Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Angi Cristea         Publicat în: Ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Modernism şi ubicuitate poetică articol de Elena Stefan
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Motto
Arta este metafizică şi nu se intră în acest domeniu cu bocancii fizici

La 157 [1] de ani de la ruperea barierelor tradiţionaliste şi după emaniciparea poeziei, din secolul al XIX-lea, cu reverberaţiile pe care ea, poezia, le are în modernitatea actuală, este dificil de conceput negarea ei pe criterii inadecvate a acestui tip de creaţie. Recrudescenţa respingerii, acum, în secolul al XXI-lea a poeziei moderniste, cu „argumente” tradiţionaliste ne poate plasa, mutatis mutandis, în perioada industrializării când se încerca, şi uneori se reuşea, distrugerea maşinilor care înlocuiau munca manuală.

Poemul Ubicuitate în si bemol** are toate ingredientele unui poem modernist. De la disonanţa textual-sugerativă în care eul liric se plasează între ireconciliabile contradictorialităţi şi până la intelectualizarea dezumanizată, aproape, toate compozitele moderniste se pot regăsi. Firesc, fără stridenţă, aproape natural. Şi, cu cât textul pare mai firesc intelectualizat cu atât, probabil, talentul sau efortul de creaţie vor fi fost mai mari.

Iată, exemplificativ, disonanţa textuală în care artificialul mecanicist şi dictatorial plasează eul auctorial între două ipostaze ireconciliabile: „normarea fericirii” şi imposibilitatea trăirii sau perceperii acesteia: „nici nu o mai recunoşti” Prima este sugerată, denunţiativ, ca o culme a non-sentimentului, a alienării tehniciste a fiinţei umane, a înregimentării ei în cohorte de de serie mare, supuse normării şi standardizării. A doua, cu trimitere directă la eul, secătuit, destructurat, golit de sentimente şi care nu mai are disponibilitatea naturală, genetică de a înţelege şi de a se bucura de fericire. Ca dat uman esenţial. Pervertit sau anihilat de mecanismele sociale manipulatoare, nivelatoare şi destructurante. În stilistica modernistă şi postmodernistă, versul „s-a normat fericirea cotidiană” este unul metaforic, revelator. Care în cel mai acut spirit modernist devoalează „misterul” lumii actuale. Având conotaţia că, iată, s-a ajuns până acolo încât s-a normat fericirea. Adică, în subiacenţă, s-a normat totul şi s-a ajuns să se normeze până şi ce nu poate fi normat, standardizat. Respectiv fericirea cotidiană. Într-o ipotetică lume dezumanizată „normarea fericirii cotidiene” ar putea părea firească. Este aspectul pe care autoarea îl denuţă cu o anume detaşare. Uşor jucată dar grav şi dramatic expusă lectorului. Care este astfel prevenit, avizat. Pentru care se trage semnalul de alarmă. Prin urmare, şi această este o altă trăsătură a modernităţii poetice, autoarea pare depersonalizată. Ca şi cum ar accepta, robotic, această stare existenţială tehnicist-dezumanizantă de standardizare a vieţii şi sentimentelor.

Alături de sentimente, de sentimental, tot metaforic-reveleator, ne este sugerat şi acţionalul fiinţei umane în contextul unei existenţe tot mai artificializate. Palmele tatuate, nu cu imagini, care ar putea conduce la sentimente ci cu „vectori” expresie tipic fizicistă, tehnicistă, mecanicistă. În care acţiunea şi acţionalul nu mai au şansa bucuriei câştigului. Ci, bănuiesc, tot stadardizat, acţionalul nu mai poate evolua decât până la „remiză” Adică o viaţă pacificată, nivelată egalizată. Şi iar intervine procedeul modernist al disonanţei. Contrapunctic „remizei” care, deşi, uneori, poate sugera şi încleşatre, chiar pe viaţă şi pe moarte, uzual, conduce la ideea de egalitate şi echilibru. Contrapunctic spuneam, intervine acţionalul cu motivaţii lăuntrice, ca un fel de răzvrătire împotriva stării de standardizare, este invocată magma zliei cu semnificaţia de trăire intensă, arzândă, incandescentă. Simbol al unei paradigme de activitate vie, tumultuoasă, copleşitoare. În care „tacul” sugerând o lume în interelaţii predictibile, asemenea traiectoriilor bilelor de biliard, reprezintă vectorul anentropic, adică elementul care poate face ordine într-un haos. Între aceste două ipostaze, de asemenea, ireconciliabile, „remiza” ca pacificare, latenţă, echilibru, chiar inactivitate şi „magma zilei” ca activitate incandescentă se situează, modernist, eul liric.

Într-o astfel de cheie de lectură poate fi perceput întreg poemul. Tranzitivarea respectiv metamorfoza conţinuturilor sintagmatice, golirea cuvintelor de sensurile curente şi asignarea acestora a noi sensuri şi halouri de sensuri reprezintă, de asemenea, procedee moderniste supuse a ceea ce am putea denumi, în poezia modernă, drept fantezia dictatorială auctorială. Câteva exemple: „ubicuitate în si bemol” eul liric devenit, poetic, aproape zeitate. Bemolul pare a-l face, nu un zeu adevărat, ci unul cu un semiton mai jos adică aproape zeu, fericirea normată devenită, perceptibil, „feribot de lux” munca, acţionalul devenite „vectori”, lumea în marea ei fierbere-magma zilei, etc.

Sigur, orice încercare de percepere a poemului altfel decât în logica poetică nu va conduce decât la paradox şi inadecvare.

Poemul de mai sus este un poem modernist, intelectualiazt, cu o mulţime de sensuri încifrate şi profunde. Şi cu trimiteri către zone şi spaţii culturale. Unele directe, Cehov, Poe, preafericitul altele indirecte: „stentul din inimă”, „pianul [care] îţi numără nota de plată” „chelnerul deghizat”, „piesele negre”, etc.

Un astfel de poem nu se lecturează cu mijloacele sonorităţilor din coada poemelor de tip tradiţionalist-canonic. Acestea îşi au spaţiul lor, existenţa lor, adepţii lor. Şi nu se exclud unele pe altele. Adică textele tradiţionale nu exclud textele moderniste sau invers. Este, în spaţiul literar, o benefică şi de neîngrădit complementaritate. De aceea se impune o necesară şi firească prudenţă în receptarea textelor literare şi în adecvarea mijloacelor şi criteriilor specifice fiecărui tip de text pentru înţelegere şi receptare. Altfel există riscul inadeccvării. Ca de exemplu să dansezi la un concert simfonic spre stupefacţia melomanilor avizaţi.

*Ubicuitate în si bemol**
de Angi Cristea.

s-a normat fericirea cotidiană
nu este demo decât porţionat
nici nu o mai recunoşti/feribot de lux/
cu unghiile înfipte în perimetrul arondat

tatuează-ţi palmele cu vectori
jucând partida până la remiză
înfige tacul în magma zilei
ca pe un stent în inima
ce tremură la microscop
roasă de lumină/şapte ani în tibet/

gustul fericirii sărat
atrage pescăruşii lui cehov
pianul îţi numără nota de plată/simfonic/
ai muri în si bemol/chelner deghizat în preafericit/

nu-ţi dau mat piesele mele
sunt negre ca şi corbii lui allan poe
desfă palmele descifrând direcţia vectorului
proprietar de oglinzi paralele
 

Referinţă Bibliografică:
Modernism şi ubicuitate poetică articol de Elena Stefan / Angi Cristea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angi Cristea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!