Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR  
 
,,Omul însuşi este o iluzie,, spunea cineva.  
 
El există doar prin simţurile lui cât este viu şi atemporal prin simţurile altora ( rude, prieteni, cititori , admiratori ) după ce redevine parte a materiei neorganizate în alt sistem din univers. Aşezarea în vârful lanţului trofic este ,poate, cea mai mare iluzie a lui . Ideea că este creator de unelte, sisteme, prin care ( crede el ) preia anumite funcţii ce aparţin doar universului creator , tinde să îl ducă în apropiera absurdului ce îl ademeneşte cu speranţa că poate domina moartea şi viaţa, că poate deveni un fel de stăpân al inelelor, un stăpân efemer ce nu reuseste ( înca ) să devină o constantă a materiei.  
 
Abia atunci când va găsi cheia propiei sale veşnicii, a structurării şi restructurării sale, va reuşi să se apropie de Dumnezeu.  
 
Având în vedere faptul că, omul însuşi este o componentă a universului ,îl va lăsa oare universul, creatorul, Dumnezeul ,să preia, să cucerescă aceste mecanisme?  
 
După cum am aflat, nici măcar în univers nu este totul veşnic. Şi componentele lui apar şi dispar iar mânuirea venirii şi plecării o deţine doar materia şi procesele care au loc între componentele ei, dintre care fuziunea deţine controlul absolut.  
 
Este omul o formă de inteligenţă supremă? Un fiu al lui Dumnezeu? Va reuşi el să ajungă la nivelul creatorului?  
 
Nu este exclus din intenţia lui din moment ce mereu vrea să se apropie de esenţa unor procese specifice doar inteligenţei universale. În medicină, în biologie, în fuziune şi în mai nu unde , el tot încearcă să afle ,,cum şi de ce ,, sfidând parcă evidenţa apartenenţei acestor procese strict universului absolut .  
 
Să fie oare omul atât de inconştient încât să omită faptul că însăşi procesele care susţin universul duc la explozii şi implozii?  
 
Aşa va păţi şi omul dacă nu i se va activa la timp simţul realităţii ce domină universul ? Aşa va reuşi el să îşi taie ,,craca universală pe care atârnă efemer?  
 
Nu este exclus din moment ce, deşi a aflat că până şi componentele universului, în afară de energia dispusă în materie, sunt efemere el încă se lasă pradă iluziilor omeneşti. O stea, o galaxie au un timp limitat în spaţiul lor cosmic determinat de fuziune, de durata consumării combustibilului său energetic. Că o fi hidrogen, că o fi heliu, si alte componentele , ele au o cantitate si o calitate limitată.  
 
Cum se ajunge la o structură moleculară , celulară sau un A D N iniţial în univers? Cine îi determină compoziţia, cantitatea şi calitatea iniţială a unui atom,a unei celule a unui ADN? De ce combustibilul unei celule arde atât de intens? Cât combustibil bănuim că are, spre a afla? Cine stabileşte echilibrul molecular în natură? Care ar fi combinaţia moleculară, celulară, pentru un ADN perfect? Apa poate fi doar H2O? Nu poate fi obţinută şi din alţi atomi? Cine şi cum a stabilit că apa are şi poate fi doar prin H20 ? În afară de boli şi autodistrugere cine determină durata viului ?  
 
Este omul acum în în cel mai mare pericol al existenţei sale ca specie sau se află pe drumul de a deveni propiul Creator, propiul lui Dumnezeu?  
 
Cercetările care se fac azi au cumva ca paravan găsirea unui ADN ale cărui molecule, celule să fie ferite de expunerea la mediul impropiu de pe Terra pentru om ( bacterii, microbi, prea frig, prea cald, dependenţa totală de natură ) Noi metode de producere artificială a hranei? Noi metode de producere a apei, a oxigenului,a ozonului şi a tot ce întreţine şi trebuie vieţii?  
 
Omul tinde să devină singura specie , singura vieţuitoare pe Terra? ( vezi dispariţia calculată, asumată parcă, a atâtor specii de păsări de animale, de insecte peşti, microbi, bacterii ) a tot ce crede omul că îl incurcă pe el să trăiască fericit şi nemuritor pe pământ.  
 
Aceasta sa fie oare iluzia supremă a omului? Iată la câte întrebări trebuie sa îşi răspundă omul de azi, de maine şi dintotdeauna. Pare a fi o datorie pe care el, ca fiinţă inteligentă, o are faţă de darul, unic, pe care l-a primit la împărţirea obligaţiilor universale  
 
Să vedem însă dacă natura, universul îl vor lăsa să îşi taie singur ,,craca universală,, pe care creatorul iniţial i-a lăsat-o spre a se bucura de formele unice ale viului inteligent.  
 
