Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

iubirea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Iubirea.  
 
Cea mai adevărată și frumoasă definiție a iubirii a dato Einstein, sigur ! Iubirea este legea esențială a existenței, energia pură!  
 
Ea nu este specifică doar regnului animal.  
 
Analizăm doar forma sub care o interpretează omul.  
 
Iubirea o regăsim peste tot și în toate. În soarele ce răsare spre a măsura frumusețea apusului. În frunza ce crește spre a putea cade înroșită de fiorul melancoliei. În norul ce se adună spre a putea plânge cu picături de ploaie hrănindu-ne pământul . În apa ce curge de la izvor la vărsare înverzind malurile cu trecerea ei. În culoarea florilor ce știu că vor încânta aerul cu petalele lor desvelite în nuanțe . În steaua ce cade luminând cerul cu aprinderea ei știind că o duce din înălțimi spre căderi ancestrale. În zborul de pasăre răsfățându-se printre curenții de aer. În lumina ce aprinde ziua spre a vedea noi cât de frumoasă este viața pe Terra.  
 
Simbolul ei pe pământ este MAMA !  
 
Nu doar mama de om, mama a tot ce se naște, crește și moare. Că-i frunza unui copac, sau zăpada de pe crestele unui munte, totul are o mamă!  
 
Omul a intrepretat în felul lui iubirea.  
 
Este posibil ca viteazul ce reușise, să-și fi dorit o anumită fată care să fie numai a lui. Doar el să o privească, doar el să o admire, doar el să o mângâie, să o atingă. Poate și o anumită fată a vrut la un moment dat doar un anume tip de bărbat. Unul care să fie în stare să o protejeze, să îi asigure traiul, să o ducă dincolo de culmile procreerii. Când a mai intervenit și alchimia dintre simțurile descătușate din coresetele firii,s-a născut IUBIREA! Sublimul în arta de a fi a tot ce poartă în el un gram de energie.  
 
Relativitatea acestui sentiment face parte din misterele ființei.  
 
Nimeni nu știe de ce s-a gândit natura să creeze această sintagmă biologică- bărbat- femeie. Nu numai referitor la om, ci la tot viul în general. Interesant este că, aceste distincții separă din start cele două creații prin aspect și funcții.  
 
Femeia pare a fi partea artistică a creației universale. Ea venind de undeva din grădinile naturii. Dintr-un loc unde proporțiile au ajuns la un consens de întrecere între formă, culoare și sens universal. Este sursa a tot ce vine și pleacă. Suportul ce asigură viul că încă va fi.  
 
Bărbatul apare ca simbol al puterii ce a reușit să depășească provocările timpului. Este cel ce asigură materia necesară continuării șanselor îmbinării proceselor în timp. Când a întâlnit pantru prima dată femeia, a știut că nu este singur în univers și că împreună pot străbate prin timp și prin spațiu spre a inventa omenirea. Prima lor întâlnire nu a fost doar ispită, ci mai degrabă ciognirea a două energii seducătoare ce au sfârșit prin a-și uni forțele spre a străbate împreună timpul creației  
 
De la început toți care au intrat într o relație și-au dorit ceva anume . Unii chiar nu știau ce, dar voiau ceva ce depășea înțelegerea lor inițială. Prima formă a ispitei i- a subjugat întratât încât și- au dorit-o din nou, cu orice risc, cu orice consecințe. Încet încet au realizat că unul fără celălalt e greu, sau chiar nu se mai poate . Atunci au decis să rămână împreună până își consumă toată energia cu care i a înzestrat universul. Frumos au denumit-o dragoste, iubire, cea care îi înnălța pe culmile simțirii nebănuite, sau îi cobora în străfundurile întunecate ale durerii .  
 
El a luat atunci floarea câmpului și a dăruit-o iubitei. Ea și-a îmbrăcat chipul într-un zâmbet și l-a trimis diafan înspre cel ce îi încântase toate simțurile. Se întâmplase minune de a fi ce univerul le -a promis că vor întâlni dacă vor străbate învingători cerul vieții. De acum omul avea un fundament, un punct de pornire unde va ajunge mereu spre a pleca mai departe.  
 
Dar nu toți și nu întotdeauna s-au bucurat de rozul zenitului.  
 
Uneori, au constatat că nu era chiar așa cum și-au dorit și închipuit. Cei mai mulți acceptă situația și o încadrează într-o anume formă de iubire. Alții , mai porniți în impulsuri, renunță și caută altceva, poate mai bun, poate mai altfel. Puțini au fost și sunt cei care fizic, mental și în alchimia organismele lor simt cu adevărat că, unul fără altul, nu se poate, nu pot respira, nu își au rostul și nu-și găsesc drumul. Ei au intrat în povești și legende cu care omenirea și a tratat speranțele de mai bine. Mulți se tem de consecințele neiubirii și se mulțumesc cu ce au primit.Alții o fac pentru că fizic, sexual, le este bine, că au asigurate condițiile de viață, o casă, un cal, o mașină, plimbări, prieteni, neamuri.  
 
Dar care este de fapt alchimia unei iubiri,,, pe ce se bazează ca fundament?  
 
Pe factori fiziologici în care senzorii influențează simțurile determinând procesul necesității? Pe teama de singurătatea răvășită mereu de ideea că în doi, totul este mai ușor? Pe substraturile materiale sau spirituale. Sau pur și simplu pe o lege , nedescoperită încă, din structura universală ?  
 
Omul se naște iubire pură!  
 
Priviți un copil zâmbind în primele lui clipe ale vieții. Iubirea aceea primordială dăinuie în basme, povești și legende, sfidând uneori realitatea imediată. Venită o dată cu primul impus , iubirea a trecut prin multiple etape, oprindu-se uneori într-o formă rafinată de egoism ce substituie diversitatea specifică naturii.  
 
Paradoxul vine din structura dovezilor care arată că omul a interpretat iubirea cum i a convenit. Mereu și -a dorit mai mute iubiri. Chiar dacă se rezuma la o simplă privire, la o dorință ne exprimată, sau la un simplu vis într-o seară de toamnă. Tot vrea, mereu vrea ! Lupta aceasta cu sine a dus la închiderea ispitelor înt-un cavou al sufletului și al minții lui lunecoase.  
 
Singura care l-a mai potolit a fost inventarea unei celule a societății, familia. Un fel de minciună a sexelor, pentru că omul, bărbat, sau femeie, tot visează, tot privește spre alceva, tot are dorinți imposibile, viziuni cu băieți și fete alergând despletiți prin câmpiile dragostei.  
 
Iubirea însă rămâne acolo unde îi este locul. În zâmbetul copilului ce își privește mama care i a dăruit viață, în imaginația visătorilor de sublim ancestral, în cei ce sunt înzestrați cu darul legendei, al poveștilor cu care ne hrănim așteptările în serile vieții. Cei ce au norocul să o întâlnească în forma ei pură, sunt cu adevărat fericiții posesori ai energiei ce străbate universul în evoluția lui spre eternitate.  
 
De anghel zamfir dan, azed  
 
Referinţă Bibliografică:
iubirea / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!