Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Invenții lingvistice, Religia
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
INVENȚII LINGVISTICE 
  
De anghel zamfir dan, azed 
  
Religia. 
  
Spaimele pe care omul le-a trăit până să- i reușească adaptarea la condițiile de pe Terra au dus la apariția acestei invenții lingvistice, unice în felul său. O dată cu evoluția limbajului, cuvântul începe a fi folosit în acest caz ca speranță, sperietoare și alinare în încercarea de a avea, cât de cât, un răspuns la ceea ce deocamdată, omenirea ca entitate universală, nu poate să înțeleagă: nașterea, viața, durerea, moartea. 
  
Nimic nu i-a produs omului mai multă suferință, mai multă durere, mai multe necazuri, decât această invenție a lui. De la lovire cu pietre, la arderi pe rug, viu fiind, la războiae, la cruciade, la închiziții, la distrugeri de culturi și civilizații. Și asta pentru că unuia i-a trecut prin cap să îți spună el că trebuie să crezi, sau să nu crezi, în unul de sus, sau în unul de jos, altfel te omoară în cele mai cumplite chinuri. 
  
,,fericiți sunt cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor,, Cap. 5, Biblia Ortodoxă 
  
Cred că este cea mai cumplită frază care a fost inventată vreodată de om. 
  
Păi, sărac cu duhul, toată lumea știe că ești vai de capul tău. Cum poți să fii și fericit? 
  
Oameni buni, păstrați-vă credința ! 
  
Aprindeți o lumânare care să lumineze mereu în viața și în casa voastră. Rugați-vă la Dumnezeul vostru din univers, din cer cum se spune în popor. Dar nu vă lăsați jignită inteligența, nu o lăsați pradă acestor invenții lingvistice. Pe oamenii de până la secolul trecut, îi mai înțelegem, habar nu avem noi prin câte încercări au trecut ei. Dar noi, cei de azi, care dispunem de puterea informației, trebuie să încercăm să avem o altă formă de credință, una rațională, bazată pe studii, pe investigații, pe știința adevărului. 
  
Omul fiind o parte adiacentă a evoluției viului în acest spațiu universal, a rămas milenii prizonier în babilonismul limbilor, în aspectul fizic, în obiceiuri și a depins integral de mama natură. Atunci când natura își arata puterea, sau el ca individ , societate, dădea de necaz, recunoaștea acestă putere supremă și speriat începea să se ascundă în diferite forme ale credinței. Era singurul răspuns iluzoriu, ce îi dădea un gram de răgaz până va reuși să își înțeleagă menirea și sensul universal. 
  
Mereu a fost nevoie de ,,Cineva,, care să îl îndrume pe om, să îl apere, să-l ierte, să-i dea sfaturi, să îl ajute. Și asta încă de la apariția lui pentru că, paradoxal, deși se crede cel mai tare din tot sistemul unde coabitează, omul nu are ,încă, un sistem de valori definit. Un sistem după care să se ghideze, o logică pe care să o umeze știind că îl duce spre un rezultat cunoscut.Nici până în ziua de azi, nu știe ce este bine să mănânce, cu ce să se ocupe spre a fi sănătos, care sunt deciziile juste pe care trebuie să le ia, cine îi sunt prieteni și cine dușmani. 
  
La început și-a imaginat diferitele fenomene care îl speriau ca fiind efectele unor entități mai puternice decât el . Nu există cultură, popor care să nu fi inventat un,, zeu,, pentru tot ce se întîmpla în vița lui și în zona în care el exista. De la un zeu al creației,,,până la un zeu al morții. ( vzi ,,lista zeilor,, ) Cei mai cunoscuți sunt cei ai popoarelor care au străbătut și influențat istoria omenirii: egipteni, greci, romani, asiatici, amerindieini, popoarele germanice. 
  
Apoi, o parte a omenirii s-a gândit să pună însuși ,,omul,, în fruntea acestor fenomene aducând în locul zeilor și al regelui lor ,,Zeus,, un Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu al Sfântului Duh, Sfânta Treime, cum este cunoscut.Apare astfel religia monoteistă cu rădăcini avraamice care își propune să pună în centrul poveștii, dorințele oamenilor în locul puterii zeilor de tot felul . 
  
Este, poate, primul pas concret în logica umană! Omul se gândește la sine , prin sine. Un ,,sine,, deocamdată reprezentat tot de o identitate superioară lui, dar mai aproape de el și problemele lui. 
  
