Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

legile nescrise de la Igești
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LEGILE ,NESCRISE, 
  
DE LA IGEȘTI. 
  
Din păcate, într o zi, pe Taty nu l- am mai găsit, a dispărut. 
  
L am căutat disperat prin toate camerele dar Taty meu, cel mai deștept Taty din lume, cel cu care eu povesteam despre atâtea ,,aiureli, cum spunea Mamy, nu mai era. Speriat am întrebat o pe Mamy strigând cât mă ținea gura. 
  
_ Mamy, unde este Taty meu, de ce nu îl mai găsesc? 
  
Întoarsă cu spatele către dormitorului lor, Mamy a îngânat ceva foarte nervos. 
  
_ El știe pe unde umblă, nu pot eu să am grijă de toți pe lumea asta. 
  
_ V-ați certat, m am trezit eu vorbind, de parcă nu știam că ei se certă și în somn. 
  
V-ați certat și m- ai lăsat fără Taty meu, ce mă fac eu acum fără el,,unde îl găsesc,, Spune. Dă-i un telefon și spune - i să vină imediat la mine. 
  
_ Dă- i tu, că pe tine te ascultă. Voi amândoi aveți secretele voastre. Eu nu prea contez pentru voi. M -a repezit mama nervoasă, pierdută în grijile ei. 
  
Am început să plâng și îngrozit de ce spune am fugit speriat în brațele ei. 
  
_ Nu mai vorbi așa,că mă sperii. Eu vă iubesc pe amândoi. Pe tine mai mult că ne uităm amândoi la emisiunea pentru copii și pe Taty că îmi spune povești de ale lui aiurite. Spune -i tu să vină înapoi, că pe tine te ascultă. Văd eu cum te ascultă atunci când vă țineți de mînă și plecați în dormitor amândoi . 
  
Mamy a început și ea să plângă amintindu și probabil de clipele lor fericite din dormitor. Și așa ne-am pus amândoi pe un plâns de am sperit-o și pe Kim. Se uita la noi și miorlăia ceva, ea știe ce și se freca cu blănița ei finuță , când de piciorul meu, când de piciorul lui Mamy învârtindu se de colo colo într un miorlăit indescifrabil. Ca să o împăcăm am luat o și pe ea lângă noi și plângeam acum toți trei, fiecare pe limba lui, fiecare amintindu și ce a pierdut. Mamy și a revenit prima.Și- a șters lacrimile cu o batistuță și ne privea cu drag acum pe amândoi. Kim a crezut însă că are chef să se joace cu ea și deșteapta a sărit cu lăbuțele și i a luat batista mamei din mâini. Apoi, tacticoasă, a fugit cu batistuța în botic pe scaunul unde i place ei să stea și să se joace. Eu m am ghemuit la sânul mamei și pus pe gânduri nedeslușite priveam absent prin casa noastră răvășită de atâtea orgolii. 
  
_ Da, dragul meu, a început Mamy, în sfârșit să explice.Taty are puțină treabă și când termină vine la tine și o să vezi că totul va fi bine. Mamy încerca acum să mă liniștească văzând cât de tare sunt afectat și mă strângea așa de tare la piptul ei că mai aveam un pic și mă durea. Dar ceva îmi spunea mie că mă minte, așa, doar să mă liniștească. 
  
Nu cumva ultima ei acupunctură l-a determinat pe Taty ,,să își ia lumea în cap,,cum auzeam mereu că spune când se certau. Dacă este așa,,ce mă fac? Eu nu pot sta fără Taty. Trebuie să fac orice să îl găsesc și să-l aduc înapoi 
  
Au trecut câteva zile și Taty, nimic, era clar s-au certat și Tay a plecat. 
  
Cum a putut să plece fără să mi spună, el știe? Poate supărarea l-a supărat rău și a uitat până și de mine. Zile în șir am rătăcit în somn fără un cuvânt de mângâiere. În zadar încerca Mamy să mă facă să uit. Nu putea, de fel. 
  
