Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   


Autor: Aurel Lucian Chira         Publicat în: Ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

CINCIZECIMEA ENERGETICIENILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
. CINCIZECIMEA ENERGETICIENILOR ‘62  
 
Septembrie 2012. Colegii mei de la Facultatea Energetică a I.P.Bucureşti, sărbătoreau 50 de ani de la absolvire. Din motive medicale, nu eram printre ei. Le-am trimis însă o scrisoare, ca să nu uite de “boanghina” de la Cluj. Am primit multe poze de la eveniment în care erau surprinşi citind prostiile mele.  
 
Salutul «boanghinei din Extremul Nord », cu ocazia sărbătoririi unei jumătăţi de veac de la absolvirea I.P.B.-ului  
 
Dragi colege şi colegi,  
 
Regret că nu pot fi printre voi. Ştiţi voi de ce. Sunt cam departe, şi în plus...  
 
Dar, vă rog să primiţi salutul meu sincer!  
 
Voi depăna sumar, câteva amintiri.  
 
La admitere am fost vreo 7 candidaţi pe un loc. Greu. Bineînţeles că am dat examen şi din limba rusă, pentru a intra la Politehnică…În prima noapte, neavând încă rezolvată cazarea, eu am dormit pe o bancă din faţa Palatului CFR. Majoritatea eram copii. Şasesprezece-şaptesprezece ani. Unii cu 10 clase, alţii cu 11.  
 
Primul cămin în care am fost cazat a fost în celebrul "303"- fosta bază de manej a Regelui (studenţii îl pronunţau "trei-gaură-trei ») ; eram vreo 12 în cameră. Aveam căldură, cantină, duşuri cu program în alt pavilion, spălat de rufe centralizat, dans sâmbăta pe pavajul din curtea interioară (la o asemenea întâlnire şi-a cunoscut de exemplu viitoarea consoartă, bunul meu prieten, viitorul “gagademician” Rache) Căminele erau amplasate în apropierea Operei ; foarte des mergeam la spectacole după actul I, când , în pauză ,spectatorii ieşeau afară să se răcorească. Uneori luam bilete cu reducere la "cucurigu". Asfel am văzut marii artişti lirici ai vremii : Goangă, Secăreanu, Herlea, Spiess, Cernei, Zeani, etc. Dar nici opereta (clădirea astăzi demolată) nu era departe de noi şi mergeam des la spectacole cu Ion Dacian, Maria Wauvrina, Constanţa Câmpeanu, George Groner, etc… Mergeam şi la spectacole de teatru excepţionale cu piese din literatura universală , cu actori de excepţie : Birlic, Giugaru, Storin, Ion Lucian, Calboreanu, etc. Norocul nostru era că biletele erau ieftine şi le obţineam cu reducere.  
 
Pe strada Şt.Furtună , unde erau amplasate căminele, erau câteva stabilimente mizerabile secrete, cunoscute doar de studenţi (preţul minim-un pol, adică 20 lei, adică 10 pâini; după o vizită, am regretat că nu fusesem tăiat împrejur şi am înţeles ce înseamnă “ruperea aţei”…). În incinta căminelor aveam şi un teren de fotbal ; cei trei prieteni, care deobicei stăteam în aceeaşi cameră (eu-Boboc, Dumitrache-Rache şi Dumitran-Rică), eram deseori porecliţi pe teren : Pele (piele, eu) , Oase, Carne ; la marginea terenului cică "transmitea meciul", Cristea Ionel- viitorul reporter şi Director de la TVR Cultural.  
 
Printre noi erau şi cca 30% privilegiaţi cu "burse muncitoreşti" , selecţionaţi prin organele locale de partid . Dacă bursa obişnuită era de 300 lei (din care 270 se reţineau pentru cazare şi masă , iar restul de 30 se primeau în mână), şi era condiţionată anual de medii peste 7, cei cu bursă muncitorească primeau 800 lei fără nici o condiţionare. Preţul unei pâini negre era de 2 lei. Cu toate acestea, eram buni colegi, nu ne măcina invidia ; eram educaţi astfel încât să credem că tot ceea ce stabileşte Partidul este sfânt şi corect. Cel mai greu examen pentru mine au fost cel de "socialism ştiinţific" (la Politehnică...).  
 
Deşi m-am acomodat greu cu Micul Paris, până la urmă a început să-mi placă. Nu într´atât încât să doresc să-mi petrec restul vieţii aici. Bucureştiul de atunci , avea farmecul lui. Plimbări prin Cişmigiu, un pahar cu bragă "la buturugă"-acel mic centru comercial din apropierea "izvorului" din Cişmigiu, plimbări prin Parcul Stalin (studenţii ziceau "o talpă la Babacu"), plimbări pe Şoseaua Kiseleff ("o talpă la şosea"), trecând pe lângă Arcul de Triumf ("Pietroiul crăcănat"), o bere la Gambrinus, cumpărături pe Lipscani, talciocul, câte un film pe "6 martie" (strada aceasta, cu vreo 4 cinematografe unul lângă altul, a avut o sumedenie de denumiri) cu sonorul îndemn la final de film al plasatoarelor-"ieşirea prin Sărindar", sumarul presei afişat pe faţada clădirii CCA, zgomotul de prânz al vânzătorilor ziarului Informaţia Bucureştiului ( 'formaţia ! !), o baie la ştrandul "Tei", un spectacol în aer liber la Arenele Romane, relaxări cu bani puţini. De câteva ori am fost, împreună cu un coleg, Constantinescu, la cursul de "Literatură Universală" ţinut de prof. Zoe Dumitrescu Buşlenga la Filologie.  
 
