Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Gheorghe Roşoga, Cântec şi slovă spoveditoare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Poate că melosul folcloric românesc, folclorul neînsemnând alrceva decât înţelepciunea neamului, ar fi ajuns, din vina celor care sunt între cântăreţii de demult şi din ce în ce mai puţinii de azi ceea ce-s păsărelele ciripitoare între privighetori şi ciocârlii (cum ar cugeta maestrul Gheorghe Roşoga), în totală izolare; sau ar fi devastate de expansiunea kitskh-ului, dacă nu ar exista mirabilii noştri melozi folclorici, între care Gheorghe Roşoga este pe cât de generos pe atât de înzestrat cu talentul cuvântului de vers popular şi vocii de cântec pur folcloric.  

Muzica zisă cultă are şi ea un izvor în fântâniţa culturii săteşti, tradiţiei şi folclorului muzical, doar că ea şi-a croit strada spre ateneu, pe când muzica folclorică a stat dintotdeauna în drumul plugarului, ciobanului, pădurarului… şi nu a fost decât o binecuvântare destinul fiecăreia, numai că publicul de salon a păstrat entuziast simţul artistic, are în urmă actul cultural şi în faţă memoria, pe când în urma ţăranului este de atâte ori oprimarea, şi în faţă e modernitatea mai distrugătoare decât puhoaiele, focul şi furtuna.  

La sat a rămas azi puţin din mijloacele inspiraţiei şi liniştea necesară creaţiei folclorice şi glăsuirii cântecului folcloric. Puţine gesturi amabile mai slujesc azi lui, la ocazia câte unei nunţi fără DJ, dar şi fără lăutari „ciripitori”, ori câte unui spectacol la ziua localităţii, dacă neapărat programul nu e încărcat de bazaconii care ne dau târcoale ca boala şi sfârşitul lumii…!  

Cu timpul observăm că ne mutăm cu tot cu suflet într-un continent al frigului unde cântul a îngheţat, iar dezgheţul nu mai are de unde apărea, dacă nu se găseşte în noi. Ca să se găsească, trebuie să fie în noi artişti ca Gheorghe Roşoga!  

Se veştejeşte în ramurile neamului românesc frunza şi vlăstarul, dar, cu o expresie placidă din partea responsabililor culturii noastre primim explicaţia că naţiunea s-a despărţit de bătrâneţe şi a întinerit. E rece oglinda acestei priviri şi e deviată mintea care crede aceasta!  

Cea mai justificată contrazicere pentru ei vine din partea maestrului Gheorghe Roşoga, al cărui repertoriu muzical este una din cele mai de seamă şi inedită culegere de folclor oltenesc. Iată, aşa se cântă şi aceasta-i tinereţea, nicidecum bătrâneţea cântului. Această culegere s-a făptuit în bună parte îndelungul unui timp de zămislire a cântecelor, de îngrijire, de înveşmântare poetică şi muzicală, de rodire, de aducere înaintea sufletelor publicului şi de absorbire a lor, de către public.  

Nu cântă orice, oricum, oriunde, Gheorghe Roşoga. Cântecul său e un cântec liric, oltean-mehedinţean şi e un cântec document de identitate a folclorului de la cumpăna a trei judeţe: Dolj, Gorj, Mehedinţi (artistul fiind născut la Gura Motrului).  

„Satului meu îi spune Gura Motrului, pentru că acolo se varsă Motrul în Jiu. Acolo se adună dorurile, cântecele, frunzele şi apele. Dragostea de cântec o moştenesc de la tatăl meu Constantin Roşoga. Avea un glas extraordinar, cânta foarte frumos şi era renumit în zonă”, astfel îşi zugrăveşte aşezarea sa natală şi copilăria artistul care şi-a scris viaţa în cântec, începând cu anii cei mai luminoşi pe care şi i-a petrecut pe uliţe şi la „poarta mândruţelor”. A iubit, iubeşte şi va iubi atât de mult cântecul încât se destăinuie într-un fragment de presă, la Taifasuri: „De multe ori mă întreb dacă nu cumva Dumnezeu, înainte de a lăsa omul, a lăsat cântecul sau poate au venit împreună”.  

