AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Literatura > Fragmente >  


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 2389 din 16 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

EXTRAS DIN MEMORIA UNIVERSULUI--- FRAGMENT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Extras din memoria universului 
  
La început am zărit o lumină, ceva alb ce venea de departe, un fel de voal ce se schimba în fel de fel de nuanţe. Nestatornic, albul acela se transforma când în gry cenuşiu, înverzit pe la capete, când se păta de un albastru intens, ca în final să rămână o ceaţă roşiatică prin care bâjbâiam căutând o ieşire. 
  
Afară totul era un amalgam de impulsuri, de culori fără sens şi sunete fără finalitate. Parcă urcam o spirală unde culorile începeau să intre în forme, apoi în imagini, zgomotul devenea semn, adierea atingere. 
  
Străbăteam alunecarea aceea călduţă şi la capătul ei se contura ceva cunoscut, în altă formă auzit şi văzut, mai bland şi mai bun decât tot şi de toate, ceva ce îmi lua şi oprea teama de plângeri. 
  
- Era MAMA ! 
  
Luasem deci forma genomului uman. Ea mă crease din celulele ei şi acum m – a scos la lumină dându- mi un strop din suflarea eternă a vieţii. 
  
- Ce orbitoare-I lumina ! 
  
- Ce asurzitor este zgomotul timpului ! Gândesc, deci sunt viu ! Recunoscându- mi izvorul acopăr deja o parte a necunoscutului din care veneam şi în care în curând voi intra. 
  
Deasupra mea o a doua imagine venea şi pleca învăluită într o formă exuberantă a bucuriei. Venise şi a doua măsură a primului impuls ce o ajutase pe Mamy să-mi dea porţia mea din veşnicia genomului man. 
  
-Era TATA ! 
  
EI erau procreatorii mei, CEI ce m -au adus într-o altă formă structurală a existentei , într-un spatiu şi timp cu totul nou pentru mine, unde urmează să îndeplinesc rolul unui manoid cu tot ce e bine şi rău în această formă de organizare a materiei inteligente. 
  
Şi totuşi, pe aici, parcă am mai fost cândva…, Ce-I drept erau alte imagini şi altfel de sunete, într-un cu totul alt timp şi într-un spaţiu 
  
total diferit. Doar că în viaţa anterioară am cunoscut o cu totul altă dimensiune, total diferită de cea în care am evoluat acum. 
  
Luând un extras din memoria anticipaţiei mi- am amintit că, pe atunci eram un copac şi priveam totul din puct de vedere al frunzei. Lumea o vedeam toată în verde, sau în culorile adiacente născocite de minunata lume a florilor ce creşteau sub crengile noastre împodomindu ne cărările în culorile lor. Aerul îşi schimba zilnic mirosul în funcţie de ce flori îşi desfăceau petalele în perioada aceea . Pe jos alergau necontrolat fel de fel de insecte şi găze. Prin aer zburau o mulţime de păsări multicolore ce înnobilau aerul cu cântecele lor ademenitoare spre visarea a tot ce e mai frumos şi plăcut când eşti viu, sănătos şi fericit. 
  
Manoizii, pe atunci, nu existau. 
  
Genomul man încă nu avea definitivat un nucleu din care să poată apărea procreaţia. Animale imense ne cutreierau pădurile rupându- ne crengile, luptându - se între ele pentru viaţa mereu nesigură, nehotărâtă cui să îi dea mai multă întâetate . 
  
La un moment dat, au început să vină de sus un fel de maşini zburătoare care trimiteau spre noi raze ucigătoare a căror lumina era atât de firbinte că topea până şi piatra de sub rădăcinile noastre. Nu după mult timp totul a dispărut într un scrum ars de focurile injectate din maşinile acelea. 
  
Noi o parte a copacilor am rezistat . Parcă ne cruţau special, semn că aveau nevoie în viitor de noi şi de umbrele noastre. Prin aer a plutit ani în şir cenuşa viului ars. Încet, încet s-a aşezat pe pămînt şi parcă hrana solului nostru a devenit mai gustoasă şi noi, copacii rămaşi, puteam să creştem mai mari şi mai repede. 
  
Era clar, ţinta lor au fost animalele acelea imense care dominau atât de brutal spaţiul nostru existenţial împiedicând orice formă de dezvoltare a viului ce nu putea fi dominat de forţele lor. 
  
