CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Articole > Cristea Aurora > Canal > Număr de Autori: 1 


  
  PROFILUL DE AUTOR: Nu există!  VIZITEAZĂ CANALUL DE AUTOR

Cristea Aurora
Date generale:
- date despre autor: nu exista inca
- toate articolele: VIZUALIZARE

Statistica:
- articole publicate: 61 articole
- numar total de accesări: 13.516 accesari
- numar total de voturi: 170 voturi
- numar total de cititori: 12.573 cititori
- numar de abonati: 2 abonati

Performanta:
-> 222 accesari / articol
-> 1 accesari / cititor
-> 3 voturi / articol
-> 206 cititori / articol
 
Enigmaticul necuprins

De ce bate vântul? Ce stă în firea vântului să sufle uneori cu putere, alteori abia să adie, uneori să ne lovească năprasnic, iar alteori să-şi unduiască şoldurile mângâindu-ne? Probabil aerul acesta indispensabil se răzvrăteşte împotriva noastră, probabil se simte ameninţat, biciuit de indiferenţă, de groaznicele tratamente la care îl supunem în mod voit.
Ce este lumina? Este cea mai binecuvântată formă de energie, cea care ne dă căldură şi fără de care nu am putea trăi. Lumina, în forma ei naturală, ne încălzeşte sufletele şi ne apropie de starea de graţie a creaţiei. Existăm în lumină, ne naştem cu ea, trăim în ea şi dăinuim veşnic în intimitatea materiei, în acea rază de viaţă pe care o avem mai înainte de eternitate, cât şi de-a lungul ei. Vom fi parte din stele, ...

Citeşte mai mult


II. BOOKFEST 2016, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016.
Bookfest 2016

Duminică 5 iunie 2016, o zi specială pentru ziarul și editura Națiunea ai căror co-patroni, Cezar Adonis Mihalache și Romeo Tarhon, reușesc, așa cum ne-au obișnuit în fiecare an de la apariția editurii domniilor lor pe piața de carte românească, să surprindă cititorii cu nouă noi volume de autor: „Copiii noștri în închisorile lor! (furați de Barnervernet)” – George Alexander; „Jos gheara de pe țara mea!” (manifest pentru națiune) – Cezar Adonis Mihalache; „Alte povestiri” – Cristea Aurora; „Când pasărea Phoenix mă cheamă…” (poezie) – Nicolae Danciu; „Amor în cheia sol” – Emilian Onciuc; „Între mama și Dumnezeu” (poezie) – Iulia Herbil; „Lebăda neagră” (poezie) – Iulia Herbil; „Zădărnicia ...

Citeşte mai mult


Lansare carte Târgul de carte Bookfest 2016

Lansare carte Târgul de carte Bookfest 2016 - Bucureşti Romexpo, Pavilion C
Alte povestiri - Aurora Cristea - click aici
Cu degustări de vinuri - distribuitor WINE DOCTOR SRL - Dana Pop
Notă - pentru a achiziţiona cartea, accesaţi link-ul Librăriei Atlas - aici.
...

Citeşte mai mult


IV. ÎN CURS DE APARIŢIE, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016.
În curs de apariţie

O nouă carte va apare la Editura Naţiunea - Bucureşti, director Cezar Mihalache.
Ne găsiţi la Târgul de carte Bookfest - 5 iune 2016.
autor Roryta
Blog - click aici
Notă - pentru a achiziţiona cartea, accesaţi link-ul Librăriei Atlas - aici.
...

Citeşte mai mult


V. LIBERTATE ŞI TINEREŢE, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015.
Libertate şi tinereţe

Libertatea este, înainte de toate, o stare de spirit, o neîngrădire a concepţiilor, a ideilor liber exprimate, fără constrângeri, fără limitări, posibilitatea de a trăi independent de cei de lângă noi, după bunul nostru plac, fără determinări. Libertatea este mai mult decât atât, este şi un termen filosofic care ne duce cu gândul la un timp nedeterminat, la o eliberare a cugetului şi a minţii, o fărâmă din infinitatea energetico-mistică a cosmosului, precum şi o explorare profundă a interiorului în sens metafizic. Ca să înţelegem cât mai fidel sensul libertăţii este suficient să aruncăm o privire către perioada cea mai frumoasă a vieţii, către tinereţe, atunci când omul îşi simte spiritul departe de responsabilităţile pe care şi le asumă la maturitatea deplină.
...

