Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

instinctul propietății
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Instinctul propietății 
  
Singurul propietar a ce vedem, auzim și simțim, este natura, universul ! 
  
Cum i -a trecut omului prin cap că ce este al naturii, al universului trebuie să fie al lui, gândirea lui știe. 
  
Cert este că la un moment dat, se naște în capul lui ideea că ceva, trebuie și este numai al lui, al celui mai puternic, al celui mai descurcăreț și astfel apare o întreagă pleiadă de astfel de indivizi care se cred special aleși pentru a fi totul al lor și că doar ei au dreptul de a decide și a trăii cum le place. 
  
Încet încet le vin idei din care se naște măsura distanței. 
  
De aici până aici totul este al meu. 
  
Se naște astfel gardul, hotarul, vama, granița. La început trasate cu cinci pietre, apoi cu un șanț, câțiva pari de lemn, sârmă ghimpată, armate întregi puse să apere ce fiecare a reușit să cucerească . 
  
Se inventează astfel ideea de propietate privată, ideea de curte ; curtea unui puternic, curtea mai multor puternici, curtea celui mai puternic a unuia care îi bate pe toți., curtea statului. 
  
Și așa apare și progenitura propietății,,șeful,, . 
  
Șeful familiei, șeful de trib, șeful de stat, rege, împărat. Acești ,,șefi,, preaiau o parte din prerogativele dumnezeești, unii chiar substituindu se Dumnezeului, sau pretinzând că sunt aleșii lui și trimișii lui special pe pământ. Progeniturile lor, sub protecția bătăii de orice fel, se bucură de gustul liber al vieții, în timp ce cei bătuți suportă toate ororile sorții. 
  
Interesant este că această propietate nu are o definiție care să îl explice pe cel ce și-o însușește, un fundament . Sursa apariției ei o găsim tot în prima piatră, în primul băț aruncate înspre cineva, în prima sau ultima bătaie , în ultimul furt și ultimul jaf , din care a reieșit un învingător temporal. 
  
Propietatea este cea care duce specia umană spre împărțiri aleatorii, explicată de istorici prin diviziunea socială a muncii. Tu dacă aveai și eu nu aveam, trebuia să muncesc pentru tine, iar tu să-mi dai cât voiai și cât pofteai. 
  
Apare astfel omul bogat și omul sărac, învinsul și învingătorul, curtea bogatului și curtea sărcului. Unirea mai multor curți inventa teritoriul. Cine reușea să supună mai multe teritorii deodată inventa imperiul. Totul învârtindu-se în jurul ideii de a avea cât mai mult obținut cu bâta, cu piatra, cu sabia cu săgeata, cu orice aveai la îndemână. 
  
Ordinea stabilită de aruncarea primelor bețe, primelor pietre, săgeți și alte aruncătoare a dus la stabilirea unor efemere imperii în cadrul cărora cei ce aruncaseră mai bine s-au bucurat ani în șir de foloasele aruncărilor. Totul a durat și chiar s-a stabilizat o periodă bună de timp , până când au apărut ,,popoarele migratoare,, pe caii lor nărăvași. 
  
Plecate din stepele asiatice, unde nu se inventase încă teritoriul stabil, aceste popoare nomade se mutau de colo colo în căutarea hranei pentru ei și animalele lor,. Migrau nu neapărat să cucerească, ci mai degrabă să fure să jefuiască să scape de spectrul foamei ce le urmărea necontenit. Ajung în zone unde viața avea deja un preț stabilit, altul decât al lor, unde se acumulaseră unele valori și creaseră civilizații incipiente. 
  
Găsesc aici de furat și de jefuit bogății ce depășeau înțelegerea și scopul lor inițial. Faptul că puneau preț mai mult pe ce puteau să jefuiască de cât pe viața lor îi face mai aruncători decât cei pe care vor să îi jefuiască și noile lor pietre, bețe, săgeți și săbii purtate în viteza cailor , duc la disparițiea curților, teritoriilor și propietățile imperiilor întâlnite. 
  
Este cea mai mare deplasare și schimbare de teritorii din istoria omului! 
  
Nici până azi efectele cauzate de popoarele migratoare nu au fost estompate. Și azi, ele mai sunt subiectul unor dispute teritoriale, lingvistice, materiale, motiv pentru care s- a inventat ,,arheologia,,. Arheologie ce se luptă încă cu ideea de ,,ăsta a fost cândava al meu și trebuie să-mi justifice apartenența, propietatea și locul aici. 
  
În această periodă tulbure, dispar popoare întregi și propietățile lor, culturi și civilizații, dispare cel mai mare imperiu din vremea aceea, cel ce reușise să ridice omul, cât de cât, din praful țărânii prin care cotrobăia neputincios. 
  