Cred că totul a început atunci la Igești când mama l-a ceratat și a vorbit urât despre el. 
  
  
_ ,,Mă faci de răs peste tot pe unde merg cu tine,, striga Mamy atunci de față cu toate neamurile ei. 
  
Taty o asculta șocat, vinovat că îi dăduseră ăia să bea. El nu era învățat să bea cum beau neamurile mamei și s-a îmbătat,, ca prostul,, cum recunoștea el acum asumat . 
  
O tot implora pe Mamy să înțeleagă, să tacă; nimic. Mamy mai tare se ambala și parcă special căuta fel de fel de ocazii când, zicea ea, Taty o făcuse de râs, peste tot. 
  
Nu prea mi am dat eu seama unde va duce cearta aceea atunci. Ce realizez acum este că de atunci ei nu mai erau cum îi știam eu. Nu se mai luau de mânuțe să plece amândoi în dormitor. Acum Taty dormea pe o canapea în sufragerie și Mamy în dormitor, în patul lor conjugal, un pat mare în care încăpeam toți patru în vremurile bune.Chiar și Kim, că fără ea nu se putea face nimic în casa noastră. 
  
Dar, din câte îmi amintesc, s-a trecut peste acel incident și în vara următoare am plecat iar la Igești. Taty era un pic supărat că mama nu vrea să știe decât de Igești. 
  
_Cu banii ăștia putem merge 5 zile undeva, în Bulgaria să zicem. Tot explica el folosind fel de fel de argumente economico lingvistice. 
  
_ Ai hotel masă asigurată, piscină! Ce să faci la Igeștiul acela? Să faci mâncare de dimineață până seara, apoi să spui că ești obosită și nervoasă că nu ți a priit, că nu te ai odihnit? Nu am fost ani de zile, în fiecare vară doar la Igești? Să mergem și în altă parte, măcar să vedem cum e .Încerca Taty să o lămurească, dar Mamy, nimic. Ea voia la Igești și cu asta basta. 
  
_Vreau să merg la mama, pricepi! La mama mă simt cel mai bine, chiar dacă fac mâncare pentru 8 persoane , acolo vreau,e clar! 
  
Și era clar, plecam la Igești în fiecare vară. Noroc cu Șaranul nostru că în el încăpeau toate cele trei biciclete ale noastre. Ca să nu mai spun că, Mamy căra atâta mâncare: cartofi, varză, pui, roșii, orez, zahăr, ulei, farfurii, căni linguri, furculițe, tigăi ce nu ți trecea prin cap. De parcă ne mutam acolo definitiv și trebuia să aibă ce mânca tot Igeștiul. 
  
În vara asta am plecat iar. Mamy voia să se întâlnească cu Leokadia, o verișoară a ei de la Bălți. Am înțeles, din ce am tras cu urechea în timp ce vorbeau amândouă pe Slype, că Leokadia și a găsit un italian bogat și vine cu el la Igești. Îl lasă pe Ion al ei de la Bălți și se mărită cu ,,broscoiul,,. 
  
Cum să se mărite cu un broscoi, nu prea am înțeles eu atunci și nici nu m a preocupat. Problema a reapărut în timp ce ne apropiam de granița cu Ukraina. Mamy fusese nervoasă tot drumul și acum a explodat într o expresie ce l-a scos definitiv din sărite pe Taty. 
  
_Toate proastele au avut noroc, zicea ea cu năduf. Până și amărâta aia de Leokadia și a găsit un bărbat adevărat. Numai eu am dat peste o,, putoare,, peste unul care nu este în stare de nimic, nu îl duce capul nu îl duce mintea,,,, 
  
Deodată, Taty a frînat brusk, fără să ne anunțe . 
  
Norocul meu că aveam centura pusă altfel mă arunca prin parbriz. Kim nu avea centura pusă și acum miorlăia pe sub un scaun, ca bleaga. De, dacă nu m-a ascultat să stea în cușca ei. Umbla creanga prin toată mașina și acum uite ce a pățit. Toate lăzile cu roșii, cu cartofi cu castraveți, cu varză , ne căzuseră nouă în cap, că doar noi doi stăteam pe bancheta din spate 2. 
  