Citeşte mai mult


Galaţi - parfum de anotimp tăcut

O mostră suavă de oraş european în care teii îşi deschid bobocii pe cel mai vechi bulevard şi unde trecutul şi-a lăsat încă firava şi bine înmiresmata adiere a florilor de primăvară: Galaţi, locul ce aminteşte de faptul că timpul pare o substanţă confesivă perenă, dar şi un pic veştejită.
Arhitectura franceză a unor clădiri somptuoase îţi mai aduc aminte încă de trăsurile cu cai ce se plimbau odinioară prin centrul oraşului şi parcă revezi cu ochii minţii coregrafiile graţioase ale aleilor idilice pe unde defila dragostea tânără a inocentelor cupluri romantice. Ieşeau la promenadă, adulmecau în pas domol briza tainică a Dunării ce-ţi gâdila nările şi-ţi păstra nealterat spiritul de comerţ zgomotos care se perinda prin portul de pe malul fluviului. Tonete în spatele cărora grecii şi armenii îşi ...

Citeşte mai mult


VII. HRISTOS A ÎNVIAT!, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015.
Hristos a înviat!

Mesaj răspuns domnului Octavian Lupu
http://confluente.ro/confluente_literare_1428657593.html
La rugămintea domniei sale, am postat răspunsul meu privat către dânsul, cu ocazia sărbătorilor Pascale!
Mulţumesc.
Chiar dacă este un mesaj mai aparte decât altele, el este în spiritul acestor sărbători şi este bine că se respectă tradiţia. Poate tocmai de aceea l-aţi considerat religios.
În speţă, atunci când vorbim despre Dumnezeu, este greu să ne exprimăm în cuvinte, fiindcă dincolo de ele, se află ceva nedefinit, ceva ce depăşeşte imaginaţia noastră, puterea noastră limitată de înţelegere. Dacă însă am reuşi, măcar o dată pe an, să facem un exerciţiu de imaginaţie, să închidem ochii şi să ne imaginăm că suntem acum 2.000 ani, în Ierusalim, vă garantez că nimeni nu ar mai trata cu ...

Citeşte mai mult


VIII. VINA DE A FI BOLNAV, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015.
Vina de a fi bolnav

Oamenii sunt supuşi pieirii. Este o pedeapsă sau o eliberare? Cine poate şti?
Astăzi am trăit un sentiment cel puţin ciudat.
Am crezut şi cred în continuare că sunt la vârsta la care nimic nu mă mai uimeşte, că tot ce este rău, tot ce a fost sau va fi rău, negativ, urât, l-am văzut, l-am trăit poate sau am trecut prin el sau pe lângă el. Cu toate astea, lumea mă uimeşte în continuare.
Cunosc o persoană de sex feminin căreia, din păcate, i s-a pus un diagnostic foarte grav. Are cancer în fază finală, stadiul IV, încă de acum patru ani. Femeia a făcut o operaţie, a făcut tratament şi a fost externată. După circa trei ani, boala a recidivat. Cu forţă, cu furie aproape, întunecându-i privirea şi apăsându-i creierul. După un lung şir de terapii, a fost operată din nou, doar că fără prea mare rezultat. Ca un copil ...

Citeşte mai mult


IX. PRIETENIE, FLOARE RARĂ, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015.
Prietenie, floare rară

Se spune că o prietenie adevărată se bazează, înainte de toate, pe respect. În afară de asta, eu cred că se mai bazează şi pe discreţie, pe acea intimitate care nu trebuie cotropită samavolnic, ceea ce înseamnă că se impune o anumită distanţă, nicidecum posesivitate aşa cum cred unii. Este adevărat că la început există acea atracţie, acea compatibilitate între două caractere, fapt ce determină o apropiere care, volens-nolens, se metamorfozează cu timpul într-o prietenie trainică, dar asta nu înseamnă că atunci când acest prieten doreşte să fie singur, tu trebuie pur şi simplu să-l invadezi, nerespectându-i deciziile. Da, poate că trebuie şi un pic de consolare, un cuvânt bun, un sfat - dacă este solicitat, eventual să faci ceva bun pentru el, dar dacă insistă şi te roagă să-l laşi în pace o perioadă, atunci poate ...

