Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Anne Marie Bejliu         Publicat în: Ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Eu sunt abso-lutul? Între da şi nu, necuprinsul fiinţei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
fragment de roman "Clovnul din mine"  
 
Cineva îmi spunea într-o zi: fă o minune să-mi treacă starea asta de nervi, să mă liniştesc puţin. Minunea vine numai de la Domnul. Eu sunt numai un instrument. Bun. Aş fi ajutat cu cea mai mare bucurie dar... există reguli nescrise, pur şi simplu simţite, ca atunci când omul nu crede în ceea ce fac, să nu acţionez asupra lui.  
Cum nu te poţi ruga dacă nu crezi nici în propria-ţi rugăciune, la fel nu pot aplica nimic din ceea ce am învăţat în cazul nici unei fiinţe, dacă ea, în subconştientul său, se împotriveşte.  
Acelaşi lucru este valabil pentru cei care înţeleg tratamentele neconvenţionale ca pe nişte vrăji sau alte prostii. Odată intrat pe acest drum nu mai ai altă soluţie decât să înţelegi pas cu pas ceea ce îţi este dat să înţelegi din ceea ce ţi se întâmplă în realitatea palpabilă ca practicant şi în realitatea propriului subconştient. Dacă reuşeşti măcar puţin să-ţi pătrunzi labirintul fiinţei, atunci începi să înţelegi câte ceva din ceea ce practici şi toate urmările descoperirii şi redescoperirii propriei fiinţe. Mima cunoaşterii şi autocunoaşterii nu încape aici. Tot ce mimezi ajunge înapoi ca un bumerang, agresându-te  
Să fie foarte clar faptul că tot ceea ce aplicăm noi în sistemul principal al tuturor tratamentelor neconveţionale sunt simple deschideri, simple deblocări ale nodurilor energetice provocate de exterior dar mai ales cele care au cauze clare interioare.  
Cum noi terapeuţii sau cum ne-om numi suntem simple canale deschise luminii divine, energiei divine (Rei - Zeu, ki-energie), prin noi acţionează Cel de Sus. Acum fiecare are propriile mecanisme în tratamentele pe care le aplică. Unii folosesc multă vreme simbolurile, alţii acţionează prin puterea rugăciunii şi mai departe prin puterea gândului. Soluţionarea însă vine numai prin reconectarea profund conştientă din parte-i, a pacientului, cu Sursa Reală, profundă, cu Dumnezeu.  
În plus, vindecarea se produce profund numai prin ceea ce începe să lucreze cu sine pacientul, după aplicarea pe o perioadă anumită de timp sau în cazul cancerelor sau afecţiunilor grave, a terapiei de şoc (şoc în sensul bun al cuvântului, şedinţe dese, dense, cu pauze de câte două sau trei zile pentru readaptarea sau adaptarea organismului bolnav la energia acumulată în perioada tratamentului.  
Am privit cu drag acea persoană şi n-am putut şi nu pot decât să mă rog pentru liniştea ei interioară atât cât îi este dat de la Domnul să se liniştească, regăsească.  
Uneori mă doare că sunt cu mâinile "legate", dar nu pot trece nici peste voinţa subconştientului cuiva şi mai ales, nu pot trece peste Voia Domnului.  
 
Eu respect asta cu sfinţenie. Nu ştiu alţii ce şi cum fac, fiecare îşi plăteşte greşelile la un moment dat, dar de multe ori binele se transformă în agresiune dacă undeva în adâncuri este respins de cel căruia îl dăruim. Nu este destul acceptul raţional. Orice "împotrivire" pe care o simţim când scanăm (diagnosticăm) pacientul, este un semnal pentru noi că nu putem merge mai departe.  
Mi-a plăcut şi îmi place să practic Reiki tradiţional, apoi pranic healing care este un sistem care vindecă în paralel cu medicina alopată. Faptul că mă pot autocontrola şi palpabil în parte, mă încântă. Căutarea îndelungată a cauzelor afecţiunilor celor trataţi şi în informaţiile alopate dar şi în cele care ţin de profunzimile fiinţei spirituale mă răvăşesc de multe ori dar mă şi ajută să mă cunosc pe mine însămi mai bine.  
Poate că voi mai scrie, poate nu. Nu ştiu. Oricum pentru mine din anul 2006, viaţa a devenit un prelungit studiu asupra cazului pe care-l numesc Eu. Studiind pentru a-i putea ajuta atât cât îmi revine, pe ceilalţi, mă îmbogăţesc de mii de ori mai mult decât pierzând vremea în căutări sterile. Şi cred că fiecare ştie ce înseamnă aceste căutări sterile.  
Domnul cu noi toţi!  
 
