Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

istoria modei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ISTORIA MODEI, 
  
Moda a apărut o dată cu primul om ce a început să circule pe plaiurile pământene. Fiind așa cald pe acele meleaguri prea multe pe el nu a simțit nevoia să-și pună. Și-a băgat doar două bețe în nas, unul de la stînga spre dreapta și altul de la dreapta spre stânga, și – a pus câteva pene de struț în cap să aibă pe ce i se așeza fluturii și ca să își protejeze organele reproductive, le-a băgat într-o tigvă, sau le-a așezat la umbra unei frunze, ferindu-le astfel de inocența privitorilor. 
  
Desculț, putea astfel să defileze în voie pe scenele vieții, sigur fiind că va fi admirat de restul chiriașilor pământeni și că drept premiu va primi toată atenția primatelor. 
  
Curiozitatea l-a rătăcit spre locuri necunoscute și într-o zi s-a întâlnit cu frigul. Neprimitor, acesta a început să îi înghețe urechile, nasul și picioarele și atunci, inventiv, omul s-a gândit să le acopere cu ceva. 
  
A luat o frunză și i-a dat-o colegei sale de suferință. Aceasta a amplasat-o strategic în zona ei vulnerabilă, dar s-a dovedit a fi insuficient. Îi rămâneau atâtea forme expuse și frigul, obraznic, o înfășura cu adierile lui , până a copleșit-o cu atenții ce duceau spre declanșarea unui soi de suferințe exterioare. A luat atunci mai mute frunze și le-a înșirat pe conturul corpului ei și în felul acesta s- a inventat îmbrăcatul. 
  
La bărbat, necesitatea era pe vremea aceea mai simplă și așa a rămas mult timp după aceea , femeia însă simțea neceistatea dar nu o înțelegea în totalitate. Astfel pe ea a copleșit-o schimbarea continuă, schimbare care a sfărșit prin inventarea modei. 
  
Inițial scopul aruncării ceva pe tine era să nu îți mai fie frig. Apoi să nu mai umbli în pielea goală, că râde lumea. Când s- a inventat dragostea, iubitul, s-a inventat și o ramură a lor, gelozia. Soțul i-a atras atenția consoartei dându-i câteva palme, să nu -și mai arate comorile tuturor, ci doar lui. Și atunci a îmbrăcat-o din cap până în picioare cu tot ce i-a trecut prin minte, doar doar o va feri de ispite. Dar și soața i-a zis ; schimbă-ți tigva pe ceva mai arătos și acoperă-te că și eu vreau să am privilegii. 
  
Și uite așa din disputa asta s-a născut evoluția îmbrăcatului . 
  
Cei care nu mai știau ce să facă cu banii, s-au gândit să facă din îmbrăcat o metoda de a se uita alții la ei. 
  
Când bărbatul și-a pus o blană de capră pe el, lupii au crezut că au dat lovitura. Blana de capră însă mirosea urât. A încercat cu o blană de oaie, dar a făcut-o și mai de capră. După ani buni de lupte cu sălbăticiunile a reușit să vâneze un bou și fericit și-a aruncat pielea boului pe el și cu ea a rămas până a putut să prindă un tigru. 
  
Doamna a încercat mai întâi cu o blană de pisică sălbatică. Era prea scurtă însă și nu-i acoperea decât partea din față și un pic partea din spate. A încercat cu o blană de vacă, dar nu amers. A insistat pe lângă cel ce o pretindea să-i aducă neapărat blana unei leoaice dacă ține la ea și zice că o iubește. Îi stătea bine, dar s-a plictisit repede și a optat pentru blana unei tigroaice. Ce-i drept, tigroaica avea multe dungi și îi scotea mai în relief năravurile. Dar nici tigroaica nu a ținut mult de cald. 
  
În plus, animalele s-au prins că vor să li se fure blănurile și au devenit ceva mai precaute și mult mai greu de jupuit. 
  
Atunci cineva a venit cu ideea împletitului. Se găseau pe jos fel de fel de buruieni pe care dacă știai cum să le împletești ieșea o acoperitoare pe care o puteai croii cum îți convine. Cu timpul însă se uscau și cădeau toate bețele buruienii rămânăn doar niște fire răzlețe. Mintea femeii atunci a sclipit și i a venit ideea de a împleti firele și în felul acesta s- a năcut împletitura. Ea a evoluat în timp și a ajuns în stadiul de țesătură. 
  