Citeşte mai mult


X. LIBERTATE ŞI DESTIN, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015.
Libertate şi destin

Libertatea, ca noţiune pură, reprezintă posibilitatea de a acţiona în viaţă după propria voinţă, după dorinţă, dar în sens filosofic reprezintă un ansamblu de idei, opinii adoptate în special în epoca în care trăim, indisolubil legată de necesităţi pentru că exprimă raportul dialectic în care se află activitatea umană faţă de legile naturii, precum şi cerinţele impuse de societatea în care trăm.
Considerăm, totuşi, că noţiunea de libertate este uşor abstractă, la fel ca fericirea, dacă ne raportăm la individualitate, pentru că nu toţi avem aceeaşi viziune despre ea, nu toţi suntem capabili să discernem dacă avem libertatea de a alege sau dacă nu cumva suntem gândiţi. De aici rezidă şi ideea că destinul ne este trasat încă dinainte de a ne naşte, că el este inclus fatalmente în om, atât la interior, ...

Citeşte mai mult


XI. IMAGINEA DE SINE, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015.
Imaginea de sine

De-a lungul dezvoltării individului până la maturitate, acesta îşi formează un model informaţional-cognitiv despre ceea ce-l înconjoară, dar mai ales în ceea ce priveşte imaginea de sine. El se autoanalizează, se autointerpretează în primul rând ca o realitate fizică, apoi se autocompletează cu Eul mental în cadrul evoluţiei ontogenetice ce este în strânsă legătură cu lumea obiectivă, dar şi cu cea de dincolo de materie. Prin această instrospecţie individul se consideră un subiect de prelucrare a informaţiilor ce vin din exterior, precum şi un obiect ce generează, la rândul său, informaţii. Pe toată durata vieţii, individul constată că în funcţie de împrejurări, locuri, oamenii cu care interacţionează, dar şi înclinaţiile şi studiul continuu îi influenţează mentalitatea, ...

Citeşte mai mult


XII. DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015.
Dragoste nemărginită

Îmi place parfumul corpului tău, iubito. Te simt ca o boare, ca un fulg de nea ce-mi mângâie obrajii şi sufletul. Eşti un izvor de şoapte calde, eşti lacrima nopţii din vis, eşti un suspin într-un ocean de dor permanent, eşti o tandreţe de stele pe cerul inimii mele. Dac-aş putea, ţi-aş măsura iubirea cu energie pură, te-aş înălţa până la nori şi te-aş aşeza pe un jilţ aurit, bătut cu pietre scumpe.
O unduire în noapte îmi şopteşte că mă vizitezi cu gândul în somn, ori poate doar mi se pare. Sunt parte din tine, iar tu eşti parte din mine. Două suflete îngemănate care respiră la acelaşi unison, care fac să vibreze fiecare inspiraţie şi fiecare expiraţie. Te voi învăţa să zbori peste zile şi ani, să fii o aripă din mine, să-mi odihnesc capul pe umărul tău de fildeş, să-ţi ascult bătăile inimii şi să-ţi ...

Citeşte mai mult


Reacţii la 'Maor Gruber' - ultima mea carte

De curând am avut imensa surpriză să citesc o a doua reacţie la romanul meu Maor Gruber, cea a doamnei Cezarina Adamescu (membru U.S.R.), poetă, prozatoare şi eseistă, cu o vastă experienţă în ale literaturii şi criticii contemporane. Îi mulţumesc din suflet pentru această cronică deosebită.

ÎNVINGĂTORUL ÎNVINS. UN ROMAN DESPRE DREPTUL LA VIAŢĂ

Aurora Cristea, Maor Gruber, Editura Tribuna,
Cluj-Napoca, 2014 - click aici

În confruntarea dintre bine şi rău, adeseori câştigă răul. Aceste două categorii biblice au fost veşnic în război, încă din primele pagini ale Genezei. Însă Dumnezeu i-a dat omului posibilitatea de a alege de partea cui este. Şi aceasta, în teologie, se numeşte alegerea fundamentală. Chiar dacă uneori, omul mai încalcă frontierele, când ale binelui, ...

Citeşte mai mult


Cele mai frumoase proze ale anului

“Cele mai frumoase poezii ale anului” şi “Cele mai frumoase proze ale anului”, lansate la Gaudeamus pe 22 noiembrie 2014, unde am şi fost invitată.


