Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   



Fragment din
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ioan: - Să zicem că dorești să văd filmul ”Autostrada 90” și dacă sunt orb și nu pot să-l văd, poate mi-l povestești, și până tu povestești, eu îți fac portretul cu cercelul de scoică. Nu știi nici tu filmul. Nu-i nimic. Îmi povestești despre mâinile lui Dumnezeu. Sunt ani mulți de când aștept modelul. Mereu se întâmplă ceva. Eu continui să sper. Există în viața mea modelul pe care-l aștept să coloreze starea cu sarea mării mele interioare.  
Anna: - Nu ştiu filmul. Percep însă altă regie, mai complicată dar firească, în care mâinile Domnului nasc şi renasc scenografia la infinit. Oarbă sunt şi eu. Spun însă ce percep între nouă şi zero. Oare până la nouă a fost haos sau tot o ordine împletită permanent cu haosul. Dincolo de zero se mai coace pâinea haosului? Întreb şi privesc tunelul spiralat, în care ramificaţiile sunt degetele Lui. Pământul se destramă în mii de atomi, molecule.energiile prind tâmplele timpului.  
Doamne, ce lunecare, ce viteză au degetele prelungite! Prin nuanţele albastrului albul pulsează într-o ordine a acelui ”dincolo de cer”.  
Am citit şi recitit ceea ce mi-ai scris şi-n acelaşi timp am privit imaginea ADNului uman. S-a născut o imagine, nu vizibilă cu ochiul fizic.  
M-au fascinat de mică spiralele împletite ale ADNului. Abia acum s-au întregit percepţiile. Nu ştiu dacă este corect ceea ce spun. Încerc însă să "pictez" în cuvinte.  
Văd cele două spirale împletite ca pe braţele Domnului. Când omul se află în rugăciune, Domnul îi păstrează fiinţa ca într-o îmbrăţişare pe şi între braţele Sale. Fiecare braţ se ramifică. Alte şi alte spirale se văd. Ele sunt degetele Sale care, în mişcarea lor, nasc şi renasc încercările - destinul uman.  
Mă duce gândul şi la laminină - proteina în forma crucii vechi. Proteina care, printre alte capacităţi, modelează muşchiul pentru a-l "potrivi" în ramificaţia nervoasă. Sper să fi fost măcar în parte clară cu ceea ce am "văzut" ca fiind mâinile Lui.  
Ioan: - Când voi avea vreme îți voi povesti ce-am aflat și eu. Deocamdată am început să fug de lume prin poveștile lumii.  
Anna: - Ceea ce am scris în seara asta continui eu însămi să studiez. Nu rămân la imaginea vizualizată, la simpla percepţie.Toată ziua am fost preocupată, abătută, ameţită. Am simţit apăsare puternică fizic şi psihic. Știam că va veni "ceva" care să adune tot ceea ce am citit, practicat, studiat în ultima vreme. Poate că este o prostie, poate că nu. Nici eu nu ştiu.Continui căutările.  
Eşti primul om în faţa căruia m-am deschis în direcţia asta.  
Până nu reuşesc să-mi conturez totul, din mai multe direcţii, degeaba vorbesc.  
Vreau să mă pot ascunde de lume, nu prin poveştile ei, ci să mă feresc a mai fi deschisă cu ceea ce răbufneşte uneori foarte puternic din adâncuri.  
Vreau să mă ascund de lume, mai mult ca să scap de tentaţia de a comunica prea în pripă, ceea ce puţini acceptă ca fiind informaţie. Ceea ce aduc conştient sau din subconştient nefiind palpabil, uşor digerabil, distractiv. E greu, dar nu imposibil. Voinţă să am.  
Ioan: - Vreau gândul tău să se sălășluiască în mine și gândul meu în tine și împreună să fim ceea ce este să fie într-o neîncepută și niciodată terminată bucurie. Orbul cu corbul pe umăr este pictorul meu, pe care-l vindecă cea mai pură iubire și dăruire din dragoste, cu multă dragoste și fără nici o îndoială. Gesturile simple-mi sunt măsura bucuriilor cu care se hrănește inima mea-n care-o mare din afara mea își găsește cântecul în mine.  
