Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Actualitate > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Al Bano. O mare iubire nu-i pierdută când pleacă, nici imposibilă când întârzie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Timp de o seară, la Sala Palatului din Bucureşti, Al Bano şi Romina Power au edificat muzica drept cale pentru iubire şi deopotrivă fruct virtuos al iubirii. Aceasta arată că mărturisirea iubirii nu are nevoie de pecete, de cuvânt, de nicio slujire, mai mult decât venerarea din sine. Adevărul din iubire nu se cercetează, se exteriorizează însuşi în voiciunea spiritului, în strălucirea ochilor, în căldura inimii, în putinţa de a exprima prin gest şi privire că o inimă nu-şi mai aparţine ci e dăruită altei inimi.  
 
Aceasta s-a văzut la concertul din 5 noiembrie (2014), cu genericul „Al Bano featuring a very special guest Romina Power”, pe care cei doi artişti, cândva soţi, l-au făptuit asemănător minunii, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti, sub o organizare a firmei Project Events, o echipă competentă, producătoare prin agonisire de amintiri, ca furnica ce adună roade în timpul secerişului, sfidând după aceea ameninţarea gerului. Spectacole ca acesta cu Al Bano şi Romina Power sunt hrană sufletească în contra răbdărilor, aşa cum sunt boabele pentru furnică în mijlocul iernii, când nu mai e nimic de adunat!  
 
Sunt rare astfel de firme cu aplicare spre virtute în organizarea de spectacole! Această virtute nu se vede, potrivirea milimetrică a tot ce consistă cu spectacolul, de la cel mai mic detaliu, până la explozia lui în act cultural şi artistic de amploare şi de valoare fiind energia, nu forma spectacolului, după cum la un cal iute se vede coama falnică, în iureş, pe când cel care iubeşte şi îngrijeşte calul există dincolo de măreţia calului. Puţine cronici răsplătesc pe Project Events în cuvânt. Ar merita-o cu prisosinţă pentru tot, dar mai mult şi mai mult pentru concertul cu Al Bano şi Romina Power, reînchegat într-un exerciţiu de reînviere a unei iubiri care a fost, s-a retras, a aşteptat într-un lung îngheţ sufletesc de mai bine de cincisprezece ani şi a reînflorit. Un alt spectacol umplut de atâta emoţie, ca acesta, nu s-a mai văzut în România! Impresiile sensibile ale evenimentului s-au întrezărit pe multe canale tv, posturi de emisii radio, presă etc., dar în Sala Palatului, cu cei doi iubiţi artişti înaintea ochilor, aievea, necrezut de adevărat, s-a petrecut adeverirea faptului că iubirea iese la iveală, oricât de târziu, din piatra timpului, din cicatricea depărtării, de sub platoşa uitării, din lanţul înverşunării…!  
 
Omul iniţial, pesemne a fost îndemnat şi îndrumat să aleagă binele. Nu-s puţini, nici uşori cincisprezece ani de renunţare la idealul unuia dintre cele mai iubite cupluri muzicale ale lumii, unit cu despărţirea, depărtarea, înstrăinarea, tragedia…! Toate acestea i-au ţinut separaţi pe Al Bano şi Romina Power, lung şi trist timp! Nu mai sunt azi un cuplu de viaţă, dar pot fi şi reîncep să fie un cuplu de cântec. Nu de puţine ori, despărţirea dă naştere la uitare şi nu o dată, la ură. Iubirea însă este cea mai statornică păzitoare contra acestui pericol şi ea a avut grijă ca să nu se distrugă ceea ce mai rămăsese dintr-o sudură sufletească: respectul! De bună seamă că numai cei care mimează iubirea cad pradă amăgirilor şi rătăcesc iremediabil prin autopedepsiri. Poate că mai era un pas până aici, pentru Al Bano şi Romina!  
 
Într-o seară de toamnă, nici ea vătămată încă de prevestitorii frigului crâncen, din contră, blândă şi caldă ca un sfârşit de vară, Al Bano şi Romina Power au adus la Bucureşti pacea, iubirea, mirajul muzicii. Au cântat fermecător, au fost frumoşi fiecare, au fost adorabili împreună. După ploile care cad răsare şi buruiana, răsare şi iarba! În urma ploii cu soare de melodii neuitate, lansate ca azi de fenomenalul duet Al Bano-Romina, a răsărit floarea. Floarea iubirii, statorniciei, speranţei. A pogorât peste Sala Palatului în acea seară, o fericire. Un susur de suspine, o rafală de murmure, o grindină de ochi veseli au aprins flacăra acestei fericiri.  
 
A fost o sală de spectacol arhiplină, o mare scânteietoare de mâini, un vuiet, o desăvârşire a comuniunii umane, un triumf al idealului: pacea, bucuria, frumuseţea, iubirea! Publicul a cântat cu artiştii, a mistuit în el pe artişti, iar el s-a contemplat în sufletele artiştilor care, la rândul lor, au întors trăirile de contopire în armonie şi vrajă. Pentru a birui în faţa pragului vreunei porţi deschise unui cât de bicisnic ger sufletesc, cei doi artişti au dansat pe scenă, într-o îmbrăţişare care a culminat puterea de trăire a emoţiei din partea publicului. Dansul acesta a închis calea unei solistici singuratice şi a demonstrat că pentru cei ce s-au iubit mult rămân până la sfârşit braţe de îmbrăţişat şi inimi de unit.  
 