Şi-a înşirat întâmplările vieţii în chip înlesnitor pentru a fi cunoscută de către oricine, în cartea sa „Mi-am pus suflet în glas”, dar expresia arareori atinsă a unei autobiografii fermecătoare se află în cântecul „Gheorghe, Gheorghe”. Cunoaştem, întorcând filele cărţii, un artist şi un om nobil, cu har, romantic, dar nu mai puţin stăpân pe situaţie în ceea ce priveşte viaţa de familie, o familie care îi asigură liniştea şi împlinirea. Tânărul de altădată, ce a uitat textul unui cântec privind o fată din primul rând are azi o soţie ce îi conferă echilibrul într-o vastă lume a sa spirituală şi două fiice, una judecătoare şi una ingineră, pentru care are numai braţe de iubire, mai cu seamă pentru că l-au făcut bunic şi adoră aceasta.  

Fără o delimitare rigidă, ca timp şi evenimente în biografia maestrului Gheorghe Roşoga aflăm cu prisosinţă o activitate neistovită, artistică, umană, cu multe ramificări ale succesului.  

În 1966 este laureat al festivalului republican al artei studenţeşti, alături de Dumitru Fărcaş şi Gheorghe Zamfir; în 1966 câştigă concursul de televiziune „Emoţii în premieră”, emisiune realizată de Mircea Buciu; realizează înregistrări la radio, în 1968, cu orchestra condusă de Victor Predescu; în 1969 este laureat al ceui de-al IX-lea Concurs Republican al Artiştilor Amatori; în 1971 i se decernează două titluri de laureat al Festivalului şi Concursului cântecului popular românesc „Maria Tănase”, la primele două ediţii, succese de referinţă pentru ca în imediata perioadă să fie invitat constant la emisiuni şi să realizeze înregistrări la radio şi tv; în 1971 participă la emisiunea pe teme de folclor a Televiziunii Române „Cel bun continuă”, realizată de Ion Mustaţă, la Sebeş, judeţul Alba, şi debutează discografic la Electrecord; în 1972 efectuează numeroase turnee peste hotare cu diferite ansambluri, la cel de la Eisteddfod-Anglia remarcându-se pentru calităţile vocale şi modul deosebit de interpretare; este deţinător al Premiului I la primele ediţii ale Festivalului Naţional „Cântarea României”; tot în 1972 efectuează turnee în Belgia, Olanda, Franţa, Germania, Bulgaria, Austria, Chişinău, cu Ansamblurile „Ciocârlia” şi „Mugurelul”; în 2003 dă admiterea la Academia de Arte Tradiţionale „Astra”, Sibiu; în 2005 primeşte Diploma de excelenţă din partea Consiliului Judeţean Gorj.  

„Nelipsit de la horele şi sărbătorile satului, tatăl său, Constantin Roşoga, unul dintre cântăreţii renumiţi ai locului i-a transmis fiului, odată cu dragostea pentru cântec şi câteva neasemuite doine şi balade, dintre care unele, cum ar fi «Motrule, apă grăbită», au devenit prin Roşoga valori de tezaur ale scenelor noastre de concert şi ale fonotecii muzicale a Radioteleviziunii Române. Un prim izvor al cântecelor lui Roşoga, încă de pe vremea când începea să se afirme pe scena căminului cultural în serbările şcolare l-a constituit repertoriul specific al lăutarilor din Peşteana Cărbuneşti, judeţul Gorj, care veneau să cânte la Gura Motrului. De aici se şi explică şi unele inflexiuni gorjeneşti din creaţiile sale”, apreciază cu privire la maestrul Gheorghe Roşoga, realizatorul de emisiuni radio Gruia Stroia.  

În impresionanta sa carieră artistică, maestrul Gheorghe Roşoga a făptuit patru discuri, trei casete şi cinci CD-uri, dintre care: „La fântână-ntre vâlcele”, „Sunt fecior din plai oltean”, „Când mă duc la horă-n sat”, „Gheorghe, Gheorghe”, „Spovedania lui Gheorghe”, „Mărine, muică Mărine”, „M-am certat cu porţile”. A înregistrat peste o sută de piese cu orchestre având la pupitru pe Victor Predescu, Radu Voinescu, Ion Albeşteanu, Florian Economu, Marius Olmazu, Paraschiv Oprea…  

La festivalul internaţional de poezie „Mihai Eminescu”, organizat de Academia Internaţională „Mihai Eminescu” şi care a avut loc în perioada 15-18 august, 2014, la Craiova, cu participarea unora dintre cei mai importanţi poeţi contemporani ai lumii, din peste treizeci de ţări, maestrul Gheorghe Roşoga a primit Premiul de Excelenţă pentru promovarea folclorului românesc (năzuinţa acestui festival, în integritatea lui a fost întocmai aceea de a fi promovat şi laureat folclorul). „Mulţumesc din suflet domnului profesor universitar doctor Ion Deaconescu, peşedintele Acdemiei. Acest premiu mă onorează şi dă o strălucire aparte tuturor premiilor primte până acum. Cântecul m-a răsplătit pentru că l-am păstrat curat ca ramul!”, a rostit cu această ocazie artistul român Gheorghe Roşoga.  

