Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Anne Marie Bejliu         Publicat în: Ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Cuib de păsări spin (fragment)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Anna: - Cărţile sfinte spun că, odată ce laşi în mâinile Domnului inima, sufletul, spiritul tău, neputinţele devin nonsensuri. Eu nu mă mai pot minţi, pentru că "văd" şi "ascult" fiinţa de lumină ce sunt. Nu uit însă că parte din mine atinge pământul. Atingerea pământului cu toate zbaterile lui, nu o pot ignora. Ruperea se conturează pe foaia viitoarei schiţe foarte clar, dacă las deoparte imaginea aspră a ceea ce sunt aici, acum. Spiritul viu împiedică umbrele să mintă inima. Mintea se lasă plimbată pe bancul de peşti. Adormită pe patul dorinţelor mărunte, alege paşii tulburi pe cărarea pierdută. Atinge spinii trandafirilor şi reinventează mângâierea, ascultarea, tăcerea, în fabuloasa legendă a umanului.  
Ai intrat vreodată cu inima în biserica îngerilor? Acolo ruga nu cuprinde cuvinte, crucea nu mai stă înfiptă în trupul pământului.  
Acum 10 ani, la ieşirea din Peştera Sf. Apostol Andrei, cerul mi-a fost însemnat cu crucea sfântului. Până a-mi fi însemnat cerul abia suflam, abia vedeam, abia păşeam. Dincolo de semn am redevenit eu, copila care a redescoperit credinţa, într-un arc de curcubeu împlinit. Femeia care eram, sunt, păstrează însemnul în inima vie.  
Ioan: - Când tac e semn că-i de bine. Când răspund e tot de bine, dar mai zgomotos.  
Anna: - O zi bună să ai! Zgomotoasă sau tăcută, după cum îţi este vrerea.  
Ioan: - La mine-i după Voia Donului și lumânările-s din ceară de coșniță.... Povestea ne-o ia înainte și noi rătăcim pe-o scară de seară în așteptare.  
Anna: - De ce se întunecă porţile, de câte ori ascult inima pământului în care mă aflu? Văd scara, ating prima treaptă, totul fuge de sub tălpile pline de mişcare şi alunec în golul acela imens dintre trup şi spirit. Sufletul îmi zvâcneşte dureros. Până în tâmple ajunge zvâcnetul. Nu ştiu cine-i băutorul de cafea din povestea ta. Ce știu e că sunt actor, cuvânt, scenă, copertina grea care se lasă pe rolurile jucate pe jumătăţi de mişcare, spectator şi scaun, sufleor şi finalul asurzitor sau tăcut al piesei. Ies din scenă odată cu stingerea reflectoarelor pentru a poposi infinit mai vie pe calea pierdută. Am văzut odată cum un el și-a luat umbra și a fugit cu ea sub braț. Mai târziu a privit-o. Manechinul era el.  
Scriu cuvinte străvezii, răsucesc pe asfalt inocenţa până la refuzul tâmplelor de a mai pulsa tăcere. Arunc poveştile acrite de trecut în poala ruptă a prezentului. Zgomotele bipedelor fură ploile şi le aruncă în moara cotidianului. Mai bine jumătate gol sari pe fereastra iubirilor false, pentru a putea intra, urcând una câte una, treptele iubirii albe, în tainele împlinirii. Să vrei doar... E mai bine aşa - mi-a spus o pasăre lovind cu ciocul lucios, gratiile cuştii în care am adunat un pumn de alegeri. Greşite. Toate sau...  
"...dorinţa noastră de mântuire, pentru fiecare din noi, numai pe cruce se poate vedea, înţelegând crucea ca fiind cea mai mare favoare a Pământului." - Părintele Arsenie Papacioc  
Ioan: - Azi puneai undeva lumânări de plastic. Scoate plasticul din viața ta. Ți-am spus, lumânările mele-s din ceară de coșniță. Tu știi ce bună-mireasmă au. Mi se termină bateria. Trebuie să pun la încărcat.  
Anna: - Spuneam că-mi aprind alţii în jur lumânări de plastic. Mă sufocă falsitatea arderii lor, împreună cu cea a lumânărilor aprinse cu bricheta.  
Fără lemn aprins înainte de naşterea flăcării lumânării, ruga-şi îndoaie trunchiul şi moare înainte de rostire, de gând...  
Mama mi-a adus lumânări din ceara albinelor. Pe ele le aprind. Ruga curge lin odată cu trupul lor şi sufletul le absoarbe esenţele şi râde fericit, cântă odată cu notele fugii lacrimii pe suprafaţa sidefată a perlei.  
Reîncarcă-te...  
Ioan: - Acei alții tot din tine îi ai. Este ceea ce ajunge la tine din vecinătate. Carențe afective… Despre această furtună este vorba. Primisem un zar galben de la cineva, transparent și foarte frumos. Venise o viespe să se uite în el și poza este așa de frumoasă, de parcă viespea ar vrea să intre în zar. Lumea s-a bucurat de această imagine. Doar o ființă răutăcioasă, ce crezi că a văzut în ea? Plastic.  
Nu te mai înconjura cu flori de plastic. Eu nu pun flori de plastic nici pe mormânt.  
Anna: - Nu ai înţeles cu ce sens am scris despre lumânările de plastic. Acei alţii există şi nu-s din mine sigur. Ce-i din mine e altceva din toate astea.  
Ioan: - Am înțeles, dar așa se vede de la mine. Măcar înlocuiește plasticul cu chihlimbarul.  
Anna: - Ai tu ce ai cu plasticul... Diseară îmi prezint volumele de autor într-un cenaclu literar în care am crescut ca scriitor. Am emoţii. Pregătesc documentele din care voi citi.  
Ce părere ai de cuarţ şi jad. Tot privesc în zare vârful baghetei de ametist. De la el, dincolo de frontierele durerii, ştiu că voi atinge libertatea. Până atunci mai e cale prin pădurea cărării pierdute.  
Ioan: - Am eu ce am cu viața. Un singur fir de praf, o sămânță și-o lacrimă atinse de=o rază au șansa vieții. Nu te frânge în descrieri. Fii fără scenariu. Lasă-ți bucuria întâlnirii după cum vrea îngerul. Lasă-L pe El și-ai să vezi că lucrează întru bucurie.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Cuib de păsări spin (fragment) / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1904, Anul VI, 18 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!