În deschiderea concertului, Al Bano a cântat solo, apoi Romina, apoi fiul lor Yari Corrisi şi Romina cu Yari. Al Bano a interpretat piesa „Nel Sole”, timp în care pe fundal rula un film cu secvenţe ce prezentau momente din copilăria artistului. Au urmat melodiile „Tu per sempre”, „E la mia vita”, „Sei la mia luce”, melodile anilor ’80, printre care „Ave Maria”, „O sole mio” şi altele. Neascunzându-şi nicio clipă emoţia, Al Bano a invitat-o pe Romina Power care a intrat în ropote de aplauze din partea publicului şi din partea fostului ei soţ. Romina a cântat melodia „America, America”, apoi, acompaniată la chitară de către fiul ei şi al lui Al Bano, Yari Carrisi, a cântat melodiile „A Miracle” şi „Tears Are not Pearls”.  
 
Momentul culminant a explodat când cele două voci s-au unit şi au început să răsune unul după altul neuitatele cântece de altădată. „Ci sara”, „Sharazan”, „Sempre, sempre”, „Dialogo”, „Acqua di mare”. Acest moment nu a avut punct de plecare pentru că a izbucnit din interiorul fiecărui spectator, nu a avut nici punct terminus, deoarece a rămas pentru lung timp sau pentru totdeauna înmarmorat în memoria afectrivă auditivă şi vizuală a fiecăruia. El va avea numai părţi interogative: când şi dacă se va repeta un asemenea spectacol care, cel puţin până azi nu are premers!?  
 
Alte două momente speciale ale concertului au fost acelea în care Al Bano şi Romina au interpretat melodia „Liberta”, acompaniaţi de public, apoi, în final, Imnul României! Cântecul nostru naţional a fost intonat la unison în acordurile pianului cu orchestra, al murmurelor artiştilor şi publicului. Au fost peste patru mii de voci, peste patru mii de inimi, peste patru mii de iubiri!  
 
În aceeaşi măsură de surprinzător a fost aducerea în scenă a câtorva mese în aranjament festiv şi invitarea pe scenă a unui grup italo-român, precum şi a câtorva spectatori din întâile rânduri, care au fost serviţi de Al Bano cu un vin italienesc. Printre invitaţi a fost, întru uimirea tuturor, mama lui Al Bano, Jolanda, nonagenară, despre care artistul a spus: „Dacă acum mă aflu aici, pe această scenă, cu voi, este datorită acestei «tinere» doamne pentru că m-a adus pe lume”. „Este o sărbătoare să fim aici, cu voi”, a mai spus Al Bano „şi la orice sărbătoare trebuie să ciocnim un pahar cu vin. Nu puteam ciocni cu toţi din sală, dar am invitat aici pe câţiva dintre voi. E un vin care poartă numele tatălui meu, «Carmelo»”.  
 
Spre închiderea spectacolului, Al Bano şi Romina Power au cântat melodia lui Domenico Modugno „Volare”. Publicul entuziast a cântat împreună cu artiştii. Finalul de concert a aparţinut melodiei „Felicita”. Greu de ilustrat atmosfera din Sala Palatului, în aceste momente. O despărţire cu Albano în genunchi pe scenă şi cu Romina, minunată, jovială, frumoasă, îmbrăţişînd pe unii fericiţi spectatori, printre care am fost, spre neuitare şi consfinţire a iubirii!  
 
Pe toată durata prezenţei în cuplu pe scenă, Al Bano şi Romina au conversat între ei şi cu publicul, în tonul şi conţinutul de mesaj amabil, afectiv şi spiritual. Cu voioşie, bună dispoziţie, umor. „Am cântat pentru voi «America, America», dar la fel de bine pot cânta melodia cu cuvintele «România, România»”, a mărturisit Romina Power, adorată de public şi adesea cu braţele pline de flori primite din partea lui. „Este extraordinar pentru mine”, a spus la rândul său Al Bano, „să fiu de două ori în acelaşi an în România” (prima oară, în 2014, a susţinut un concert la Bucureşti în luna mai).  
 
E o trudă zădarnică a cuvântului, încercarea de a zugrăvi acest spectacol, la amplitudinea lui cosmică. Nimic nu spune cuvântul oricât de măiastru, pe lângă ceea ce a oglindit grandiosul spectacol! Spectatorii din Sala Palatului de la Bucureşti au fost primitori de fericire şi vor rămâne cu patima de a şi-o aminti în fiecare zi, până când Al Bano şi Romina Power vor reveni în România. Rob în faţa uneltirii muzicii adevărate cu timpul meu, împotriva irosirii măcar şi a unei clipe a lui, dintre cele dumnezeieşti, mă număr printre aceşti spectatori, prin grija care mă îndatorează, a domnişoarei Diana Georgescu, PR la Project Events! Văzusem în spectacol pe Mireille Mathieu, Julio Iglesias, Bonnie Tyler, Smokie şi alţii, dar Al Bano şi Romina Power mi-au dăruit mai mult decât cântecul şi nostalgia, mi-au dăruit consolarea că niciodată o iubire mare nu piere dacă pleacă, niciodată o iubire irezistibilă nu e imposibilă ori ratată, chiar dacă întârzie!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com  
 
Referinţă Bibliografică:
Al Bano. O mare iubire nu-i pierdută când pleacă, nici imposibilă când întârzie / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1408, Anul IV, 08 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!