Țesătura a fost poarta prin care a pășit moda în capul omului. O putea suci în toate formele și culorile, mirosea a buruienile și florile din zona de unde au fost culese , o puteai face mai groasă și mai subțire, de vară de iarnă, posibilitățile ei au încins imaginația creatorilor, până într- zi când a intervenit un vierme. Din clipa aceea totul a fost regândit. 
  
Viermele acela misterios, secreta un fir nelipicios pe care dacă îl împleteai și colorai cum se cuvine ieșea o țesătură mătăsoasă pe care în momentul în care o puteai pe tine visai numai fluturi. Femeile au înnebunit imediat și singurul tratament ce le mai făcea bine era să le îmbraci în mătase. 
  
Din clipa aceea îmbrăcatul a devenit ceva mai ușor de realizat, cu dezbrăcatul era mai greu. Nimeni nu mai voia să se dezbrace de adierea aceea mătăsoasă iar femeilor le-a trecut prin cap să se culce îmbrăcate. Dar a trecut și vremea mătăsii. S-a trecut ușor în perioda bumbacului, că era mai ușor de găsit și bun pentru toți, apoi a sinteticului că era ieftin de tot și puteai să îmbraci pe oricine în plasticul acela . 
  
Mulți ani după aceea moda s-a învârtit în jurul ideii de cum îi stă unei persoane îmbrăcată cu rochia aceea deosebită, cu haina acea frumos croită. Așa s- a juns la ideea că haina îl face pe om. Dacă e om, dar dacă nu e,,,,ce om poți face din el și dacă îl îmbraci în cele mai scumpe haine? Fetelor în special, apoi doamnelor le stătea așa de bine cu fusta aceea maro și cu pălăria aceea verde ! 
  
Bărbatul ca să găsească o femeie deosebită trebuia să o descopere și descoperirea îi lua o groază de timp. În plus, fetele, doamnele, și-au dat seama că hainele le ascund formele, frumusețea și când au nevoie , pierd mult timp cu dezbrăcatul și descopritul le ia din aplomb. 
  
Moda le-a sărit și de această dată în ajutor. Ideea a pornit de la necesitatea ca îmbrăcatul să scoată în evidență, formele femeii, frumusețea ei, care până atunci stăteau ascunse sub fuste, rochii și fel de fel de croieli îmbârligate. 
  
Așa s-a pus imediat în practică ideea colanților, care se mulează pe piciorul și pe fundul femeii până îi scot în evidență toate protuberanțele. Bluzele maieurile trebuiau să fie cât mai lipite de corp, cât mai decoltate în așa fel încât sănii să capete un pic de libertate nu să stea acolo încorsetați fără a fi văzuți de nimeni. 
  
Abia acum este scoasă în evidență frumusețea corpului unei femei, nu frumusețea hainelor care o acopereau voind doar ele ca haine să arate bine, nu și persoana care era ascunsă sub ele. 
  
De acum, chipul fetelor frumos conturat în mimici atent controlate, forma umerilor, a sânilor desgoliți de pudoare, culoarea excitantă a pielii expuse la soare, trupul arzând de dorinți, vag înnăbușite în extravaganța luminii, toate absorb frumuseațea divină a femeii și o emană în aerul privitorului până îl amețește cu desecretizarea lor timpurie. 
  
Sunt scoase în evidență în mod special fundulețul, picioarele, sânii, pielea ,exact senzualitatea ce definește femeia ca fiind cea mai reușită creație a naturii. 
  
Acum intră în scenă femeia inteligentă pe care o vezi expusă în mersul îmbinat cu mișcări elegante, în privirea ce adulmecă timpul, în gesturi și lingvistici sofisticate, în libertatea ei de a alege când și de cine să fie iubită. 
  
Moda a îmbrăcat omul de la începuturi, acum tot ea îl desbracă de inhibiții, de prejudecăți și armonii impuse de circumstanțe. 
  
Femeia devine un simbol, iar bărbatul ține pasul cu ea spre a putea ajunge la farmecele cu care divinitatea a înzestrat acest chip al iubirii universale. 
  
De anghel zamfir dan, azed 
  
Referinţă Bibliografică:
istoria modei / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!