Privită în totalitate, până azi viaţa maestrului Gheorghe Roşoga exemplifică o consonanţă deplină între cântec şi viaţă. Cântecul e viaţa artistului, iar viaţa dincolo de cântec nu există decât fizic, relativ, pentru că în viaţa spirituală a artistului cântecul e sculptat, are formă dezvoltată, amplă, se constituie în arhitectură şi suport vital. „Pentru mine”, spune însuşi maestrul, „cântecul a fost, este şi rămâne esenţa trăirii mele. Cu el m-am bucurat, cu el am lăcrimat… mi-a scos mândrele în poartă, m-a purtat prin lumea toată, mi-a dat un nume; el va rămâne cu-al meu nume când mă voi duce dincolo de lume! Cântecul m-a definit mai bine, m-a legat de lume, de cer, de pământ, de Dumnezeu!”.  

Deşi viaţa artistului Gheorghe Roşoga e spovedită în cântec şi slovă, în oglinda inimii sale sunt mereu enigme. Ele sunt apa nesecabilă a creaţiei, pentru că în niciun cântec al maestrului nu e vorba de rutină şi copie, ci chiar de o ostilitate faţă de acestea, noul şi originalul fiind eticheta întregului repertoriu inconfundabilului Gheorghe Roşoga!  

Pentru încă o argumentaţie a celor spuse până azi despre maestrul Gheorghe Roşoga, dacă mai era nevoie, citatul de mai jos este cel mai nimerit. Aparţine scriitorului şi publicistului din Serbia, Slavco Almăjan, autor al unei descrieri elegiace despre artist:  

„La Craiova, în zilele Festivalului Mondial de Poezie, am cunoscut un om care, într-un moment de dispoziţie lirică, interpretase câteva balade extraordinar de interesante, sugestive, cu o voce răsunătoare, calmantă şi bine temperată. Baladele vorbeau despre destinul omului singuratic, despre patimă şi amor. Interpretul era Gheorghe Roşoga, un autentic ştiutor de istorii intime, puse în plan existenţial şi cântate cu bună pricepere şi incredibilă simplitate.  

Cântase artistul cu diferite ocazii şi în diferite împrejurări, dar în seara aceea, înconjurat de poeţii veniţi din cele patru puncte cardinale ale lumii, cântecul său suna precum o auto-revelare. Mi-am dat seama că Gheorghe e un strălucit dascăl al nocturnelor incantaţii de dor şi al tainelor mirifice, dar şi un excepţional purtător de cuvânt al celor mai înalte sensuri artistice, exprimate prin cântecul de jale. L-am ascultat cu atenţie şi am descoperit că domnia sa nu se adresează numai celor care îl ascultă ci, în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură, memoriei străbunilor noştri, intenţiilor de a ne suprapune în amintiri şi în spaţii de sintetice aduceri aminte. Maestrul Gheorghe Roşoga ne demonstrează că baladele sale ascund sentimente, expresii de admiraţie şi înţelepciuni ce trebuie păstrate pentru viitor, cântecul său fiind în aşteptarea acestui viitor cu tot farmecul şi cu toată forţa de a transmite spaţiul ondulator al conceptului de a trăi şi exista în continuitate, cu diversitatea de fericire şi durere. Cântecele sale mai ascund şi insolite sentimente de o coloratură expresivă deosebită, făcându-ne să înţelegem că destinele atât de diversificate ale oamenilor ascund senzaţii şi intonaţii de o tulburătoare conştiinţă artistică care se cer a fi păstrate şi transmise pe planuri diferite. Mi-am dat seama, ascultându-l, că melodiile cântate de acest rarisim maestru nu sunt altceva decât baladele eternităţii, baladele lui Gheorghe Roşoga, cel isteţ şi măreţ, cel căzut din bolta acordurilor astrale şi născut pe pământul acurat al muzicii olteneşti. (Septembrie, 2014, Craiova; Slavco Almăjan, Novi Sad)”.  

Referinţă Bibliografică:
Gheorghe Roşoga, Cântec şi slovă spoveditoare / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!