_Ne întoarcem de unde am plecat, a decretat Taty scurt. 
  
Mamy a izbucnit într un plâns pițigăiat și a sărit din mașină așezându se jos pe asfalt. Mi s a făcut milă de ea și am început să-l rog pe Taty să nu ne întoarcem. 
  
_Iart- o, măi Taty, că nu știe ce spune! Te rog! A glumit. Ce tu nu mai știi de glumă. O fi acumulat prea multă oboseală și acum se descarcă, încercam eu să fac și puțină filozofie. Taty era însă de neînduplecat. Ce o apucase și pe Mamy cu ,,putoarea,, nu prea înțelegeam. Taty mirosea frumos, că își dăduse cu șpray și aruncase și înspre mine și Kim, așa că acum miroseam frumos toși trei. Pe mine mă mai certa Mamy câteodată și îmi spunea drăgălaș, ,,marș la baie deșteptule , că puți ca un purceluș,,. Adevărul este că, pute așa de tare unde are bunica pucelușii la Igești, că de rușine o ascultam și intram în baie direct. Dar cred că, de data aceasta, nu am înțeles eu sensul acestui cuvânt atât de urât mirositor. Kim nici atât, scosese cu chiu cu vai capul de sub verzele și castraveții ce o astupaseră definitiv și acum se juca cu o roșie crezând că e mingia ei. 
  
În final ne am dat toți jos din mașină. Mamy a început, vinovată, să aranjeze zarzavaturile la loc în lădițe și într o tăcere desăvârșită am replecat spre Igești. La vamă era o coadă pe trei rânduri plus un alt rând pe unde intrau cei ,,descurcăreți,, cum îi apostrofa mama privindu- i cu dispreț. Taty a încercat să se dea jos din mașină, când brusc a apărut în fața lui un soldat rusesc care îl tot amenința cu o pușca și țipa ceva pe limba lui, ceva din care Taty a înțeles că trebuie să se urce urgent în mașină, să nu scoată un sunet și să aștepte ,,civilizat,, la rând. 
  
Da ce civilizație au ăștia, mă gândeam eu pe tăcute,că am înțeles că sunete nu aveam voie să scot. Problema gravă nu era pușca, ci Kim. Mamy îi uitase acasă pașaportul de pisică internațională și acum trebuia ascunsă să nu o vadă vameșii să ne o confiște. Că asta ne-ar mai fi lipsit. Am obligat -o să intre în cușcă, i-am spus să stea cuminte să nu scoată nici un miorlăit, i-a pus Mamy o pătură în cap și a băgat cușca între piciorele mele. 
  
_Poate îi păcălim, spunea Mamy cam îngrijorată. 
  
_ Dă -te și tu jos și descurcă-te, fii bărbat. Ia uite ăia cum se bagă în față, tu de ce nu încerci, a început iar Mamy să strice atmosfera cu ideile ei. 
  
_ Unde vrei să mă duc, știu eu limba la ăștia? Du- te tu, că tu știi rusește ca ei. O repezi Taty cu o logică bine argumentată și cearta s- a domolit. 
  
_ Dacă sunt la granița mea, acolo este problema mea, acolo eu mereu am rezolvat, fără ceartă fără scandal , fără ,,descurcăreli,, cum fac ăștia aici. 
  
Și așa era. Am fost și eu cu la Taty la vameșii români vara trecută. Taty le- a dat bună ziua și i a rugat să ne lase să trecem. 
  
_ Suntem o familie din București, le-a explicat Taty atunci. Avem un copil, dacă stăm la coada asta ne prinde noaptea și e periculos de circulat. Noi am fost la rude în Ukraina, nu am mers nici după benzină, nici după cumpărături cum merg localnicii din zonă. Vă rugăm frumos să ne ajutați. 
  
