Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Anne Marie Bejliu         Publicat în: Ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Adopţie -2003-2004 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
2003 a fost anul cel mai crunt din viaţa mea. Începuse o furtună de umbre să învelească plăpânda fericire cu care îmi treceam zilele. Amândoi băieţii erau răciţi încă din 2002 luna decembrie. La Andrei se înteţiseră stopurile respiratorii, insuficienţa cardiacă. Îi dădeam susţinător pentru inimioara lui chinuită. Teodor părea mai rezistent. L-am internat pe Andrei în spitalul Grigore Alexandrescu cu speranţa că poate poate vor reuşi ei să-i mai prelungească viaţa. N-a fost să fie. A murit pe trei ianuarie 2003, într-o vineri dimineaţa la ora 9:29. Bun sau mai degrabă rău. A început lupta mea pentru a rezista, pentru a rămâne pe hotarul echilibrului psihic. Doar aveam de crescut în continuare un sufleţel necăjit şi mai ales era ca aerul necesar să nu arăt copilului cât eram de distrusă. Îl distrugeam pe el care nu mai comunica după moartea fratelui lui. Stătea cu ochii mereu undeva în spate unde deobicei era Andrei care îi zâmbea. Vedea că nu mai este şi începea să urle după el. Urla nu striga: Anideeee! Dagăleee! Dagăleee! Auăio, Anideee! Şi asta ore întregi în care simţeam că mă prăbuşesc. Respiram adânc, îl luam în braţe, intra în crize convulsive mai lungi sau mai scurte. Reuşeam să-l scot, apoi adormea. Asta a durat aproape un an de zile. Ceilalţi doi ani cât a mai trăit a devenit apatic. Lumina, bucuria, râsul lui erau undeva în cer în zâmbetul lui Andrei.  
La un moment dat am urmărit la televizor o ştire în care se anunţa posibilitatea de adopţie a unei fetiţe. Mie îmi era frică să mai aduc în viaţa mea un copil. Îmi intrase adânc în minte, suflet că ce vine în viaţa mea moare. Am refuzat propunerea soţului meu multe luni de zile apoi brusc am hotărât să adopt. Nu a ieşit povestea cu fetiţa. Ne tot purtau cu vorba. Am renunţat la ea şi atunci, vorbind cu o prietenă care lucra la World Vision, am mers la Sfânta Ecaterina (lângă Arcul de Triumf) să vedem un băieţel pe care de altfel îl ştiam de când mergeam cu băieţii acolo la întrunirile cu alţi părinţi necăjiţi.  
Am început formele de adopţie ale acelui băieţel pe nume Florin Cornel. Avea un an şi două luni. Era un copil frumos, plin de lumină, inteligent. Foarte repede ne-am apropiat de el. După trei luni de vizite dacă nu cumva mai puţin, mi-a spus mama, făcând primii paşi până în braţele mele. În aceeaşi zi i-a spus tata soţului meu.  
Mai aveam o săptămână şi primeam dreptul să ieşim în parc cu el, supravegheaţi. Am fost la el duminică. Luni am simţit eu ceva că nu este în regulă. Îl visasem pe Andrei vineri noaptea de mână cu Florin... Teo îi striga din braţele mele iar ei se plimbau şi zâmbeau...  
M-am abţinut să sun la cămin. Marţi, eram pe drum către circa de poliţie să ne ridicăm cazierele, ultimele acte pe care le mai aveam de rezolvat pentru adopţie, şi vedem că ne face semn din maşină prietena noastră. Merg către ea cu paşi de melc. Simţeam o greutate cumplită în inimă. Ne salutăm şi-mi spune scurt, aproape plângând, că nu mai are rost să mergem să ridicăm cazierele.... Florin a murit luni.  
Am simţit că toate blocurile vor pica în capul meu. Am vrut să o iau la fugă. M-am abţinut.  
Ce se întâmplase. Mâncarea de la cămin era foarte sărată şi pipărată, total nepotrivită pentru copilaşii de acolo. Florin regurgitase în somn şi ameţit de ceea ce le dădeau acolo special ca să doarmă, s-a sufocat. Poate că a strigat mititelul dar salonul lui era departe de oficiu şi în plus uşa era închisă. Cabinetul medical nu era dotat cu oxigen, nici aparatură pentru oxigenoterapie nu am văzut. Eu acasă aveam inclusiv butelia de 7 litri plină şi aspirator nazal cu sondare profundă, aparatură de spital, plus atenţia permanent trează, a mea şi a mamei mele. Fusesem pe acolo duminică, nimerind din întâmplare.  
Am mai încercat să adopt un copil dar deşi precizasem că nu accept situaţii în care copilul prezintă antecedente de la naştere care vor putea fi cauze ale unor dizabilităţi, ei mi-au prezentat un copilaş frumos, un înger de copil dar care la naştere avusese lichidul amniotic verde. Semn clar că mai târziu, în dezvoltarea lui vor apare afecţiuni destul de grave. Ştiam foarte bine unde anume să citesc toate detaliile. Căpătasem totuşi ceva experienţă, plus toate câte le învăţasem petrecând ore în şir de copilă în cabinetul medical al mamei.  
Din acel moment am renunţat la orice fel de adopţie.  
La trei ani după aceasta, Teodor a plecat şi el lângă fratele său.  
Aceasta este pe scurt povestea unei adopţii şi mai ales povestea grijii pe care o poartă maturii pentru viaţa copiilor părăsiţi în cămine...  
Nu ştiu câţi percep ceea ce este în sufletul meu. Poate că e mai bine să nu perceapă. Viaţa asta ar fi tare tare frumoasă, dacă oamenii şi-ar lua în serios rolul de oameni şi nu numai rolul.  
Anne Marie Bejliu, 2 iunie 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
Adopţie -2003-2004 - / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!