Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Dumitru Zamfira, fiul fluierului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Mărturiseşte minunata interpretă Maria Şalaru, în slove dantelate în broderie poetică faptul că, în asiduitatea sa de copil, spre cercetarea enigmelor vieţii, îşi întreba tatăl, pietrarul Ilie Şalaru de la Deleni:  

„Are chiatra suflet, tată,  

De se lasă modelată?!”.  

Ce suplă pătrundere într-un univers filozofic fără axiome dar cu problematici inexplicabile.…!  

Azi, în actul alcătuirii acestor cuvinte închinate unuia dintre cei mai virtuozi solişti instrumentişti dintotdeauna, ai neamului românesc, Dumitru Zamfira, căutăm un alt răspuns: are aerul suflet, de cântă fascinant în fluierele maestrului Dumitru Zamfira?! A răspuns la aceasta, înaintea tuturor şi mai frumos decât ar face-o altcineva, poetul Adrian Păunescu: „În galeria artiştilor români contemporani, Dumitru Zamfira aduce o zestre nuanţată de melodii, care parcă vorbesc, pentru că el modelează aerul, nu din afară, ci dinăuntrul fluierelor sale”.  

Iată o încolonare a doi artişti, între cer şi văzduh, care modelează în formă, cuvânt şi sunet două elemente materiale şi deopotrivă ideale, piatra şi aerul! Minunată şi ciclopică aspiraţie aflată în cultura sătească, în creaţia populară şi folclorul muzical românesc!  

Artistul instrumentist Dumitru Zamfira are în firea sa o paşnică retorsiune, aproape singulară la gorjeni (este originar din Novaci), fiind oltean neaoş, dar necântând olteneşte nici chiar melodiile olteneşti, cântându-le dumnezeieşte. „Modelează” aerul, neconstrângându-l ci mângâindu-l să cânte în cincisprezece instrumente tradiţionale de suflat, printre care: fluierul, fluierul îngemănat, cavalul, cavalul fără dop, cimpoiul, tilinca, drâmba, trişca, ocarina, muzicuţa…  

E fiul învăţătorului Zamfira de la Novaci, dar harul său e dovada cea mai concludentă că e şi fiul fluierului! Pe când avea şase ani, străvechiul, românescul instrument muzical îi creştea cu dragoste de tată sufletul său şi îi hrănea conştiinţa. Sub această grijă şi în braţele fermecatului fluier a crescut Dumitru Zamfira şi datorită lui a primit gloria muzicii într-o viaţă de cântec, întorcându-i la rândul său dragostea, prin a-l purta azi, aproape tot timpul, la sân.  

Primul cântec interpretat la fluier de către Dumitru Zamfira, la numai şase ani a fost „Mândra mea, sprâncene multe”. Era primul succes public al micului artist, nu cu mult mai înalt decât fluierul! De atunci nu s-a mai despărţit de acest instrument. Cu el în ghiozdan a urmat şcoala elementară, la Novaci, apoi s-a îngemănat în interiorul său sufletesc, în conştiinţa şi sângele inimii sale cu el. Începea să nu mai fie nici copilul, nici elevul Dumitru, începea să fie, odată cu absolvirea la Târgu-Jiu a liceului, artistul Dumitru Zamfira, pentru ca azi să fie maestrul!  

A urmat Şcoala Tehnică de Comerţ, la Craiova şi Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii din Craiova. Dar azi, folclorul muzical românesc ar fi mai singur, mai gol de un duh, dacă maestrul Dumitru Zamfira s-ar fi derutat la cumpăna vieţii şi ar fi ocolit la stânga., ori la dreapta, ademenit de îndeletnicirile economice şi nu s-ar fi îndreptat înainte, spre lumina soarelui muzicii…!  

Pe drumul acesta, între 1970 şi 1991, apoi între 1997 şi 2005 a fost solist instrumentist al Ansamblului „Ciocârlia” al Ministerului de Interne; între 1992 şi 1993 a fost funcţionar administrativ în cadrul Misiunii „Permanenţe” a României pe lângă ONU; din 1995, până în 1997 a fost referent de specialitate la Muzeul Naţional al Satului, „Dimitri Gusti” din Bucureşti.  

Dar ce a fost, este şi va fi, precum am văzut, vedem şi vom vedea, maestrul Dumitru Zamfira a fost, este şi va fi un genial solist la instrumente de suflat. Deşi, pe lângă harul său, a şi trudit ştiut sau neştiut, Dumitru Zamfira nu va fi scris niciodată în martirologiile pe care le râvnesc impostorii, dar va rămâne scris în cronicile istorice şi culturale ale României. Cântă cu nerepetabilă virtuozitate creaţii păstoreşti, piese ritual-ceremoniale, doine, balade, cântece de joc din toate zonele etnofolclorice româneşti.  

Piesele concertate inegalabil cu fluierul său, „Hora stacatto” şi „Hora spicatto” de Grigoraş Dinicu, „Ceasornicul”, „Căluşul oltenesc”, „Sârba rândunelelor”, „Căruţa poştei”, „Dans ţărănesc”, de Constantin Dimitrescu, „Ciocârlia” şi altele, urcă la sufletul publicului, nemăsurat de înfloritoare, zburate ca păsări exotice în paradisul melosului folcloric românesc, din micul fluier care este părinte sufletesc al unui artist unic.  