Și ne-au ajutat. Am intrat pe banda aia pe unde trec diplomații și am trecut civilizat. 
  
Aici la ukraineni e un balamuc de nedescris . Cine -i mai tare și dă mai mult ăla trece primul.Dacă nu, stai la rând,,civilizat,, până te apucă noaptea, cum ne - a 
  
  
apucat pe noi acum. Dar bine că am reușit. Fericită că a trecut granița, Kim își întindea picioarele acum făcând un fel de scheme prin care mișca tacticos când piciorul 
  
stâng, când piciorul drept. În finalul exercițiului a tras un căscat și de bucurie s –a urcat pe picioarele mele și a început cu torsul. 
  
Kim îmi este așa dragă, așa o iubesc! Am început și eu să o mângâi pe căpșor, pe blănița ei moale ca un puf și zgătia a început să se răsfețe. S -a așezat cu piciorușele în sus și din botic mi a făcut semn să o mângîi pe burtică, că așa îi place ei. Și eu m am conformat, că ea e Kim, Kimuleana, pisicoasa pisicoaselor ,cum o alint eu. 
  
Era o beznă afară și ploua în rafale, exact ce îi plăcea lui Taty când ajungea pe drumurile ukrainene. 
  
_ Să fiți atenți toți trei la drum, ne-a rugat Taty îngrijorat. 
  
Mergeam cât puteam de încet și atenți, cu gândul să ajungem o dată acasă la Bunica. La un moment dat am intrat pe drumul spre Storojeneț. Erau așa de multe gropi că mai bine intrai în cele pe care le întâlneai, de bună voie, decât în cele pe care le alegi ocolind. Ploaia începuse să astupe gropile însă și acum nu mai conta pe unde mergi. Săream din groapă în groapă, rugându ne ca Șaranul nostru să nu pățească nimic. Cu chiu cu vai am ajuns la Storojeneț. Acum drumul era mai bun și Taty putea să meargă mai tare. Ațipisem încurajat de căldura blăniței lui Kim. Când deodată mașina a sărit cu noi de parcă o lovise un tren. 
  
_ Nu am văzut -o, firar să fie, se scuza Taty bombănind ceva printre dinți. Kim s-a speriat așa de tare și acum împingea cu lăbuțele în burta mea să și revină. Doar mama nu spunea nimic, ea voia la Igești și cu asta basta. Noi ne conformam întocmai și la timp. Și am ajuns fără alte peripeții în dreptul porții de la Igești pe un întuneric beznă și o ploaie zdravănă. Atunci Mama s a dat jos să ne deschidă , în sfârși, fermecata intrare în rai. 
  
Unchiul Tolic însă, deși știa că venim, încuiase poarta și acum stăteam ca ,,vițeii la poarta nouă,, cum bombănea Taty și nu știam încotr o să o luăm. Ce-i drept, Bunica avea doi viței și mie îmi plăcea să mă joc cu ei că mă ligeau cu limba aia a lor aspră până îmi schimbau direcția părului din cap. Furioasă Mamy a încercat să sară gardul, dar și -a prins blugii în sărma ghimpată cu care era înconjurat și acum bombănea ceva în legătură cu Tolic. Și- a rupt blugii în final și a scăpat de agățătoare. A sărit în curte, a deschis porțile și fericiți, am început să cărăm la bagaje până nu am mai putut. În curte era o beznă pe gustul meu. Puteam aprinde acum lanterna cea nouă și cu ea le arătam drumul și locul unde puteau pune bagajele. 
  
_Până dimineață, măcar, apoi vedem noi unde le punem, ne încuraja Mamy ferictă că a ajuns. 
  
