Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   


Autor: Aurel Lucian Chira         Publicat în: Ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Trei într-o arcă, plus cocoşul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TREI ÎNTR-O ARCĂ, plus cocoşul (parodie-basm, după Jerome K. Jerome)  
 
Suntem în România anului 2025. A reînviat marea Uniune Sovietică. Corupţia a slăbit ţara atât de mult, încât a fost o pradă uşoară să fie anexată de U.S., motivând că nu şi-au recuperat integral pierderile din al doilea război mondial. Au intrat cu tancurile. Pur şi simplu! Rachetele de la Deveselu nu au funcţionat. Un spion, fost demnitar român, le-a dezactivat. Denumirea ţării era acum RSS Kakania.  
 
Trei vechi prieteni, doi pensionari şi o quintagenară, s-au hotărât să facă o excursie cu arca lui Crăian, pe care era scris cu vopsea violetă „LUNTREA”. Aşa zisa arcă, era un mic vas şterpelit pe româneşte din flota administrată de către Căpitan în tinereţe (forme de casare la valoarea de un leu, cumpărat apoi de la Stat, tot cu un leu...). căpitanul era de curând septuagenar. Marea lui iubire, Alena, cu vreo două decade mai tânără, se lipise de căpitan cu vreo 15 ani în urmă, ca timbrul de scrisoare, admirându-i forţa şi, mai ales, ...relaţiile. Soţia căpitamului, căci avea şi soţie, era mult prea ocupată cu nepoţii. Şi nu mai avea farmecul din tinereţe...  
 
Alena fusese căsătorită cu Dori, un burtos deosebit de bogat, deseori prin înşelăciuni. Pentru că a încercat să-l înşele pe Marele Vrăjitor Violet, acesta l-a transformat în ...cocoş. Alenei i se făcuse milă de el, şi, după ce şi-a însuşit aproape toată averea lui, îl lua cu ea ca pe un căţel. Nu degeaba. Din când în când îl trimitea să intre câte într-o casă, ca să-i aducă ba o brăţară, ba cercei, ba un colier. Îi plăceau.  
 
Emil, fost secund pe vasele lui, un fel de Sancho Panza ardelean, era un slugoi perfect. El s-a ocupat de toate pregătirile excursiei. A cumpărat alimentele necesare, inclusiv câteva sticle de whisky. În tradiţie ardelenească, şi-a adus cu el şi merinde: slănină, ceapă, nişte brânză de oaie bine învelită în celofan şi...pălincă.  
 
Traseul excursiei l-a stabilit Crăian: Plecarea, de pe mult iubitul lui lac cu amintiri, Herestrău. Apoi, Canalul Bucureşti-Dunăre (făcut de Guvern, ca să aibă loc de ispăşire numărul tot mai mare de puşcăriaşi) , un popas la Mana unde avea Crăian o moşie, pe Dunăre până la Cernavodă, Canalul Dunăre-Marea Neagră.  
 
-Pe flota mea, a exclamat căpitanul, va fi o excursie de vis.  
 
Căpitanul a dat drumul la motor. După nici o jumătate de oră, i-a prins foamea. Au găsit un refugiu, ca cele de pe autostrăzi.  
 
Emil şi-a desfăşurat pe masă merindea adusă de-acasă. A crestat slana şi ceapa cu o brişcă şi i-a poftit la masă. Întîi, a sorbit un pahar de pălincă. Aşa se obişnuieşte în Ardeal, ca nu cumva musafirii să creadă că în sticlă e ceva periculos. Ceilalţi doi, au ciocnit prietenos, dar numai au gustat. Căpitanul era obişnuit cu whisky. Dar, pită cu ceapă au înfulecat cu poftă.  
 
-Măi, Emile, tu n-ai auzit ce-a spus profesorul ăla al vostru, Hâncu, ce periculoasă-i slănina? Măcar, e de mangaliţă? Am văzut o reclamă a unui SRL la prietenii mei din Ciuc, cum că asta n-ar avea colesterol.  
 
-Ba da Şefu`, da` sfatul ăla e bun pentru căţei...Câinii bătrâni pot mânca pentru că tot nu mai sunt buni la stână.  
 
Când a desfăcut celofanul de la brânză, credeai că eşti la la izvorul sulfuros de la Băile Govora. Alena se ţinea de nas. Uitase de mult mirosul de-acasă din satul Brânzoi. Cocoşul Dori, imediat şi-a luat zborul şi a făcut câteva ture, de credeai că-i porumbel. Căpitanul nici n-a sesizat. După atâţia ciorapi de marinari, îşi pierduse sensibilitatea nasului.  
 
-„Pe flota lui”...(îi plăcea să-l imite pe marinar) ,nu-i frumos, Emile, nu te-ai gândit că aici este şi o doamnă? îl certă cu voce blândă Alena.  
 
-Întâi să gustaţi, şi-apoi să vă plângeţi; e făcută după o reţetă mocănească moştenită de la părinţi, zise ardeleanul.  
 
-Păi, tu eşti mocan? Nu eşti moţ? Înterveni Crăian.  
 