Anna: - Deschide poarta şi el va şti pe unde să alerge. Nu tropăie, e timid și are obiceiul poate prost, de-a îmbrăţişa gazda înainte de fuga prin timpul ei. Suntem demult împreună. Un ivăr era ruginit în poarta dintre porţi.  
Undeva, cândva, marea umplea scoicile de pe plaja în care casa îşi ridica fruntea mai mult, şi mai mult, la fiecare răsărit de lună şi de soare. Nu am auzit cântecul din scoică. Se legăna printre culori aşteptând căuşul palmei tale să o cuprindă, să-l primească pe portativ. Au apucat să lunece câteva note.  
De aici să fie nesiguranţa, acel gol în care ne aruncăm acum cuvintele cenuşii, când necăjiţi de lumeprindem în privire tremurul fin al inimii?  
Poate că într-o zi ne vom picta gândurile fără şevalet, fără pensule, fără tuşele grele. Vom picta privindu-ne gândurile, gândurile privindu-ne. Sărut inima şi sufletul tău cu infinită bucurie şi iubire  
Ioan: - În farmecul Poeziei, prin ale noastre ramuri, cântă vântul ca-n codru. Pânzele mele-ți așteaptă atingerea vie, acum ca niciodată.  
Anna: - În codrul în care bate vântul, există Pajiştea. Acolo, orice bătaie este mângâiere prelungă. Floarea Poeziei nu-şi opreşte înflorirea decât pentru o scurtă reîmbobocire. Las răsăritul soarelui şi al lunii să umple amfora. Limpezesc izvoarele creaţiei în inimă, minte, suflet. Pietrele vor fi verbe agile, mai vii decât mişcarea pământului între polii plictisiţi de reluări. Sunt libertăţi ale sensurilor zburdând prin tunelul de piatră luminat acum de iubire.  
Nu un sfânt, nu un obicei retrezeşte iubirea, ci un tot în care numele tău mi te aşterne Dar întreg, întru bucuria inimii, sufletului şi spiritului deopotrivă.  
La final şi început de gând, răsăritul soarelui şi al lunii vor desăvârşi bucuria, zâmbetul inimii pe pânzele tale.  
Și dacă a venit, spun bun venit şi aştern...  
Totul eşti tu, iris de jad umplându-mi privirea, bucurie şi zâmbet, esenţă de viaţă, sarea şi azima cuvântului rostit liber.  
Ioan: - Cine-a fost pe țărmul albastru, știe-a folosi piatra unghiulară primită în dar de la doi într-o seară, în gara de la Răpsig satul cu halta din insulă, unde trenul oprește fix un minut pentru îmbarcarea cailor de rodador (peninsula cu izvor din stânca lovită cu toiagul). În rămăşagul tămăduirii cu strunele iubirii.  
Anna: - Îmi spui aici despre familia ta, familie binecuvântată de Dumnezeu prin harul tatălui tău. Da. Cine ştie a accesa izvoarele credinţei în harta bine încrustată în întreaga sa fiinţă, va şti mai repede care-i vor fi alegerile corecte, pentru a păstra calea dreaptă spre El, până la insula iubirii şi a adevărului.  
Șarpele muşcă şi fuge necontenit. Rămâne vreodată toiag în mâna celor ce-l privesc pe Moise, fără a-L vedea pe El?  
“Unde erai tu când am întemeiat pământul?  
Cine i-a pus piatra unghiulară?” (Iov 38: 4-6)  
Vindecare, stabilitate în micro- şi macrocosmos există numai prin Lucrarea Lui, a Creatorului.  
Piatra unghiulară – Iisus  
Mulţumesc. Continui a gândi la cele spuse de tine.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Fragment din Cuib de păsări spin, cuib de păsări nejucate , Capitolul IV, Iniţiere în inefabil / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!