De lăsat, este posibil să-l lase, poate chiar să,, îl ajute” având în vedere formele violente de manifertare a naturii din ultima vreme. Omul însă este dotat cu inteligenţă, conştiinţă de sine şi poate la momentul potrivit îşi va da seama că trebuie să respecte legile universului dacă nu vrea să redevină prea curând ce a fost iniţial; un simplu atom,o simplă moleculă ce rătăcea bâjbâind prin haosul universal.  
 
Secretomania faţă de ce se ştie şi nu se ştie până în prezent, o fi oare necesară, face parte din planurile celor care ştiu şi decid ? Se vor autoalege doar cei ce se cred ,,aleşi,, sau va fi decis de univers, de acel ,, A TOT PUTERNIC ,, pe care puţini îl văd, ştiu şi cunosc, deşi toţi îl invocă cu speranţa că vor fi şi ei printre cei.  
 
Religiile, pelerinajele de toate soiurile, crează iluza că poţi fi salvat de la dispariţa totală , dacă te rogi, te căieşti , dai zeciuiala sau chiar te sacrifici. De garantat însă, nimeni nu se încumetă, doar biserica încearcă să te ademenească în ,, ispită,, şi reuşete foate bine până acum.  
 
Toţi se laudă cu miliarde de credincioşi, toţi inventează minuni şi fel de fel de moaşte în care cei săraci cu duhul, se aruncă bezmetici de frica a ce va fi când ei nu vor mai fi.  
 
Ce să fie.....,lumea , viaţa, viul, rămân acelaşi şi cu mine şi fără mine şi cu tine şi fără tine.  
 
Din ţărână ai venit, şi în ţărână te întorci este certitudinea sacră de care nimeni nu trebuie să se îndoiască.  
 
În viaţa asta ai fost om, în alta poate eşti pom, pasăre, moleculă de apă, adiere de vînt, sau doar ţărână ce îi hrăneşte pe alţii mai norocoşi.  
 
Ce rămâne în urma ta, te întrebi ?  
 
Ce ai lăsat, doar amintiri de care rudele, prietenii, admiratorii tăi îşi vor aduce aminte un timp., apoi te vor uita şi ei, totul se uită repetându se în altă dimensiune..  
 
Vedeţi, câte personalităţi au fost uitate de istorie, de unii mai pomenim din când în când, pe alţii i - am uitat dea binelea. De ce ? Că aşa e viaţa, o repetiţie determinată de procesele universale întâmplate în anumite condiţii, de spaţiu şi timp, poziţe şi procesare aleatorie.  
 
Poate că steaua x sau z era într o anumită fază în momentul naşterii tale, însăşi cei ce te procreeau erau în stadiul incipient, matur, sau pe terminate ca existenţă empirică şi atunci, te mai miri care îţi este sau era soarta, dacă era,,sau nu era, luna pe cer sau mercur în balanţă.....  
 
Nu, dragii mei, dragele mele, ,, toate- s trecătoare în lumea asta - în viaţa toată –tu iubeşte cu înfocare – apropierea celui ce ti- e drag, cum spunea un poet cândva.  
 
Că este vorba despre mama ta, tatăl tău, copilul , soţul sau soţia ta- aceste patru fiinţe te vor iubi necondiţionat, fără să se gândească dacă îţi vei aminti mereu de ei, sau îi vei uita când şi peste tine vor cădea ultimile zăpezi ale planetei.  
 
Aura aceea ce o purtaţi la gât amăgindu-vă cu ideea că ,,Dumnezeu nu doarme,, este tot o iluzie a efemerului. Toţi dorm, unii chiar în picioare, trebuie să se odihnească şi ei. Şi Dumnezeu doarme, poate chiar în clipa aceea când vi se întamplă vouă ceva rău . Nu atunci îl invocaţi cel mai tare, nu atunci strigaţi,, unde eşti Doamne, Ajută mă ?  
 
Unde era Dumnezeu când omul a început să manânce om, să mănânce viu să distrugă alti oameni, alte popoare alte civilizatii alte culturi? Aţi auzit că au păţit romanii ceva că au cucerit şi distrus atâtea popoare: Şi - au văzut bine meci de viaţa lor cât le - a fost dat să o facă, cât le a ajuns combustibilul cu care se hrăneau. Ruşii, englezii, francezii spaniolii, portughezii, occidentul de azi şi de ieri, au distrus civilizaţii întregi, au exterminat popoare şi culturi; vedeţi că le merge rău azi?  
 