Casa parcă era pustie. Nu ieșea nimeni din ea să ne întâmpine, să ne deschidă o ușă să aprindă o lumină, nimic. După ce am terminat de cărat, ne am împărțit fiecare spre locul lui de dormit. Eu cu Mamy și cu Kim în podul casei și Taty în mașină, că restul ușilor erau încuiate. Pe Taty nu puteam să îl luăm în pod că sforăia ca o locomotivă și Mamy cu Kim nu puteau dormi de ,,simfoniile,, lui. Eu pot, pe mine nu m -a deranjat niciodată. 
  
A doua zi norii puseseră stăpânire pe toată zona adiacentă Igeștiului. 
  
Vântul bătea de la răsărit spre apus , semn că e imposibil să nu înceapă o plăoie care să țină câteva zile măcar. Că așa pățeam ori de câte ori veneam vara aici. 4 
  
Să mai uităm de ale vremii, eu cu Taty ne- am plimbat cu bicicltele pe malul Siretului. 
  
Mama însă, a început să iar să-l certe . 
  
_Mă lași singură cu toate pe cap și tu te plimbi la Siret. 
  
_Plimb băiatul, i a spus Taty cât a putut de calm, cine vrei să stea cu el, cu cine vrei să se joace dacă în curtea asta nu are voie să intre nici un copil. 
  
Și așa era. Bunica nu voia să intre copii în curtea ei. 
  
_Văd tot ce este pe aici și apoi se duc acasă și spun, motiva Bunica intransigența ei exagerată. 
  
_Fiecare să stea la casa lui, tăgea ea concluzia și se așeza pe un scaun cu fața spre masă și începea să mănânce din ce adusese Mamy de la București.. 
  
_Poate faci un grătar, sugera Mamy spre noi, ne având curajul de a i cere lui Taty direct. 
  
_ Dar Tolic nu te poate ajuta, că doar suntem oaspeții lui, se apucă și Taty să dea o replică neadecvată. Când el este oaspetele nostru eu îi fac toate pofetele . Îi pun și masa , îi spăl și vasele, îl duc cu mașina oriude dorește îi dăm bani de drum, de cheltuială. El de ce nu te ajută acum, pe tine, ca soră, nu pe mine, că eu nu am pretenții. 
  
_Tolic are treabă, replica mama și mai neinspirat. Stă în centru poate îi pică un client să scoată și el un ban. 
  
Anul trecut îl văzusem și noi pe unchiul Tolic cum stătea cu niște băieți în centrul Igeștiului. Fumau și așteptau răbdători să pice vreo babă care voia să ajungă la Storojoneț să facă cumpărături. 
  
Resemnat, Taty a înțeles situația și mi-a făcut semn să mergem în grădină să pregătim grătarul 
  
Mie atât mi-a trebuit. În sfârșt, ne puteam ocupa cu ceva. Eu mă puteam juca cu focul în voie și Taty putea să frigă niște aripi de pui și chiar să coacă porumb, că mie tare îmi plăcea porumbul copt. Partea proastă era că în grădină pășteau și câteva oi și când ne au văzut, au început să sară pe noi. Una mai neagră, cred că îi plăcea de mine și mă tot împingea cu capul până m-a dat jos. Să mă ajute, Taty mi -a dat un ciomag și am început să le alerg prin grădină. Kim, zăpăcita se băga și ea între noi și era cât pe ce să o calce o oaie. Dar s-a potolit după ce Mamy a adus castronul cu aripile de pui și le-a pus la umbră sub pomul acela nedeslușit. Îi mirosea a carene acum și dădea târcoale finuț și fără ca nimeni să observe, a luat o aripă și a fugit cu ea în cotețul găinilor. Acum o mânca tacticos în timp ce găinile o priveau nedumerite iar cocoșul cânta de mama focului nu știu ce melodie de a lui. 
  
Nu a durat mult și o ploaie ne avenită a început să toarne peste grătarul lui Taty riscând o catastrofă umanitară dacă Taty nu muta grătarul sub pomul acela care nu avea nici un chip. Nevoind să le plouă, oile s -au băgat și ele sub pom și a ieșit o îngrămădeală acolo pe care doar faptul că aripile reușiseră să se prăjească, a mai slăbit o un pic.. 
  