***  
Singurul loc unde mă mai simt acum însiguranţă, protejată cu iubire deplină, este pieptul şi între braţele mamei.  
 
***  
Ceva răsună brutal în toată fiinţa. Mă trezesc şi privesc în jur speriată.  
De câte ori simt că mai este o trecere de pe o treaptă roasă a vieţii pe alta, refăcută sau abia născută în şirul socotelilor Domnului în ceea ce priveşte verbul "a fi", cu toate nepătrunsele lui zboruri prin fiinţa mea, mă ascult tot mai atent, mă răscolesc şi singură căutându-mă, căutând cauzele pentru care liniştea interioară nu poate fi rotundă. Am întrebat inima ce anume şi-ar dori să fie, i-am ascultat clocotul, i-am ascultat tăcerile apoi repornirile vioaie sau furioase ca un tropot al unei herghelii nicicând cunoscute profund...  
Mi-am ascultat mintea neobosită în a reinventa scenarii, complicate, scenarii mai simple şi niciodată nu i-am ascultat nevoia de tăcere pentru că ea nu vrea să tacă, nu vrea să scape nici un punct fierbinte din alcătuirile geometriilor infinitului finit sau ale infinitului mare.  
M-am ascultat pe mine aproape toată şi am auzit-o. Nu am ştiut ce era. Cumva încep să o definesc şi în cuvinte şi sper că odată voi descoperi un tabloul al ei, realizat din toate unghiurile posibile şi imposibile. Este teama de clovni şi de a deveni eu însămi clovn într-un joc care duce către nimic, către aiureală, către a mă pierde de mine însămi, tocmai când reuşesc să-mi găsesc câteva elemente definitorii ale liniştii interioare. De asta sunt convinsă că-mi este cel mai teamă şi asta încă se întâmplă. Sper să încep a-mi controla firea măcar puţin ca să pot câştiga un strop de linişte la loteria căutărilor sau mai corect spus, câte un strop, câte un strop, pas cu pas, din amfora liniştii. Şi mai sper ca totul să crească progresiv, până aproape de împlinirea fiinţei. Până aproape pentru că ştiu că nu pot atinge absolutul. Cineva îmi spunea azi dimineaţă că eu sunt absolutul şi de fapt toţi suntem acel absolut către care tindem. Aşa este. Tocmai de aceea spun că nu-l pot atinge. Este atât de greu de deschis codul profund şi sunt atâtea forme de chei, forme de lacăte, atâtea alei prin labirintul lui încât cred că o viaţă sau mai multe, oricâte ar fi ele dăruite de Domnul, nu putem să-l cunoaştem. Probabil aici stă pitit bine de tot Adevărul acela pe care oricât l-am esenţializa în cuvinte, mai rămân încă infinite planete de descoperit pentru a inventa reinventa limbajul potrivit definirii lui.  
Merg pe cale agale sau grăbit în plin tropot al emoţiilor, trăirilor şi cu cât descopăr mai mult, cu atât privesc uimită cum fiecare răspuns se transformă într-o întrebare despre acel tablou în care sunt şi mă privesc adesea, nu sunt şi tot mă privesc vag conturată printre întrebări fără răspuns şi formele acelea geometrice mereu în schimbare.  
Asta mă determină să alung clovnii văzuţi şi nevăzuţi ai propriei mele imagini şi ai imaginilor închipuite de alţii în care mă regăsesc de multe ori şi mă înfurii ca un copil năzdrăvan care afirmă hotărât că cineva i-a stricat jocul. Eu mi-l stric de fapt lăsând cale iluziilor...  
 
Referinţă Bibliografică:
Eu sunt abso-lutul? Între da şi nu, necuprinsul fiinţei / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!