În ultimul an am avut condiţii de cazare mult mai bune : am fost instalaţi în noul complex studenţesc de la Grozăveşti, în camere cu 3 paturi (nu erau admise cu 2 paturi, pentru a descuraja eventuale tendinţe de homosexualism) ; stăteam în cameră eu, Rache şi Rică.  
 
Eram 12 colegi în « grupă ». Ne înţelegeam foarte bine.  
 
La fiecare sfârşit de an aveam practică şi după aceea, în câţiva ani pregătire militară la diverse unităţi militare din ţară, cu regim similar cu al soldaţilor. Deşi am devenit ofţer, deşi am făcut zeci de concentrări, nu am ajuns la gradul lui Robert Turcescu, care n-a pus niciodată mâna pe puşcă...  
 
"Practica" era mai relaxantă şi interesantă după atâtea cursuri teoretice. Am făcut practică la "Uzinele Griviţa Roşie", "Electroaparataj", Termocentrala "Sângiorzul de Pădure, CET Grozăveşti, etc.  
 
La final, urmau repartizările. Din păcate, pentru cei care am absolvit secţia "Termoenergetică ", locurile nu erau foarte atrăgătoare ( Doiceşti, Paroşeni, etc.).Deoarece voiam neapărat să mă stabilesc în Ardeal, am luat singurul post de aici , la Combinatul Chimic din Oraşul Victoria -Făgăraş. Ulterior am aflat şmecheriile "miticilor": erau puse pe listă poziţii de genul "la dispoziţia Ministerului Y " Dacă îl ceream eu, mi se dădea la Ministerul respectiv , post la Oţelul Roşu , etc. ; dacă îl lua cel "care trebuia", i se dădea repartiţia la o unitate a Ministerului aflată în Bucureşti…Nu mai vorbesc despre cei selecţionaţi prin Serviciile Speciale ( cei cu dosare sănătoase). Bravo lor ! Pe mine, fiu de preot , nu m-a întrebat nimeni !  
 
Am lucrat la Combinatul Chimic oraşul Victoria (o experienţă minunată cu excursii în Munţii Făgăraş), energetic la Terapia Cluj, Trustul de Construcţii Cluj şi Univ. Babeş Bolyai. La final, cu sprijinul prietenului nostru Viorel, m-am transformat în ...hidroenergetician. În Cluj nu aveam termocentrală...  
 
Am o fetiţă de 40 de ani, doctor în matematică, dar care se chinuie la un Grup şcolar. C-aşa-i la noi. Dacă nu ai cunoscuţi suspuşi şi nu faci politică, în veci nu ţi se apreciază valoarea. Am trei nepoţi ce mi-s foarte dragi (clasele 7, 8 şi...3 ani).  
 
Îmi place muzica clasică, literatura (particip la cenacluri literare şi uneori fac construcţii inginereşti cu cuvinte), excursiile prin împrejurimi ( acum mai rar, din cauza multiplelor probleme de sănătate).  
 
În concluzie, am dus o « Viaţă banală », cum este titlul unei cărticele de memorii scrisă pentru nepoţi. Mi-a plăcut şi umorul, drept pentru care am alcătuit « Cartea glumeţului », ce am transmis-o prin Internet la unii colegi.  
 
Voi mai enumera câteva amintiri mărunte :  
 
-La prima oră de Analiză, profesorul Roşculeţ s-a luat de Dan Cojocaru pentru că mereu era în poziţie de « zâmbet parcă batjocoritor ». A fost greu să-i explicăm profesorului că aceea era fizionomia lui.  
 
- Cel mai greu am “îngiţit” Chimia. Am luat totuşi opt, cu fiţuică… Pentru profesorul Armeanu, toate descoperirile din Chimie, erau atribuite savanţilor sovietici…Când ne-a vorbit despre “Legea lui Hess”, a ţinut să precizeze: “Dar să nu credeţi că n-a fost sovietic…!”  
 
-Agaficioaia la «pregătirea de război… », era totdeauna foarte conştiincios, cu cizmele lustruite.  
 
-Colegul Handrea, cu 11 dioptrii, a fost obligat să facă totuşi armată (nepoţelul meu s-a născut cu 9 dioptrii). Într-o zi şi-a scăpat ochelarii şi i s-au zdrobit şi abia a ajuns la Facultate pe Polizu. Deobicei el avea un creion foarte scurt, pe care îl învârtea mereu în mână.  
 