Trecând prin cotețul găinilor, Taty a dus aripile și le a pus pe masă. Acum urma să coacem porumbul meu. Când au văzut porumbul, oiele au intrat într o stare nedefinită și se agitau în speranța că prind și ele o boabă măcar. 5 
  
Cu răbdare și fără nervi, am reușit să coacem și porumbul. Mulțumiți am plecat înspre masa bunicii să le ducem și lor și să mâncăm toți, împreună, din ce preparasem. 
  
Când am ajuns, Mamy cu unchiul Tolic și cu Bunica mâncau deja din aripile fripte. Mai rămâseseră două aripi ne atinese. Mama le-a ntins înspre noi precizând cât se poate de clar. 
  
_Mâncați și voi câte una ca să ajungă la toți. A decretat ea puțin agitată. 
  
Din câte știam eu, Taty fripsese mai multe aripi, de ce au rămas numai două, nu pricepeam. Îmi era foame însă și am început să mânânc cu gândul la porumbul copt pe care îl adoram. Taty m- a lăsat să mănânc eu amândouă aripile, că oricum, eu doar le ciuguleam, cum mă certa Mamy, pe bună dreptate. 
  
Și am mâncat noi și am mâncat, pe săturate, la porumb copt până când Bunica ne-a stricat cheful dându i un ciomag lui Kim că se suise ,ca obraznica, pe masă. Învâțată cu democrația pisicească de la București, ea nu știa că în curte la Igești există niște legi stricte, care trebuiesc respectate cu sfințenie. Legile de la Igești au fost promulgate de Bunica în sesiunea parlamentară ce a avut loc înainte de nunta ei. Am înțeles că Bunicul nu prea era de acord , în totalitate, cu ele și atunci îi aplica Bunicii un dos de palmă, zdravăn, până o umplea de ,,borș,,. Bunica însă ținea foarte mult la legile ei, povestea ea într-o seară când se adunase tot neamul la taclale în jurul la o vodkă falsificată de răufăcători. 
  
_Nu tăceam ,Dane, nu tăceam și el iar îmi mai dădea câte una. Dar eu tot nu mă lăsam. Cum intra în curte săream cu gura pe el și până nu îl făceam să își ia lumea în cap, nu mă potoleam. 
  
Sâtui, ne am ridicat de la masă și l am abordat pe Taty ispitându -l cu o aventură pe la calea ferată, pe la canal sau chiar pe malul Siretului. Că acolo erau locurile unde noi ne puteam juca linștiți. 
  
Mamy a sărit însă ca arsă. 
  
_ Nici o cale ferată, nici un Siret, joacă te și singur, Taty are treabă. 
  
_ Chiar, ai strâns jăraticul rămas după grătar, s a adresat ea direct lui Taty luându l la întrebări. 
  
_ L- am strâns și l-am îngropat, cum ai zis, răspunse Taty absent din mijlocul convorbirii. 
  
_Ai strâns pe naiba, ia uite cum zgârmăne oile și împrăștie tot prin toată grădina. 
  
_Să știi că în curtea asta sunt niște legi clare, legile de la Igești, pe care trebuie să le respecți dacă ești în stare, dacă nu veziți de treabă oriunde vrei tu, aici trebuie să muncești să faci totul cum se cuvine. 
  
Nedumerit, Taty a plecat iar înspre grădină să îngropa jarul la loc. S- a ajezat îngândurat pe un lemn și păzea acum oile să nu mai dezgroape iar jarul. Îmi era milă de el, dar Mamy m a trezit imediat spunându mi să intru în bucătărie și să mă mai astâmpăr cu poftele. Vrand , nevrând am intrat cu ei în bucătărie și am început să o mângâi pe Kim. Venise și ea în brațele mele și ascultam amândoi ce vorbea Bunica cu Mamy și cu unchiul Tolic. 
  
L a început am crezut că nu aud eu bine. 
  