“Cele mai frumoase poezii ale anului” şi “Cele mai frumoase proze ale anului”, lansate la Gaudeamus
Sâmbătă, 22.11.2014, în cadrul Târgului Internaţional GAUDEAMUS, între orele 16.00-17.00, la Bursa de Contacte (nivelul 3.20: 124), va avea loc lansarea volumelor Cele mai frumoase poezii ale anului şi Cele mai frumoase proze ale anului, publicate de editura Adenium, două antologii realizate de Alexandru Petria. Moderatorul evenimentului- Liviu Antonesei. Sunt aşteptaţi să participe, dacă se află în Bucureşti, scriitorii antologaţi. Cele mai frumoase poezii ale anului îi cuprinde pe:
...

Citeşte mai mult


Reacţii la 'Maor Gruber' - ultima mea carte

Astăzi am avut imensa surpriză să citesc o primă reacţie la romanul meu Maor Gruber - click aici, cea a domnului Nicolae Tomoniu - fondator şi director la Editura "Semănătorul TISMANA" - Gorj.
"Maor Gruber" - O apariţie editorială inedită a Aurorei Cristea
Intr-un scenariu apocaliptic al unui grup de cercetători ai fenomenului de încălzire globală, aceştia au ajuns la concluzia că, până la urmă, omenirea ori se va muta – câtă se va mai putea muta – pe altă planetă ori se va prăpădi încet, încet, ca frunza toamnei, ultimele fiinţe de pe iubitul nostru pământ ce vor muri veştejite (pardon de expresie!) fiind… femeile!Bărbaţii vor muri primii în luptă pentru ocuparea unui loc printre supravieţuitori continuau acei smintiţi de savanţi, dar femeile, aşa zisa parte slabă şi neajutorată a lumii ...

Citeşte mai mult


XVI. SAKURA, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014.
Sakura

Se spune că o moştenire genetică poate apărea până la a noua generaţie. Aici însă, nu era vorba de nicio genă, de niciun patrimoniu ereditar, ci pur şi simplu de radioactvitatea transmisă cel mai probabil prin sânge sau prin cine ştie ce celule afectate în urmă cu mai bine de jumătate de secol. Ori poate că mama era doar purtătoarea unui virus care a afectat structura genetică a celulei, metamorfozându-se într-o consecinţă cu urmări catastrofale: cecitatea nativă a Sakurei.
Bâjbâi după păpuşa preferată căreia îi pusese numele mamei sale: Hana. De la ea ştia că Hana însemna floare şi că numele ei, Sakura, însemna cireşi înfloriţi. Asta pentru că o născuse chiar în luna aprilie, când în Japonia are loc cel mai mare festival dedicat naturii, ca însemnătate divină în tradiţia de ...

Citeşte mai mult


XVII. JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014.
Josémaria şi începutul

În Barbastro, nordul Spaniei, pe Calle Saso y Saurina, la numărul treizeci şi şase, familia Escrivá era în culmea fericirii. Cel de-al doilea copil al familiei văzuse lumina zilei. Medicul care asistase la naşterea micuţului era însă sceptic:
- Nu va trece de noaptea asta, din păcate!, decretase el grav. Are meningită.
Dolores refuză să creadă acest verdict. Se agăţă cu disperare de icoana care stătea atârnată deasupra patului şi se rugă cu evlavie şi speranţă. José îşi urmă soţia în ritualul rugăciunilor.
- José, Fecioara Maria ne va asculta rugăminţile. Îi vom pune numele tău, iar de va trăi, promit să-l duc în pelerinaj în munţii Pirinei.
Casa era sărăcăcioasă şi rece, ca o bătrână în agonie. O uşă din lemn scorojit dădea o notă de tristeţe, iar ferestrele prost ...

