din anii 1960-1970 şi s-au stabilit în toate laturile lumii. În locurile în care s-au adunat mai mulţi, s-au înfiinţat cluburi în care s-a aprins scânteia vieţii culturale româneşti. Astfel, în New York a prins viaţă clubul „Banatul”, la care erau invitaţi la sărbătorile de iarnă, românii de acasă, alături de cei din străinătate. În astfel de ocazii a fost invitat şi artistul Lazăr Novak să cânte la New York, în Detroit, în Suedia, în Canada… În timp ce acasă, în Banatul sârbesc era omniprezent la spectacole, alături deseori şi de artişti din Banatul românesc, printre care: Nicoleta şi Andreea Voica, Petrică Moise, Ramona şi Petrică Niţă, Liliana Laichici, Luminiţa Jucu-Pascu. Zorica Savu… În anul 1994 a înregistrat o casetă cu şaisprezece piese, pentru ca în 2004 să scoată un CD cu romanţe şi cântece vechi şi culese din zona de codru, aşa cum sunt denumite satele din jurul Vârşeţului.  
 
Dar, prin 2010, artistul Lazăr Novak a reflectat atent şi obiectiv la obscurizarea ideii de muzică în spaţiul folcloric, intensificat de managementul muzical, întru pierderea valorii şi consolidarea obscurităţii. Culorile şi ritmurile muzicale comerciale pătrunseseră în muzica aceasta şi a trebuit să cumpănească mult dacă este sau nu mai este rostul său să continuie în acest peisaj al culturii muzicale investite cu prea-plinul scenei. A decis să predea elanul său artiştilor mai tineri. Însă, fiind invitat la Timişoara, în emisiunea tv „50+”, moderată de actorul Ion Besoiu află că pentru unii, mai târziu poate fi niciodată dacă îşi irosesc şansele. Îl cunoşteau iubitorii muzicii folclorice româneşti din lume şi nu-l cunoaşte România.  
 
Cum cerul cadelniţează nu doar cu pietre de gheaţă, ci şi cu scântei de soare, în satul Iablanca, într-o zi s-a oprit din drum interpretul Benone Sinulescu! Pentru Lazăr Novak aceasta avea să însemne ochiul ferestrei către lumea muzicală folclorică românească. Doinele lui, piese de argintărie şi broderie muzicală, de mare rafinament stilistic şi melodic erau cunoscute de artistul Benone Sinulescu şi de aceea venise maestrul la Iablanca. Voia să le asculte de aproape, de lângă inima care le încălzea şi le prefigura în aripi spirituale spre antablamentul catapetesmei conştiinţei pure şi veritabile, a folclorului.  
 
Cuvântul artistului Benone Sinulescu a fost pentru Lazăr Novak lucrarea resădirii unei noi aspiraţii către scene şi studiourile de radio şi televiziune din România. Încrederea pe care i-a inspirat-o maestrul Benone Sinulescu a spulberat pentru prima oară şi definitiv hotarul cu România. Este de netăgăduit că pentru România, Lazăr Novak a fost descoperit de către unul şi acelaşi artist căruia Naidin sau Emilia Dorobanţu, dar şi unii interpreţi apropiaţi generaţiei sale şi ajunşi azi celebri, îi datorează mult: Benone Sinulescu. Într-o lume vastă şi eterogenă a artiştilor, în care, de multe ori cei mici lucrează să surpe pe cei mari, iar unii dintre cei mari, nu neapărat cu sensul de seniori înaintaţi în zile ci cu înţelesul de maeştri, nu se încarcă de griji pentru alţii, maestrul Benone Sinulescu este descoperitor de talente, printre care, al lui Lazăr Novak, întâiul, după Naidin, pe care îl atrage în lumina rampei muzicii României. A întrevăzut în Naidin un talent inestimabil şi nu s-a înşelat, a descoperit acelaşi talent în Lazăr Novak şi nu se va înşela. Dacă se va înşela chiar şi acest titanic maestru, ne aflăm pe o corabie în tangaj, furată de valuri. Dar nu se poate întâmpla aceasta.  
 
Maestrul Benone Sinulescu nu e val, e ţărm! A întrevăzut în doinele cântate de Lazăr Novak, glasul duhului folclorului românesc bănăţean, în primul rând, dar nu numai. A simţit şi apreciat glasul catifelat al doinitorului din Banatul sârbesc, năzuitor de acum încolo, a-l ajunge în înălţimea valorii pe doinitorul cel până azi nepereche, Achim Nica, a simţit vibraţia armonică, dantelăria glasului artistului şi a apeciat deopotrivă că omul Lazăr Novak este de o simplitate şi o modestie comportamentală necrezută. Maestrul Benone Sinulescu, de aceea a mers la Iablanca: a întrevăzut în cântăreţul Lazăr Novak pe cel mai strălucit doinitor român din Serbia care păşeşte foarte sigur pe urmele neuitatului Achim Nica. I-a apreciat glasul clar, acurateţea ce se apropie de cea din glasul doinitorului Achim Nica.  
 
Sub semnul luminos al destinului, întâlnirea dintre artistul Lazăr Novak şi maestrul Benone Sinulescu este întâlnirea soarelui cu oglinda. Avea nevoie cântăreţul serb de un mentor care să îi arate drumul! Şansă, nicidecum ivită din întâmplare, deoarece între cei doi artişti, Lazăr Novak şi Benone Sinulescu exista deja o atracţie, prin aceea că bănăţeanul de la Iablanca îi cânta cu iubire şi desăvârşire artistică melodiile maestrului de la Siriu! Într-o cursivitate a legiilor concordanţei, azi, maestrul Benone Sinulescu îi întoarce admiraţia, sprijinindu-l să se lanseze în România. L-a însoţit şi l-a recomandat la Casa de discuri „Euro Star”, „predându-l” producătorului căruia folclorul românesc de mâine are a-i cinsti o prolifică şi selectivă comoară de înregistrări muzical-folclorice, Paul Stângă. Apreciat de la prima audiţie de către acest producător cu fin, experimentat şi zelos spirit de depistare şi cumpănire a talentului, interpretul Lazăr Novak a înregistrat la „Euro Star” un disc în care doina e intonată „ca o rugăciune”, neîndoielnic, dacă aşa spune Benone Sinulescu!  
 
Urmează, fireşte, lansarea discului, urmează, de asemenea, prezenţe ale artistului Lazăr Novak pe micile ecrane ale televiziunilor, la radio, pe scenele din România…  
 
Frumoasă şi preţioasă descoperire a maestrului Benone Sinulescu şi o tot pe atât de spectaculară apariţie în galaxia stelelor folclorului românesc a unui doinitor, care aminteşte atât de mult de doinitorul mirabil de care nu se spera că cineva se va putea apropia azi, Achim Nica!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Lazăr Novak. Mirabilă întâlnire a doinitorului cu Benone Sinulescu / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!