A cântat cuceritor pretutindeni în ţară şi în lume (în Europa, Asia, America, Africa). Este laureat al multor concursuri şi festivaluri, a primit Marele premiu al Fundaţiei „Ethnos” (1971), Diploma de Merit din partea Societăţii Române de Radiodifuziune, Diplome de Excelenţă din partea Ministerului Culturii (Gala Folclorului Românesc, 2002), a Consiliului Judeţean Gorj, a Ministerului Administraţiei şi Internelor-ediţia a IX-a a Festivalului instituţiilor M.A.I., a prefecturilor Botoşani şi Iaşi, a Ansamblurilor Folclorice „Maria Tănase” şi „Maria Lătăreţu” din Târgu-Jiu şi „Doina” al Armatei. I s-a decernat titlul de Maestru al cântecului la Festivalul „Fluierul de Aur”, al sârbilor din Balcani, în 2001 şi Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de „Cavaler”, acordat de Preşedintele României, în anul 2002. Este membru permanent al formaţiei „Ethnica” al New York University.  

A evocat tradiţia melosului folcloric românesc la spectacole de gală dedicate oficialităţilor internaţionale care au vizitat România, la London Palladium Royal Performance (1967), la Smithsonian Institute, cu ocazia Bicentenarului SUA (1976), la Festivalul de interpretare la cimpoi din Billingham-Anglia, la festivalurile de folclor din Nanterres-Franţa, Bursa-, în Turcia, Spania, Olanda, Germania, Finlanda, Bulgaria, fosta Iugoslavie, India, China… A fost membru în juriu la multe ediţii ale festivalurilor „Maria Tănase” şi „Maria Lătăreţu”, a fost preşedinte de juriu la festivalurile de folclor de la Slatina, Caracal, Corabia…  

Are editate la Casa de discuri Electrecord cinci albume personale şi a fost de nenumărate ori emis pe posturile Radiodifuziunii Române, cu piese imprimate, în acompaniamentul orchestrelor dirijate de Radu Voinescu, Nicole Băluţă, Tudor Pană, Constantin Arvinte, Paraschiv Oprea, George Sârbu, Adrian Grigoraş.  

Dumitru Zamfira este printre puţinii muritori care au intrat într-un harem, în seclul XX, haremul Regelui Hassan al 2-lea, al Marocului, la Palatul din Fez, de Revelion. A fost invitat pentru două zile şi a rămas două săptămâni. La sfârşitul spectacolului Regele i-a solicitat un fluier, un caval şi o tilincă. „Regele Hassan avea 200 de neveste”, povesteşte maestrul Zamfira. Avea copii numai cu una dintre ele, doi băieţi, unul de unsprezece ani, care îl reprezenta pe monarh la diverse întâlniri şi unul de patru ani. A doua zi după ce am cântat pentru Rege, am fost invitaţi în acelaşi loc (instrumentele ne aşteptau pe scena pe care le lăsasem). Orchestra Palatului a susţinut un spectacol pentru noi, în prima parte, iar în partea a doua am cântat împreună, cele două orchestre. A fost magnific. Regele ne-a destăinuit că în tinereţe fusese campion de dans, la cea-cea. Imediat, orchestra noastră a început să cînte cea-cea, iar Regele a invitat la dans o colegă dansatoare a ansamblului nostru şi a dansat admirabil. După această împrejurare colega noastră, o fată drăguţă, cu şase surori a rămas cu numele «partenera regelui». La sfârşitul acelei zile sărbătoreşti, Regele ne-a spus că printre spectatori era şi mama lui, care i-a spus că de mult nu l-a văzut aşa de fericit”.  

Presa naţională şi cea internaţională (Detroit, Michigan, Glasgow, New York etc) au scris cronici elogioase despre maestrul Dumitru Zamfira. Dar ceea ce reprezintă o inscripţie de aur pe care şi-a făurit-o maestrul într-o viaţă de cântec este aceea din pisania spirituală a neamului românesc. Contemporan trăitorilor a două epoci care s-au învrednicit mai mult sau mai puţin să laureze pe cât merită pe artiştii României, Dumitru Zamfira a laureat însuşi fluierul, care după maestru va rămâne un instrument consacrat de melodul folclorului românesc cel mai pur şi mai grandios.  

Împlineşte cincizeci şi şase de ani de cântec. O viaţă de om , o viaţă închinată cântecului! „Am fost şi sunt un comod, ca să nu spun leneş”, mărturiseşte artistul. „Pot să spun fără teama de a fi greşit că eu n-am avut servici. Nu mergeam la servici pentru efectuarea orelor de program, ca să îmi primesc leafa. A fost o plăcere extraordinară să cânt, să fac acumulări cantitative şi calitative. Când am devenit profesionist la «Doina Olteniei» a Filarmonicii din Craiova, după orele de repetiţie mergeam să mănânc ceva la cantina Sfatului Popular apoi reveneam la Filarmonică şi cântam ore în şir. Am cântat toată viaţa la ureche. Aşa am învăţat sute şi sute de piese - cred că ştiu vreo trei mii! Eram odată cu olteanul meu drag Adrian Păunescu şi-mi exprimam uimirea că ştie atâtea poezii (nu numai dintr-ale sale). Răspunsul a fost acesta: «Dumitre, e ca şi la tine, la fluier. Tu cum ştii atâtea cântece ?!»”.  

Toate instrumentele care intră pe mâna maeştrilor contribuie la progresul vieţii spirituale a unui popor. Nu mai puţin, ci egal şi uneori mai mult decât oricare alt instrument tradiţional, fluierul a fost predat din mâna plugarilor şi oierilor câmpiei Olteniei, la sânul unui geniu instrumentist care îl sărută atunci când îl determină să modeleze aerul, cântând : Dumitru Zamfira !  

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  

Referinţă Bibliografică:
Dumitru Zamfira, fiul fluierului / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1366, Anul IV, 27 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!