Citeşte mai mult


XVIII. O APARITIE INEXPLICABILA, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014.
O aparitie inexplicabila

Amândoi au ajuns la concluzia că începe să devină din ce în ce mai neîncăpătoare casa. Familia s-a mărit în ultimii şase ani, iar Cristi şi Ioana s-au hotărât să apeleze la o societate imobiliară, ca să-şi caute o nouă locuinţă.
- Maria, grăbeşte-te!, strigă Ioana deschizând portiera şi având grijă să nu-l scape pe Tudor din braţe.
O copilă bălaie, cu nişte ochi albaştri imenşi, ieşi în fugă cu păpuşa în braţe.
- Nu plecaţi fără mine!
Cristi zâmbi aşezându-se cât mai confortabil la volan.
Maria se urcă pe bancheta din spate şi avu grijă să se ridice uşor, ca rochiţa să nu i se boţească.
- Trebuia să fi plecat mai devreme, se bosumflă Ioana. Uite, mai e puţin şi se întunecă!
- Şi ce dacă se întunecă?, sări Cristi.
- Păi, nu mai putem vedea casa ca lumea!
...

Citeşte mai mult


XIX. CEEA CE NE APARŢINE, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014.
Ceea ce ne aparţine

Fabrizio Gotti îşi trăise copilăria în Palermo, Sicilia, foarte aproape de Marea Tireniană, într-unul din cartierele rezidenţiale, aflate chiar în centrul oraşului, la doar câteva minute distanţă de primărie şi alte câteva minute de malul mării. Casa sa era chiar pe Via Val di Mazara, acolo unde cei mai bogaţi oameni ai Italiei îşi etalau luxul şi bunăstarea pe trotuar, în aer şi pe apă. Iahtul familiei costase nu mai puţin de trei milioane de dolari, iar Range Rover-ul alb îl conducea doar Alfonsina, mama lui Fabrizio, şi nimeni altcineva, Eduardo fiind mult prea ocupat pentru a asigura prea plinul trai al familiei, ca să-şi mai piardă vremea şi cu bijuteria aceea de lux la bordul căreia nu-şi aducea aminte să fi urcat de două ori.
...

Citeşte mai mult


XX. ECLIPSA DE SOARE, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1321 din 13 august 2014.
Eclipsa de soare

Zâmbi împăcat simţind fierbinţeala cerii scurse printre degetele-i trandafirii, întrebându-se mut cum mai poate să simtă ceva în această clipă chinuită, smulsă din viaţă. Ori poate că era numai o iluzie? Poate că deja el nu mai aparţinea vieţii, poate că deja conştiinţa adia ca un firicel pe sub pleoapa întredeschisă, neştiind încă dacă să-i împresoare trupul vlăguit sau să mai aştepte câteva zile. Acea detaşare a spiritului de substanţa lui se lăsa aşteptată, greu cucerită, ca o ceaţă densă, abandonată în mângâierea ultimelor suflări. Pacea, liniştea şi aroma blândă a celeilalte lumi îi fura orele, minutele, secundele, amorţindu-i mintea şi fiinţa desfrunzită, corpul umilinţelor şi laşităţilor, carcasa aceea zaharisită cu care străbătuse mormane de timp.
...

Citeşte mai mult


XXI. COŞMARUL UNEI ZILE, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014.
Coşmarul unei zile

M-am sculat buimac şi nici că-mi dau seama de ce. Doar n-am băut aseară, ci acum trei nopţi. Azi ar fi trebuit să fiu proaspăt precum o floricică, dar sunt afumat şi simt că-mi plesneşte capul. Strivesc în scrumieră ultima ţigară din pachetul de Assos şi mă uit precum viţelul la poartă nouă în pachetul gol. Mă îndrept febril către dormitor în căutarea pantalonilor pe care ştiu că i-am aruncat aseară undeva pe jos sau pe scaun parcă. Caut, mă lupt cu hainele împrăştiate peste tot, ridic cearceaful căzut pe duşumea - cum de a ajuns acolo? - şi-l azvârl pe patul vraişte, mă aplec într-un genunchi şi privesc cu interes sub pat, dar degeaba. Mă holbez la ceasul care se încăpăţâna să ticăie ca nebunul şi care arăta - culmea! - opt fără douăzeci. Şi nici nu m-am spălat, nu m-am bărbierit, nu m-am îmbrăcat, n-am făcut nimic. Iar la opt fix trebuie să fiu la serviciu.
...