Ei vorbeau despre Taty. Îl făceau în toate felurile și îl jigneau cum nu se poate mai rău, în special Mamy cu unchiul Tolic. Parcă era un film de groază. Cum putea Mamy să vorbească așa de urât despre Taty meu, nici în ziua de azi nu pricep? 6 
  
Kim asculta și ea nelegiuirea stând cu boticul pe lăbuțe și privindu –i pe toți mirată de ce poate auzi . În final s- a speriat de apucăturile murdare a celor din jur și a vrut să iasă afară. Eu am mers să îi deschid ușa și fără ca ei să observe am ieșit la aer nemaiputând suporta mirosul noroiului cu care Mamy zvârlea în stânga și în dreapta, fără nici un discernământ. 
  
L-am găsit pe Taty abătut, stând pe lemnul acela și păzind oile. În hohote de plâns am început să îi spun cât de urât vorbește Mama cu Bunica și unchiul Tolic despre el. Taty, parcă știa. M-a luat lângă el și a încercat să mă liniștească vorbindu- mi despre cu totul altceva. 
  
_ Nu are nimic, măi Taty, așa vorbesc oamenii uneori. Nu vrei mai bine să facem o excursie mai lungă. Hai să mergem până la gară, ce zici, te prizi. 
  
_ Pe calea ferată sau cu bici, am devenit eu imediat interesat. 
  
_ Mai bine cu bici, încuviință Taty râzând. Pe calea ferată ne poate călca trenul se amuza el voind parcă să uite de spusele mamei . 
  
_Care tren , măi Taty, că la ăștia trece trenul o dată pe zi, și doar noaptea, ce nu știu eu. Trece noaptea încărcat cu lemne. Abia îl vezi, parcă e o fantomă. Are în față un fel de far, zici că e un felinar, atât. Doar roțile se aud scârțiind. Dar tot mai bine mergem cu bici, că e mai interesant. 
  
Și am plecat. La a treia casă după ce treci de drumul Siretului, câinele Simidei a sărit ca un bezmetic și s a repezit drept între spițele de la bicicleta mea. Probabil s-a lovit că schelălăia așa de tare că sculase tot cartierul din amorțeală și toate babele stăteau acum sprijinite de gard, să l vadă pe ăla al Reghinei venită de la București. 
  
Simida se uita acum strâmb la mine, găsindu mă vinovat probabil și precis o să se supere și nu o să se mai joace cu mine la calea ferată și Doamne ferește nici nu o să mă mai iubească. Dar o împac eu când mă întorc, îi dau o bomboană și mărgica albastră pe care am găsit o în cotețul găinilor și o să i treacă. 
  
E secret, Simida e iubita mea, dar nu vreau să afle nimeni. Seara ne plimbăm amândoi pe calea ferată. Ea mă duce la furat mere din curtea părăsită. Că în curtea lui Tolic nu crește nici un pom. Stau și lângă ea când iese cu capra la păscut. O dată am invitat - o la mine în curte să îi dau ce i am adus de la Bucurști. Dar Bunica a sărit cu gura pe noi și i a zis să plece acasă, că e târziu, și o caută maică sa. 
  
Acum însă, nu am timp de de ea, că merg cu Taty înt- o aventură la gară să vedem locomotiva aia rusească care miroase așa de urât și este așa de murdară. Dar mie îmi plac locomotivele, mai ales cele cu abur,cum am văzut eu la muzeul din Gara de Nord. 
  