De acum, omul dacă are nevoie de dragoste, de iubire, nu mai depinde de mofturile Afroditei, să zicem, ci de bunul Dumnezeu și de soarta ce i-a fost călăuzită. Simplificarea, pare un fel de ,,centralizare,, În loc de 30, 40 de zei la care trebuia să te rogi pe vremea Egiptului antic, sau a Greciei, te rogi acum la unul singur. 
  
Din păcate, problemele au rămas aceleași: naștere, viața, durerea, moartea. Omul încă se întreabă ce este cu el, de unde vine, de ce îl doare de ce se termină viața și dacă mai reâncepe vreodată. Individul încă rămâne tributar alchimiei factorilor aleatorii al unui gen de însămânțări întâmplătoare. Gena inițială încă deține rolul principal. Evoluția procesului se crede că poate fi influențată și de factori cosmici. Cert este că, deoacamdată , nu poate fi creat un organism perfect. 
  
În plan social influențe arhaice încă măsoară individul și colectivitatea cu forme de manifestare care nu definesc întotdeauna ființa umană ca exemplu ceresc, suprem de evoluție a viului. Încă se fură, încă se minte, se omoară, râvnește, înșală, păcălește. Caracteristici dobândite de ființa umană ca mijloace de adaptare la condițiile existenței. 
  
De ce nici știința, nici religia nu pot răspunde la aceste întrebări simple, de ce Viul continuă să își complice existența ? Sunt întrebări care rămân iar răspunsul se mai caută ,încă, printre minuni, printre sfinți, printre teze și ipoteze. 
  
Între timp, au apărut alte grave probleme legate de existența umană pe Terra. Intervența brutală a omului în natură a dus la efecte incontrolabile asupra spațiului universal ocupat de om. 
  
Religia însă nu a intervenit și nu prea s a interesat, sau nu a dat vreo soluție miraculoasă, Dumnezeiască. De ce nu a luat religia o atitudine fermă față de consumul exagerat de resurse,, mineuri, petrol apă, despre distrugerea unor civiliazații, a multor culturi? Că doar nu CEL ce a făcut totul, aprobă acum,distrugerea a tot. Îl pedepsește pe om, că el greșește, dar natura, Terra, ce vină au? Pe ele cine , și de ce le pedepsește? 
  
Pare un nonsen greu de explicat, nici măcar ca pedeapsă Dumnezeiască. 
  
Trebuie să recunoaștem că sensul inițial al Religiei s-a dorit a fi în slujba omului. Îi dădea o cale, un sens, niște reguli de viață pe care respectându-le omul era mai uman, mai aproape de un Dumnezeu, indiferent care era acela. 
  
În funcție de gradul de asimilare al fiecărui individ în parte, sau ale unor colectivități, uneori, efectul religiei asupra omului, colectivităților a fost cât se poate de benefic. Smeriți, oamenii au respectat un anume cod al regulilor după care viața lor a decurs. Aveau o călăuză care îi îndemna meru spre ceva bun, spre ceva folositor. 
  
Uneori, sau de prea multe ori, răul a persistat chiar sub o anume emblemă a credinței, sau mai rău, cei ajunși în fruntea credinței au făcut mai mult rău, decât necredința însăși. Rămâne să aștepte! Omul încă așteaptă și crede că mai are încă timp să găsească răspunsuri. Ce va decide universul, e cu totul altceva, supunerea înțelegerii lui, va fi cheia ce va deschide răspunsurile inițiale. 
  
Indiferent unde se va ajunge, omul nu trebuie să uite că viața este un dar al naturii, că este natura de sus, că este natura de jos, el trebuie să conștientizeze, că alții ,și el, o pot doar influența, izvorul ei însă, este încă departe de înțelegerea noastră. 
  
Acesta este omul! O structura a materiei ce înglobează, aproape tot , ce a reușit să inventeze natura. Pare a fi o formă superioară a viului înzestrată cu atâtea aptitudini și posibilități de care, uneori, nici el nu este pe deplin edificat. Cât timp a încercat să se adapteze, imitând natura, natura nu i s-a opus. 
  
Când și-a depășit locul și sensul, natura, sau cineva de sus în care el și a pus mereu speranțele, au început să îi reamintească cine , pe cine susține. Este momentul ca; această minunată invenție lingvistică să intre într-o nouă formă. Formă în care nu doar omul să fie cel pus în centrul a tot, ci împreună cu natura și universul din care toate fac parte. Un întreg din care omul este doar o părticică . Napoleon spunea că ,,Religia este o formă prin care îi poți împiedica pe cei săraci, să îi ucidă pe cei bogați,, Chiar, de ce există om bogat, om sărac? Teribilă întrebare. 
  
De anghel zamfir dan, azed 
  
Referinţă Bibliografică:
Invenții lingvistice, Religia / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!