Citeşte mai mult


XXII. PENSIONARUL, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014.
Pensionarul

În ultimul timp se gândea destul de des la cele şase decenii de viaţă pe care le avea în spate, cu bune şi rele, dar mai ales cu cele bune, fiindcă fusese fericit, avusese nenumărate satisfacţii profesionale, dar şi personale.
De a doua zi începea o nouă viaţă, la fel ca în ultima zi de liceu, când nu ştia dacă va intra la facultate sau nu, ori ca în ultima zi de studenţie, când termina pentru totdeauna capitolul de studiu şi începea un altul, lung şi anevoios, de punere în practică a cunoştinţelor.
- Sper că nu te vei îngropa în bârfe politice sau în jocuri de şah pe tarabele slinoase din piaţă, amice!, îi spuneau colegii mai în glumă, mai în serios.
- În nici un caz, ofticoşilor! Voi o să rămâneţi şi o să cădeţi laţi pe aici de oboseală, iar eu o să mă trezesc la orice oră, precum boierii, zâmbea el.
...

Citeşte mai mult


XXIII. MIRACOLUL DIN NOI, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014.
Miracolul din noi

Viaţa. Un miracol. Omul. Alt miracol.
Ne întrebăm adesea care sunt minunile lumii, dorim cu o efervescenţă irepresibilă să vedem cu ochii noştri cum vinul se transformă în apă, cum aerul devine tangibil şi cum sfinţii ne mângâie creştetul. Visăm cu ochii larg deschişi la momentul întâlnirii cu supranaturalul, la fenomenul declanşator al încrederii în imprevizibil, fugim către minuni potente şi aruncăm în văzduh orice informaţie care ne poate conduce către un miracol palpabil, viu, de netăgăduit, în speranţa că şi alţii ar trebui să ne confirme existenţa lui pentru a deveni credibil. Ne înghesuim în biserici să vedem cu proprii ochi o icoană făcătoare de minuni sau facem pelerinaje nesfârşite către locurile sfinte de pe pământ, pentru a ne asigura că suntem de faţă, atunci când - ...

Citeşte mai mult


LAGĂR ŞI RĂZBOI - PARTEA A II-A

- continuare -

- Ce să încetez? Să spun adevărul?
- Nu e treaba ta! Nu te băga!, îi ordon.
Raisa avea însă o privire ciudată, ochii ei verzi scoţând flăcări.
- Nu e treaba mea..., făcu ea ironic.
În clipa aceea Franz n-a mai rezistat şi, trecând peste mine, peste superiorul lui, o înfruntă pe iubita mea:
- Stimată doamnă, poate ar fi fost mai bine dacă nu aţi fi venit aici... Asta e o treabă de bărbaţi, nu de femei...
Stupefiat, îl privesc lung şi dau să deschid gura, însă Raisa, luând-o înainte, îl priveşte pieziş şi exclamă:
- Care e problema ta? Nu înţeleg de ce te bagi?
- E normal să mă bag, atât timp cât la mijloc este viitorul armatei noastre, armată din care nu faceţi parte şi dv., cu siguranţă, o puse el la punct. Personal, consider că deja ştiţi prea multe ...

Citeşte mai mult


Lagăr şi război - partea I

Am ajuns în armata nazistă înscriindu-mă în Partidul Naţional-Socialist. M-am lăsat purtat de val şi am ajuns să am accese de grandoare, crezându-mă superior tuturor celorlalţi. Pe soţia meaam cunoscut-o la o petrecere, ea având deja un frate, ofiţer superior, care m-a plăcut din prima clipă. El a fost cel care m-a propulsat în partid şi cu ajutorul lui am ajuns să fiu sturmscharführer[1], asta după ce primisesem Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes - Crucea de Cavaler a Crucii de Fier pentru actele de vitejie din primul război mondial. Am urcat în ierarhia militară în câţiva ani cât alţii într-o viaţă şi, simpatizat direct de Heinrich Himmler, comandantul organizaţiei partinice rasiste S.S., după ce m-am căsătorit cu Gertrúd, din dragoste ori poate din interes, ca să am de partea mea toate avantajele şi privilegii nenumărate, am ajuns să fiu obergruppenführer, general ...

