Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

o legendă nordică a iubirii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O legendă nordică a iubirii 
  
Acum câteva zile, într o zonă izolată, aproape de Marea Baltică, am văzut o casă cu o arhitectură interesantă. Culoarea albă, îngrijită, îi sporea farmecul accentuindu i misterul așezării în pustietatea aceea. Când am ajuns în dreptul ei, în curte se zărea silueta unei femei care, se pare, își făcea de lucru printre florile din grădina ei. Îmbrăcată într o bluză roz purpuriu, în bermude de culoarea untului neolandez, desculță, umbla printre brazdele unei grădini scandinave culegând petalele veștejite de pe florile ce îi împodobeau curtea. 
  
Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul în sensul venirii spre noi, cu un ten rozaliu din forma căruia buzele, ușor colorate , au rostit un,, Hej,, ce parcă a umplut toată zarea cu sunetul lui. Se bucura elegant de vizita neașteptată și spre surpriza noastră ne a invitat în grădină la masa ei așezată în mijlocul unui rond cu un gazon unde iarba, proaspăt tunsă, devenise un covor așezat în sufrageria unei grădini. Imediat a adus din casă un vas antic în care era ceai verde, un alt vas deosebit în care era cafea, în farfurioare din același serviciu a adus mure, culese de ea chiar acum din grădină,,,ne spunea mândră de reușita ei, într un vas frumos colorat așezase într o anumită ordine preparate de casă ,gen pișcoturile de pe la noi, biscuiți, dar cu alte forme și cu un gust aparte , apropiat de specificul holdelor lor . 
  
Nu ne întreba nimic. A început să ne povestească despre ce făcuse în grădină, cum a reușit să aranjeze gardul viu, un fel de zid verde ce înconjura toată curtea, perfect aliniat, tuns și frezat de parcă urma să participle la o paradă a verdelui lumii. Ne spunea zâmbind elegant căror flori le merge bine în această perioadă a anului și cum a împrăștiat lemnul tocat în zonele unde încercau buruienile să răsară . Noi ascultam stânjeniți de negăsirea unor răspunsuri, măcar parțial adecvate dăruirii din spusele ei . Am zis totuși la un moment dat, ca să spunem și noi ceva,că noi venim din Romania. 
  
România, Eminescu a exclamat melancolic. Surpriza devenise totală, îl știa pe Eminescu, îi plăceau poeziile de dragoste compuse de el, știa atâtea versuri și mândră ne a arătat o carte de a lui tradusă în limba engleză. Ne a lămurit că a fost profesoară de artă universală timp de 28 de ani și ne a povestit cum traversa marea cu feribotul în fiecare zi spre a ajunge la universitatea din Odense. 
  
Deveneam așa de împrăștiați în mirarea noastră că nu am mai rezistat și am reușit să ne întrebăm cu sfială, Ce caută o zeiță ca ea în pustietatea aceea ? Era impulsul ce te înglodea obsedându ți ideea de întrebare. Simțind parcă ce ascundem în gând, zâmbind, a început să ne povestească ,mândră, că locuiește în această casă de 41 de ani. Că aici a adus o iubitul ei, soțul și ea l a urmat și a fost cea mai fericită femeie din lume , până acum3 ani când soțul a decedat. Nu poate , nu vrea și nu va pleca din această casă cât timp va mai trăii pe acest pământ deoarece aici sunt toate amintirile fericirii ei. Soțul este îngropat undeva, în spatele grădinii, sub un pom,un loc sfânt unde ei au făcut dragoste pentru prima dată. 
  
Amuțisem ascultând ce spunea această eroină de basm scandinav și începeam să simțim că am avut șansa de a întâlni o legendă a dragostei ce încă înnobilează țărmurile Balticei cu pașii ei fermecători. 
  
Dacă vreți, putem merge să vedem cum arată un loc sfânt al iubirii, ne a invitat ea șăgalnic zâmbind. Și a început să ne conducă printre florile ei pe o alee de prundiș alb, ca de marmură, pe care călcam cu grijă, jenați de zgomotul pe care pașii noștrii îl făceau involuntar . Am mers urmând această cale imaculată până în dreptul unui copac imens, un fel de corcoduș roșu ce se vede și în parcurile noastre. 
  
Copacul are peste 800 de ani, ne spunea ea, mândra de legendele locului. Este atestat sigur în unele povești nordice din jurul anilor 1000 după Hristos când regele viking Jonescolden a poposit aici în jurul anului 1201. 
  
Aproape de tulpina copacului, în formă de inimă, un gărduleț viu din stejari scandinavi înconjura o lespede de piatră roșiatică. Cu litere argintii, sub numele celui ce a fost și va fi mereu în inima ei, erau înșirate,ca perlele unui șirag de mărgele,datele care au marcat fericirea lor pe pământ. 
  