-Iubirile lui Vasile Constantinescu şi pasiunea lui de a citi “Pravda”…  
 
-În primul semestru de experienţă a mea la Poli (când am întrerupt din motive de boală), în camera de cămin cu 12 persoane, un coleg evreu(nu-i mai ştiu numele) dormea sforăind profund. Colegii i-au vopsit ouţele cu cremă de ghete. A fost mare bâlci...Antisemitism...  
 
-Când am stat în cameră cu Cucu Paul şi Vasile, difuzorul era mereu dat la volum maxim. Paul se enerva şi arunca cu papucul în el pentru a-l opri.  
 
-Aveam doi colegi cu porecla « Ţiganul »...Jean şi Stoica...Dar şi un Cocoş (Popa)...Ion Ionescu (Jean), viitorul Vice RENEL, era constănţean, bruneţel, sociabil (D-zeu să-l odihnească!). Îmi amintea de marele actor constănţean Jean Constantin: La un restaurant în Mamaia, Jean Constantin şi Ştefan Bănică. La o ţigancă cu flori, cică Jean i-a dat 25 lei (bani mulţi) fără să-i ia florile… -“Ce faci, mă, ai înnebunit?“ a sărit Bănică. -“E mama”, a replicat Jean… (de fapt, nu era maică-sa, dar a fost poantă bună)  
 
-Cutcudache era poreclit şi « Cuţulache » (Dumnezeu să-l odihnească).  
 
-Era simpatic cuplul Cucu Paul (Dumnezeu să-l odihnească; l-a înghiţit un lac de acumulare) şi Virgil Coliban, un fel de Pat şi Patashon...  
 
-Olteanul Vasile Dobre avea un « cult al pantofilor ». Ştia să aleagă.  
 
-« Bufonul trupei », Cotonogu, cu permanentă vervă umoristică...  
 
-Porecle, cu grămada : Ţigan, Cocoş, Cotonog, Bilă, Biloi, Insectă, Oase, Ratino, Guţă, Şurcă, Fetiţa, Ţoiu, Costel, Secu, Bica, etc...  
 
-Talente şi pasiuni destule : bridge, fotbal, poker, etc.  
 
În final, un gând pios pentru colegii decedaţi ! Dumnezeu să-i odihnească !  
 
Vă sărut cu mult drag,  
 
Al vostru, Aurel Lucian Chira, septembrie 2012 (Bunicu Boboc)  
 
BALADA ENERGETICIENILOR ’62  
 
(scrisă de « boanghina » din Nordul extrem, cu ocazia sărbătoririi « cincizecimii » lor). Fragmente:  
 
Pe Dâmboviţa-n jos,  
 
Într-un oraş frumos,  
 
Veniră la concurs,  
 
………………..  
 
Printre noi, vreo trei babani,  
 
La care le ziceam « Ţigani »...  
 
Apoi, ca-n basmul cel cu moş,  
 
Aveam cu noi şi un... « Cocoş ».  
 
Pentru « tărie », la nevoi,  
 
Aveam de măsurat, un ... « Ţoi ».  
 
Unul de avea gura foc,  
 
Era, ştiţi voi, cam... « Cotonog ».  
 
Pentru « control » la aprins becu’,  
 
Aveam cu noi şi unul ... « Secu’ ».  
 
De nelipsit şi-un « du-te-vino » :  
 
Era isteţul ... « Buratino ».  
 
Pentru probleme mai de soi  
 
Aveam o « Bilă » şi-un « Biloi ».  
 
« Insecta » -sprintenă, cu zel,  
 
E-acum cu burtă şi cam...chel.  
 
……………………..  
 
Era şi-o « clasă » mai aleasă :  
 
Cu « Bursa cea muncitorească ».  
 
…………………  
 
Fătucile erau puţine,  
 
Şi nu toate foarte fine...  
 
C-aşai pe la I.P.B. !  
 
………………  
 
Şi mai ştim, la ăst popor,  
 
Din zece unu-i turnător...  
 
Nimeni, sigur, nu va şti  
 
Şi cu toţi ne vom iubi !  
 
………………………  
 
Şi, adunând anii în sac,  
 
Trecu de-acum juma’ de veac.  
 
Ia priviţi acum la voi:  
 
Vezi un grup de bătrânoi.  
 
Cu chelii şi scolioze,  
 
Cu bastoane şi proteze.  
 
Dar vă lăudaţi cu toţii,  
 
Ce frumoşi vă sunt nepoţii;  
 
Cum plecatu-v-au copii  
 
Prin venetice câmpii.  
 
…………………….  
 
Ce ne-a rămas, e fără miză:  
 
Viitoru-i scurt şi-n criză!  
 
Orişicum, rămâne vie,  
 
Veşnica noastră prietenie!  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
CINCIZECIMEA ENERGETICIENILOR / Aurel Lucian Chira : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Lucian Chira : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Lucian Chira
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!