Citeşte mai mult


Un drum fără întoarcere

A îndesat în sacoşa aceea mare, mototolită şi roasă pe margini alte două sacoşe mai mici, o sticlă goală şi o bucată de pâine. Şi-a pus pe ea pardesiul pe care-l primisese de pomană săptămâna trecută de la o vecină cu suflet mare, şi-a vârât picioarele desculţe în ghetele ponosite şi a pus mâna pe clanţă. “Cam cald cu ele, dar altceva nu am…”, îşi spuse, aruncând o ultimă privire asupra încălţărilor ei prăfuite. Se mişca greoi, puţin adusă de spate, având un pas nesigur.Parcă nicicând nu-i tremuraseră picioarele mai tare ca acum. Oare era mai bine să se întoarcă? Să fi lăsat ziua să treacă de la sine, lină, nemişcată, într-o letargie cotidiană vecină cu toamna blândă de afară? Dar dacă mâine avea să vină frigul? Dacă iarna s-ar instala înainte de vreme, scuturându-şi mantia albă şi grea peste oraş aidoma unei avalanşe necruţătoare? Nu. ...

Citeşte mai mult


XXVII. FOTOGRAFIA, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014.
Fotografia

Cu mâinile adânc înfipte în buzunare, Matei hoinărea pe străzi fără o ţintă precisă. Era o vreme mohorâtă, capricioasă, cu nori cenuşii şi apăsători, care-şi vărsau din când în când lacrimile peste oraş. Maşinile treceau pe lângă el într-un continuu dute-vino, părând că nu le pasă de trecătorul zgribulit care mergea îngândurat. La un moment dat, auzi un claxon puternic chiar în spatele lui şi cineva îi strigă nervos ceva, dar el nu vru să asculte acele cuvinte urâte, scabroase, care îi fuseseră adresate. Nu voia că ceva sau cineva să-l smulgă din braţele gândurilor obosite şi să-l readucă la realitate.
Urcă pe trotuar în ultima clipă şi i se păru deodată că în faţa lui sclipea ceva. Ridică ochii şi se uită stupefiat la vitrina imaculată dincolo de care, pe un panou mare de circa trei metri, se înfăţişa o fotografie veche, alb-negru, cu două chipuri extreme de ...

Citeşte mai mult


XXVIII. DRUMUL CĂTRE SUCCES, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013.
Drumul către succes

Un pumn zdravăn aterizat în falca lui Mike Ruby îl făcu să se dezechilibreze, iar acesta căzu ameţit pe trepte rostogolindu-se şi scăpând din mână cutia neagră.
- Mi-ai promis, mi-ai promis!, ţipă prietenul lui. Mi-ai spus că vom forma împreună cea mai celebră trupă de rap din America. Iar acum spui că te retragi? Cum poţi să faci asta, prieten trădător ce eşti?
Mike dădu din cap cu putere, ca să-şi revină.
- Încercăm degeaba, Marshall... Eu mă retrag.
- Aşa mă ajuţi? Bătând în retragere?
Marshall era prea nervos ca să se mai poată controla ori poate că frageda vârstă de şaptesprezece ani îi dădea puteri nebănuite, crezând că a ajuns deja în punctul în care poate cuceri lumea. O lume necunoscută, o lume mai mult bănuită decât trăită, unde ceea ce făcea el era mai presus de toate, unde porţile celebrităţii aveau să se deschidă pentru totdeauna.
...

Citeşte mai mult


Premiul la concursul literar

Cu siguranţă că toată lumea a auzit de Bulă şi de celebrele bancuri ceauşiste cu acest personaj. Cu siguranţă că toată lumea sau marea majoritate a auzit de poanta aia renumită în care se ruga înfocat la Dumnezeu să câştige şi el la Loto, să fie bogat, să nu mai ducă grija zilei de mâine. Consecvent, cu dorinţa înfocată de a avea totul, să nu-i lipsească nimic. Atât doar că uita ori poate că-i era teamă să cumpere fabulosul bilet şi atunci o amâna mereu. Zi de zi, până a ajuns la bătrâneţe, aşa încât până şi Dumnezeu s-a enervat pe el şi i-a tunat dintre nori: „Da’, pune mâna odată şi cumpără şi tu bilet la Loto!”. Ceea ce înseamnă că Dumnezeu avea toată bunăvoinţa, dar dacă bietul Bulă nu juca, atunci de unde câştig?
...