Se instalează curând un haos lumesc, denumit de istorici,,ev mediu,, în care lumea parcă este obligată să o ia de capăt spre a ieși din întunericul în care furatul, jefuitul, războiul a aruncato în acel timp 
  
Apar noi propietari, cu noi limbi și apucături ce își marchează cum pot noile curți, noile teritorii, noile imperii. Și așa se perpetuează în timp apucăturile inițiale ale omului, furatul, jefuitul, uciderea spre a avea ceva ce trebuie să fie numai al lui. Propietatea privată ! 
  
O invenție terbilă a omului! Cea pentru care s- asfâșiat și se sfâșie în cele mai neomenești lupte, dar în numele omului, al evoluției, al civilizației și rămânerii efemere în spațiul vital. 
  
Cum este posibil așa ceva din moment ce omul se naște egal ? Ai ceva ce este al tău la naștere, în afară de cei ce ți-au dat viață? 
  
Ai ceva la moarte, cu care pleci și te întorci înapoi spre a stăpâni iar propietățile imaginare? 
  
Dar omul se luptă, continuă să se lupte. Nu pentru viața lui, ci pentru a avea ceva, o propietate, că e vorba de o piatră, un băț, o casă, o bucată de distanță, o bucată de iubire, de bijuterie, de aur, până și pentru un loc unde va dispărea sub pământ. Care o fi sursa aceste lupte, gândirea lui știe, că scopul, cât de cât, am văzut care e. 
  
Să intervină și aici lupta forțelor specifice existenței ? Că este ea o simplă existență umană sau universală se manifestă în funcție de specificul fiecăreia, și așa știm care sunt învingătorii? 
  
Nici asta nu știm, și așteptăm tot un răspun universal. 
  
Moneda, banii. 
  
Este cea mai evoluată formă de obținere a propietății. 
  
Ea înlocuiește forma fizică a luptei pentru obținera de propietăți , cu o formă a luptei inteligente, bazată pe gândirea luptei și susținerea ei prin impulsuri controlate de calcule matematice. Victima acestui soi de luptă este tot omul. Scara este așa de elaborată încât ea vizează toată specia umană. Nimeni nu scapă de victoria , sau înfrîngera banului. 
  
Apărută inițial ca să rezolve într un fel problema apucăturilor omenești ce începeau să ducă la mari certuri și necazuri, cineva s-a gândit să inventeze schimbul. O idee lumească rezonabilă. Mai bine îți dau eu de bună voie ce am în plus și tu la fel, îmi dai la schimb, decât să ne furăm, să ne bătem și certa mereu din aceasă cauză. 
  
Corect! 
  
Se știe istoria monedei, a banilor. Ce nu se știa, sau ce nu s-a prevăzut, este că până și banii au devenit motiv de dispută cumplită între oameni, socoietăți, state națiuni. 
  
Dar efecutl cel mai cumplit al banilor a fost și rămâne faptul că , dacă nu îi ai poți muri de foame, pur și simplu. Nu ai unde locui, nu ai cu ce te îmbrăca, nu ai cum te educa, nu ai ce mânca și mai nou, nici ce bea. Până și apa izvoareleor care o găseai mereu curgând din pământ, azi a fost pusă într-o sticlă . Nu ai bani, nu ai nimic, totul se vinde și se cumpără, de la viață la moarte, de la iubire la sex , de la boală la sănătate. 
  
Și mai grav, obținerea banilor nu depinde , în totalitate, de tine ca individ. Intervin atâțea factori aleatorii încât, uneori, nu îi poți obține, chiar dacă ești pregătit, sănătos și vrei. Totodată ei au dat naștere unor speculații ale minții , ce au divizat și mai ne drept inițiala ,, Diviziunea socială a muncii,, 
  
Nu a durat mult și s-a inventat și furatul banilor ! 
  
Și aici intervine iar,,piatra și bățul,, sub o formă inteligentă de descurcăreală umană și atunci omul a inventat cardul de credit. Invenție care complică și mai rău scopul banului și înclină totul iar spre bățul și piatra originală. 
  
Un mijloc de stres, ar spune cineva, a cărui invenție a complicat și mai mult existența umană în loc să o simplifice. Totul costă ceva și este apreciat sub calcule aleatorii din care poți câștiga sau pierde. Scopul omului nu este viața ci mijloacele prin care ea poate fi întreținută, iar banul a devenit bățul uman care dirijează totul. Un fel de zeu modern al lumii moderne în a cărei credință oamenii se pierd uitând de isuși scopul lor pe pământ. 
  
Iubirea. 
  
Referinţă Bibliografică:
instinctul propietății / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!