La un moment dat, cei ce au tras cu focurile acelea ucigătoare au început să se apropie de vărfurile crengilor noastre. Atâta ne mai priveau, ne cercetau, gustau din licoarea funzelor noastre, veneau şi plecau , pâna într o zi când au coborât printre noi. Cu paşii lor uriaşi au început sa ne cutreiere adâncurile pădurilor virgine. Din loc în loc se opreau şi începeau să se aşeze. Ziua îi vedeam preumblând făra temei, de colo colo. Noaptea intrau în maşinile lor zburătoare, sau în hăurile de sub rădăcinile noastre. Ne urmăreu pas cu pas evoluţia şi când a venit vremea toamnei, au început să încerce a ne mânca din seminţe, din fructele noastre sălbatice ce creşteau până atunci fără să şi dorească un scop anume. Probabil le au plăcut roadele noastre că au început să ne culeaga în mod ordonat şi să ne pună deoparte. 
  
Nu erau aşa mulţi, doar cât au încăput iniţial în maşinile lor zburătoare. Difereau ca şi chip , culorile lor variau de la negru spre un galben de floare plăpândă. Mereu erau doi. Unul era mai înalt, mai solid, mai puternic . Prin forţa lui reuşea să mute orice piatră le stătea lor în cale. Celălalt, părea mai plăpând, mai firav, cu trăsături aşa fin definite, desenate parcă de cineva priceput în sisteme précis măsurate. Doar el avea ochi coloraţi într-un fel de lumini emanate de unele din pietrele noastre. Deşi era aşa de fin şlefuit, el părea că dictează tot ce trebuie să se întămple. Toţi îl ascultau cu supunere ordonată. 
  
După un timp, au apărut printre ei unii mai mici. Aşa mici, că toţi ceilalţi se purtau cu cea mai mare grijă să nu îi calce, toţi voiau să îi ajute să meargă, şi îi purtau în braţele lor ca pe nişte comori venite cine ştie de unde. Treceau anotimpuri şi micii aceea se făceau mari, la fel de mari ca cei ce le purtaseră grijă atat de mult timp şi cu aşa mare răbdare. Unii creşteau chiar mai mari decăt semenii lor, dar tot în culori şi puteri diferite. 
  
Nu peste mult timp, primi veniţi s- au urcat în maşinile lor zburătoare si au săgetat aerul cu mişcările lor până au dispărut dincolo de zarea ce noi o vedeam licărind zi de zi. Restul au rămas cu creaturile lor şi au început să se aşeze sub umbrele noastre. 
  
Eu a trebuit să plec, îmi venise timpul să trec în altă formă de organizare a materiei inteligente. Încărcătura ce îmi fusese repartizată pentru a fi un copac se epuizase. Am plecat undeva într un colţ al universului, şi am aşteptat liniştit să văd în ce ce formă a materiei organizate pot încăpea spre a lua structura unui nou început. 
  
Spre marea mea surpriză şi bucurie am acumulat procesele necesare unui genom. Şi aşa m- am trezit ca fiind unul din micii aceea la care eu mă uitam pe vremea când eram doar un copac şi îi priveam pe cei din maşinile lor zburătoare. 
  
Când mi s-au stabilizat toate energiile spre a trece într-o formă superioară de organizare a materiei, m-am trezit direct în mijlocul unei acțiuni de transcendenţă universală a viului cosmic 
  
Se pornea de la ideea că actualele spații universale locuibile urmau să fie contaminate cu efectul pierderii cauzelor în următoarele mii de stadii lumină. Preventiv , trebuia inventat un astru ce putea fi însămânțat cu A.D.N.ul viului cosmic. Se luase în consens hotărârea protejării cunoştiinţelor iniţiale, a stocării lor în diferite minţi creatoare, îmbarcarea lor şi trimiterea în spaţiu spre a găsi un loc de reașezare universală . 
  
Au fost alese din diferite spaţii astrale, şapte specii de fiinţe inteligente purtătoare a tuturor studiilor şi cunoştiinţelor acumulate în univers până atunci. Fiecare a avut dreptul să îşi aleaga zece perechi de cupluri, dintre cele mai dotate sexual, fizic şi mental. 
  
Referinţă Bibliografică:
EXTRAS DIN MEMORIA UNIVERSULUI--- FRAGMENT / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2389, Anul VII, 16 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!