-Apoi, e aproape acelaşi lucru. Moţii ne aduc buştenii, iar noi facem ciubere, se explică Emil.  
 
-Da, cred că ai dreptate, moţii parcă-s altfel. Nu-s aşa de ascultători. D-aia te luasem în echipa mea.  
 
Pentru felul doi, Emil a pus nişte crapi la grătar.  
 
După vreo 400 de grame de whiski, căpitanul simţi binecunoscutul parfum al Alenei. Îl înebunea. Mai avea rezerve de când aducea prin contrabandă de la Marseille  
 
-Emile, ia vezi ce-i cu peştele ăla pus la grătar...Emil a înţeles şi s-a retras...  
 
Cocoşul, îngerul lor păzitor, privea în larg. Se acomodase cu mirosul de brânză. Trebuia să fie vigilent. Se zvonea că au ajuns pe Dunăre nişte piraţi somalezi.  
 
Cu un gest brutal, căpitanul o prinse de mijloc pe femeie. Ei îi plăcea. Avea înclinaţii uşor maşochiste.  
 
- „Pe flota mea, Alena, ce te mai iubesc! Când te simt aproape, mă înfierbânt rău de tot”. A sărutat-o cu buzele-i cărnoase. Nu era prea încântată, căci îi cam mirosea gura a peşte cu mujdei, mâncarea lui preferată, de pe vremea când colinda mări şi oceane. A trântit-o pe pat, cu un gest deloc elegant, dar ea era obişnuită. O chiar excita. În scurt timp barca a început să se clatine...  
 
Cum patul era cam şubred, i-a cedat un picior.  
 
-Emile, help! Eu nu mă pot opri. Vino urgent, te rog şi ţine la orizonală patul ăsta! Ştia că pentru el, s-ar fi aruncat şi în foc. Şi exploata asta.  
 
–S-a făcut, Şefu`! Emil, servil de când l-a cunoscut pe idolul său, s-a întors cu faţa spre partea opusă şi cu mâinile la spate s-a transformat în picior de pat. –Să nu vă deranjaţi de prezenţa mea, zise prietenos Emil. Alena mai scotea sporadic câte un „Ah” ...Fiind operat de prostată, ejacularea acum se pierdea prin vezică... Începuse să îmbătrânească marinarul.  
 
Popasul următor l-au făcut lângă satul Mana (satul avea un pământ extraordinar, adevărată „mană cerească”). Acolo avea căpitanul o moşie. S-a dus numai căpitanul să vadă cum se prezintă imensa cultură de rapiţă. Aflase că se vinde bine. În plus, nu o fură „împuţiţii de ţigani”, cum obişnuia să le spună Crăian.  
 
Alena, îmbrăcată doar cu sutien şi o fustă scurtă, transparentă, de se vedeau bikini, a observat neastâmpărul lui Emil...Era o femeie nonconformistă.  
 
-Emile, ţie nu-ţi lipseşte nimic, nimic? ...Emil înghiţea în sec. N-avea curaj să-i răspundă. -Ştii ce, n-ai vrea să mă ajuţi să-mi dau pe fese cu nişte cremă? Nu-ţi fie teamă de Dori, nu mă va trăda. El e prietenul meu credincios. Pentru mine e ca un căţeluş. Ne anunţă dacă e vreun pericol. Cucurigu în loc de lătrat.  
 
-Vreau, cum să nu vreau, dar ar fi trei baiuri. Primaş dată, mă tem de Şefu`. M-ar omorî. Apoi, n-aş vrea să păcătuiesc...Ar trebui iar să mă spovedesc. Da´dacă avem vreun accident şi mor neîmpăcat? Şi ultimul, mă tem că m-aş face de ruşine. Eşti aşa de faină, că m-ar omorî emoţia. Am şi uitat de când n-am mai făcut-o!  
 
Căpitanul a revenit obosit. –Secetă mare, murmură el îngrijorat.  
 
Se făcea seară. Au început toţi să cânte „Cu barca pe valuri...”  
 
După o duşcă de whisky, marinarul i-a cerut lui Emil: -Ia cântă-ne, Emile, chestia aia a voastră cu puşca şi cureaua lată. Ai, ce-mi place! Ţi-aminteşti când te-ai îmbătat la un chef şi ne-ai cântat-o de vreo cinci ori? Până dimineaţa.  
 
-M-am plictisit de cântecul ăla. Da´ vă cânt un cântec ce l-am auzit de la un pescar. L-am găsit şi într-o carte a săsoaicei Herta Muller. Aia cu Nobelul :  
 
„Mai demult şi nu amu` / Io dormeam şi aia nu. / Da` amu, amu, amu, / Aia doarme şi io nu!”.  
 
Au oprit motorul. Nu mai era nimeni pe canal. „Luntrea” aluneca uşor în noapte.  
 
(Va urma...)  
 
Referinţă Bibliografică:
Trei într-o arcă, plus cocoşul / Aurel Lucian Chira : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1921, Anul VI, 04 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Lucian Chira : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Lucian Chira
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!