Pe la jumătatea drumului a trebuit să ne ascundem urgent pe un drum lateral. Din față venea o mașină rusească și mai urâtă decât locomotiva și făcea un praf că nu mai vedeai nimic cât era ulița de lungă. După un timp, s-a mai luminat. Praful se așezase pe casele de la drum și pe pomii din jur și păreau acum poleiți cu nisip 
  
Două babe mai deștepte udau strada din dreptul lor crezând că în felul acesta praful nu se va opri la casele lor 
  
  
Aproape de gară venea o dubiță. Voia probabil să ocolească toate gropile că făcea un adevărat slalom de pe o parte pe alta a drumului. Mergea încet și praful nu 
  
se ridica așa tare. Când s-a apropiat de noi ne am dat seama că este chiar unchiul Gică, fratele mamei care lucrează tocmai în Portugalia. A oprit mașina lângă noi, un fiat,,Doblo Panoramic,, s-a dat jos și bucuros ne-a aluat la o serie de pupăpturi și îmbrățișări că blocasem toată strada. În spatele lui se făcuse o coadă de mașini rusești și toți așteptau răbdători să se termine ceremonia. După ce și Natașa, soția lui, a terminat cu pupatul și îmbrățișatul, unchiul Gică a mutat mașina din mijlocul drumului și atunci toate mașnile rusești au trecut pe lângă noi salutându-ne De fapt îl salutau pe unchilu Gică, că el era cunoscutul. Din câte am înțeles , jumătate din sat era ori botezat de Bunicul, ori cununat, ori încuscrit. Și la mulți unchiul Gică le cântase la nuntă, că el știa să cânte la acoredeon, din gură, și la goarnă electrică. L a tras curentul la un bal într-o seară, a răcit și s a cununat cu Natașa și atunci s– a lăsat de cântat. 
  
_ Salut, băi vere! Ce faci, mai trăiești zicea unul, oprind și el mașina lângă noi. 
  
_ Bă da ce burtă ai făcut îl consola altul, care abandonase mașina în mijlocul drumului și se înfrupta acum din niște pupături mai întâi cu Natașa și acum cu unchiul 
  
_ Măi da cum e pe la Portogalia aia, cum d- ai ajuns tu tocmai pe acolo îl zgâlția altul pupându- l și el de mama focului 
  
Și uite așa s a creat un carambol în mijlocul drumului că nu mai putea nimeni să mai treacă de noi. La un moment dat se vedea venind o mașină daia rusească, urâtă, încărcată cu lemen și făcea un praf așa că de frică toți au zbughit o care pe unde a apucat. Praful i-a înghițit pe toți. Nu se mai vedea acum nici urmă de veri , de pupături, de mașini, totul era un fel de ceață nisipoasă care cădea peste noi ca o pâlcă cernută dintr un ciur aflat deasupra pământului. 
  
Unchiul Gică și cu Natașa lui, erau îmbrăcați în treninguri albe cu dugi roșii, încălțați cu Addidași albi cu cu dungi albastre. Erau numai buni de tăvălit prin vâltoarea aceea a prafului deslănțuit de bezmeticul ăla care gonea cu o țigară înfiptă între buze, hâțâind volanul când în stânga când în dreapta ca să i sperie pe toți. 
  
_ Mai încet , băi besmeticule , tu nu vezi ce praf faci, se auzea de undeva de lângă un gard vocea înnecăcioasă a unchiului Gică. Se așezase atâta praf pe treningul lui, pe păr pe gene și sprincene și pe mustață de ziceai că i un clovn de la circ pregătit să susțină un specatcol fumuriu. Când s -a mai luminat s-a zărit și Natașa la umbra unui corcoduș. Tot dădea din mâini și bombănea ceva nedeslușit, din care unchiul Gică a înțeles că e musai să o salveze altfel o pierde în necunoscut. 
  
_ Hai , măi Natasa, treci aici. Danule hai să o întindem că ăștia ne fac ca naiba cu colbul ăsta al lor. 
  
_ Ne vedem acasă a apucat și Taty să strige printre valurile de praf ce veneau neocntenit. Cu chiu cu vai am ajuns în curtea Bunici unde a aurmat a doua rundă de pupături. Natașa uitase, probabil, că ne a mai pupat o dată și acum ne luase iar la rând strângându ne și smotocindu ne cu o veselie demnă de specificul locului. 
  
Va urma, de anghel zamfir dan, azed 
  
  
Referinţă Bibliografică:
legile nescrise de la Igești / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2089, Anul VI, 19 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!