Citeşte mai mult


XXX. ARISTO, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013.
Aristo

- Imbecilii!, se înfurie Ari peste măsură. Nu mai ştiu ce să mai scoată, nu mai ştiu ce să inventeze, ca să mă termine psihic, să mă facă să sar la gâtul lor!
Aruncă ziarul peste masă şi se ridică brusc în picioare. Luă scrumiera plină cu chiştoace şi o izbi cu toată forţa de perete, mânjindu-i albeaţa. Învârti trabucul între dinţi până îl străpunse cu totul, apoi ieşi pe punte şi privi strălucirea de cristal a mării, în speranţa că doar briza îi va putea domoli nervozitatea.
Suava Maria întoarse capul nedumerită:
- Ce-i cu tine, darling?
Ari era surprins de calmitatea ei şi-şi dădu seama că nu ştia nimic, nu apucase să citească.
- N-am nimic, draga mea. Afacerile astea nu mai merg aşa cum ar trebui, minţi el.
- Ar trebui să te mai odihneşti şi tu… Haide, simte-te în largul tău… În fond, suntem în vacanţă, nu?
...

Citeşte mai mult


Lansare de carte a Editurii Semănătorul la Galaţi

Cezarina Adamescu - VOCILE PROZEI. POVEŞTI DE VIAŢĂ
Aurora Cristea, „Povestea Danei”,
Editura “Semănătorul” Tismana
Jocul de-a viaţa, jocul de-a moartea. “Jocul vieţii şi-al morţii în deşertul de cenuşă” - se intitula o piesă de teatru, de fapt o parabolă, după Horia Lovinescu, a existenţei primilor oameni, Cain şi Abel, cei doi fii ai lui Adam după ce acesta a fost alungat la Răsărit de Eden şi silit să muncească, să-şi ducă existenţa. Viaţa - cu ispitele şi bucuriile ei este foarte fragilă. O clipă de neatenţie e de ajuns ca ea să se frângă. Însă viaţa celor care nu au venit încă pe lumea aceasta este adeseori pusă în primejdie, chiar de cei care i-au conceput. E urât să lupţi şi să iei viaţa cuiva. Dar, cu atât mai cumplit este, să iei viaţa propriului tău copil care nu poate cu nimic să ...

Citeşte mai mult


XXXII. SCRIEREA UNEI ISTORII, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013.
Scrierea unei istorii

Paltonul din stofă groasă de culoarea untului pe care-l purta desfăcut, se murdărise repede, se motolise şi acum nu mai dădea acea notă de eleganţă pe care o dăduse cândva, ci părea un biet paltonaş cumpărat de la o tarabă oarecare, o ţesătură infectă, boţită şi palidă, nicidecum acea textură fină, aproape catifelată, pe care o avusese de-a lungul anilor. Din blana de nurcă de la guler câteva fire fuseseră smulse cu brutalitate lăsând să se vadă din loc în loc materialul de la reverele paltonului. Se făcuseră mici găurele pe care ea le privea uimită şi deziluzionată. Ar fi vrut să-şi aşeze această haină pe ea, să închidă paltonul cu nasturii şi să-şi reia acea alură de doamnă de prim rang avută o viaţă întreagă, doar că mâinile nu o ajutau. Erau strâns legate la spate cu o sfoară primitivă, într-un nod marinăresc prost făcut şi în grabă.
...

Citeşte mai mult


XXXIII. LA PESCUIT, de Cristea Aurora, publicat în Ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013.
La pescuit

O viaţă searbădă, fără ţintă, cu un cotidian nefiresc, plin de certuri şi bătăi.
Matilda, cea mai mică dintre fraţi, trăia coşmarul copilăriei ei. Se întâmpla aproape în fiece seară ca tatăl ei, electrician la Administraţia Fluvială a Dunării de Jos, să vină pe şapte cărări acasă, să-şi cadorisească în primul rând nevasta şi mai apoi cei trei copii cu câte un pumn sau o palmă - în cel mai fericit caz, probabil un fel de salut drăgăstos faţă de apropiaţii care-i populau casa şi viaţa. Aşa înţelegea el iubirea: mai o înjurătură, mai un pumn bine plasat consoartei ce-l aştepta cu mâncarea caldă, ba chiar şi celui mai mare dintre copii, Marian, care începea să realizeze anormalitatea propriei familii. Probabil asta îl înfuria cel mai tare pe jupânul Gică care, în aburii alcoolului, vedea în propriul său fiu o posibilă ameninţare viitoare la adresa lui ori poate că ...

Citeşte mai mult



Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!