Este data când noi ne am cunoscut, a început ea să ne explice și chipul I s a luminat cu atâta putere încât nu o mai puteam privi. Devenise incandescentă în lumina soarelui Nordic iar vocea îi suna ca o chemare din adâncurile mărilor agitate de venirea furtunii. 
  
Era primul,, fest,,la care noi participam ca studenți. El m a invitat la dans pe melodia unui tangou lunecos. Să nu cad mi am agățat brațele de umerii săi. Era așa cald și plăcut că am ațipit lipindu mi obrazul de finețea gâtului său. Știu doar că mă plimba plutind deasupra perechilor de dansatori și că de atunci nu mi a mai dat drumul din brațele lui și toată existența noastră ce a urmat a fost ca un tangou lunecos în care eu am stat agățată de umerii lui, pentru că îmi era așa de bine, era așa de cald și plăcut încât mereu aș fi vrut așa să rămân, veșnic dansând un dans al împerecherii. 
  
Aceasta este data când ne am iubit prima dată. Eu m am născut în Odense, un oraș studențesc, plin de tineri studioși și dornici de viață. Părinții mei l au plăcut și în ,,somoferie,, m au lăsat să merg cu el , la rândul meu să îi cunosc părinții. Și așa am ajuns în lumea aceasta de basm, în casa aceasta minunată. În acest pom, era un fel umbrar pe care iubitul meu îl construise între crengile lui. Dacă vă uitați atent, se mai zărește și acum undeva, ascuns printre frunze. Într o seară era așa cald și plăcut iar noi am hotărât să privim cum se reflectă stelele în apa Mării Baltice. Stăteam lipiți unul de altul și de undeva, din străfundurile atingerii noastre, o chemare ne a zis să rămânem așa, veșnic unul în altul regăsiți, contopindu ne dragostea în semnele mării ce rămâne între maluri când furtuna o îmbrățișează cu farmecul ei Până dimineață concepusem, déjà, primul nostru copil. Îi vedeți numele înscris aici în această piatră a veșniciei. 
  
Apoi, am mers la Biserică. Ne am mărturist păcatul cinstit al iubirii, și cu demnitatea l am rugat pe Dumnezeu să ne unească în veșnicia apelor,a aerului, a universului, și să fim primiți așa cum scrie aici. 
  
Nunta a fost un vis, în care tangoul acela așa lunecos s a prelungit până când dimineața ne a amintit că trebuie să mergem și pe la cursuri. Mai aveam multe de învățat până să ajungem să fim pe deplin fericiți. 
  
Copiii,,,,s au ivit toți pe rând la umbra acestui copac. Au datele lor înscrise aici, uitarea să fie păzită de grija lor permanentă. Ne am mutat definitiv în această căsuță și , încet , încet am înțeles că aici ne este locul și că de aici nu vom mai pleca nici când ne va veni rândul trecerii într o altă formă a existenței. Va exista mereu cineva care va îngriji casa, copacul și grădina , iar Marea Baltică ne va ține între malurile ei amintirea de a fi locuit aproape de țărmurile ei. 
  
Vrăjiți de povestea spusă cu atâta farmec de această legendă nordică a iubiri, priveam în stânga și dreapta cele două lampioane ce țineau lumânările aprinse spre a fi apărate de vânt și a lumina veșnic amintirile. Se vedea clar că cineva îngrijește zona în mod special. Totul era ordonat, curat și proaspăt așa cum trebuie să arate un loc sfânt al iubirii. Te copleșea naturalețea și simplitatea acestui mormânt al dragostei eterne. 
  
Se vede marea, ne a zis. Soțul meu a vrut să avem mereu marea aproape să o putem admira, simți și iubi oricând dorim. 
  
Dar nu vă este greu să stați așa izolat, am stricat eu aerul cu îndoielile mele prostești? 
  
E greu, ne a răspuns, orice devine greu la un anumit timp, am norocul de a fi vizitată meru de cei patru copii ai noștri, de cei unsprezece nepoți. Și dacă plec, unde aș putea să mă duc? Unde aș mai putea găsi eu acum fericirea pe care am trăt o pe aceste meleaguri ? Aici m a adus iubitul meu, soțul meu, și aici voi rămâne spre a fi mereu lângă el, spre a fi mereu împreună. 
  
Ne am întors pe covorul verde al grădinii, unde pe masă ne așteptau vasele antice pline cu licori de aduceri aminte. Am savurat aroma acelei primiri și în final am plecat buimăciți, vinovați de a nu crede că mai există așa povești de iubire. Ne întorceam privirea și vedeam casa aceea albă cum se pierdea între pomii seculari ce o apărau de uitare. Am înțeles că acolo se află un monument al iubirii. 
  
Ce noroc au avut acești oameni, mă gândeam mergând spre ieșire ! 
  
Norocul de a fi iubit,,,întrece orice noroc pe care soarta ți l poate oferi într o viață! 
  
de anghel zamfir dan, azed 
  
Referinţă Bibliografică:
o legendă nordică a iubirii / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2075, Anul VI, 05 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!