Biserica, ardea pe rug oamenii că nu gândeau şi făceau ce voiau preoţii lor; păţeşte ceva biserica de a lungul istoriei ei ? Ba dimpotrivă, văd ca azi toţi vă înghesuiţi să o credeţi iar.  
 
Dar, de ce murim, într un final vă întrebaţi ?  
 
Eu cred că moartea –i inventată doar de muritori, universul nu cred că are gena morţii în spori.  
 
Corect acest proces în univers este o transformare din ceva în altceva.De aici şi idea că nimic nu se pierde, totul se transformă, genial spusă de acel gânditor .  
 
Poate că murim , ne transformăm atat de rapid, deoarece nu suntem adaptaţi la condiţiile de pe Terra. Este posibil ca noi să nu fim pământeni ci să fim veniţi de undeva, din spatiul universal şi încă nu ne am adaptat suficient de bine la condiţiile oferite de atmosfera pământului.  
 
Nu vedeţi căt de diferiţi suntem ca specie umană ? Mai multe civilizaţii spaţiale care nu au mai putut trăi pe planetele lor au fost obligate să îşi caute alt habitac şi este posibil ca Pământul să fi fost, atunci, singura lor sansă de reaşezare.  
 
Altfel cum ne explicăm de ce avem culoarea pieli diferită deşi carnea , sângele au totuşi aceiaşi culoare? De ce avem înfăţişări diferite, unii mai înalţi alţii mai mai mici cu ochii mai rotunzi cu ochii mai oblici, mai galbeni, mai albi, mai blonzi ,mai negri... Să nu mi spuneţi prostia cum că , venim din maimuţă......, că maimuţă e neagră...., toţi ar trebuii să fim negri. Vă rog, credeţi..., dar şi cercetaţi !  
 
Dar cel mai frapant aspect este limbajul, multitudinea de limbi şi dialecte pentru aceleaşi semne de pe pământ. Copacul, frunza, iarba ,apa , focul, piatra, vântul, zăpada ....., sunt aceleaşi pe pământ. De ce oare fiecare le a denumit în felul lui ? Chinezii într - un fel, africanii în alt fel, europenii , arabii....De unde babilonismul ăsta de limbi şi obiceiuri dacă nu din faptul că fiecare a venit de pe planeta lui cu aspectul, limba şi apucăturile lui denumite academic, cultură.  
 
La venirea pe terra oamenii trăiau mai mult, sunt poveşi cu viaţă trăită sute de ani. De ce omul trăieşte , în timp, din ce în ce mai puţin ?  
 
Se spune că la început, omul era un simplu culegător, consuma ce îi oferea natura, fără să distrugă nimic. Şi poate aşa era bine să fi şi rămas. Mânca fructele şi ierburile pământului, mierea şi bea apa şi laptele care oricum se consumau singure dacă nu le folosea nimeni.  
 
Când a devenit însă pescar, deja a intrat în altă era a existenţei sale. Începe să mânânce viaţă, începe să mănânce viul, un viu asemănător lui, începe deci să se mănânce pe sine, să îşi mănânce din gena existenţei lui deci începe procesul de scurtare a viţii lui ca durată pe Terra.  
 
Probabil nu a fost conştient că din momentul acela , fără să vrea , preia şi din calităţile şi defectele viului pe care îl ucide mâncându-l . Şi aşa încep bolile, problemele care , alături de condiţiile climatice, şi proceselor chimice ale noii lui aşezări, duc spre îmbonăviri şi spre o moarte , transformare, mult mai rapidă decât componenta sa universală din care a apărut.  
 
Şi apoi, tu omule, cum poţi ucide copilul oii mielul, în numele religiei?  
 
Că îti este foame sau nu, cum poţi ucide alte vieţuitoare? Vieţuitoare însemnând, după tine, că trăiesc lânga tine, atunci de ce le ucizi?  
 
Şi te mai miri de ce mori, poate că şi ce ucizi tu se miră la fel. Poate că iluziile tale cu care-ţi hrăneşti xistenţa sunt cele care te fac o iluzie importantă în ochii tăi lunecoşi.  
 
Ce eşti cu adevărat arată faptele tale, ele doar ele îţi vor stabili cât de mari îţi sunt şansele în universul în care ai intrat şi pe care te lupţi să îl stăpâneşti. Restul promisiunilor pe care ţi le faci nu vor avea acoperire în spaţiu şi timp dacă nu îţi aduci aminte că eşti un chiriaş ce stă pe o cracă universală ce se supune strict legilor stabilite de primul impuls.  
 
De ANGHEL ZAMFIR DAN  
 
Referinţă Bibliografică:
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1947, Anul VI, 30 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!