Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

venirea iernii, de altădată
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Venirea iernii,  
 
de altădată  
 
Şi iarna are drept să existe. Noi oamenii am început să credem că doar noi avem drepturi şi tot ce nu ne convine, e împotriva noastră. Toţi ştim că face parte dintr-un ciclu al atmosferei pământlui şi că are menirea de a regla temperatura, curenţii marini şi aerieni ai vieţii planetei şi în mod sigur, nu numai. Nu -i vremea vinovată că noi nu am inventat maşina care să alunece ca sania trasă de cai prin cele mai mari viscole şi omături. Că ne -am tăiat singuri umbra de sub copaci, perdeaua ce ne ferea de vînturi şi viscole. Copacii aceea nu îi plantasem noi, ni-i făcuse cadou planeta. Nu i- am ajutat cu nimic să crească, nici măcar cu rabdarea de a-i vedea înnălţându se în mândrii condri ai cosminului de altă dată.  
 
Venirea iernilor în altă dată, era o bucurie, un prilej de odihnă al omului şi al ogoarelor, de selecţie a tot ce era mai pregătit pentru viaţă. Dacă scăpai viu din prima iarnă, sigur o apucai şi pe următoarea. Gerul desţelenea adâncurile pământului selectând mugurii ce aveau voie să răsară în primăvară. Oamenii îşi uneau destinele în pauza dintre munci şi puteau să-şi conceapă în bucurie şi sărbătoare viitorii prunci ai planetei.  
 
Nu totul era feerie, desigur. Timpul însă le astupa pe toate. Pe atunci nu erau ,, coduri,, televiziuni care să anunţe închideri de drumuri şi apocalipse ascunse în friguri şi viscole umflate în ştiri şi comandamente aberante.  
 
Şi omul şi calul ştiau că există o măsură în toate şi îşi aşteptau rândul cuminţi, toleranţi cu natura şi dorinţele lor. Până şi sania ştia că a venit timpul ei şi aştepta răbdătoare calul care urma să o poarte în lunecări spre zări depărtate. Îşi pregătea din timp zurgălăii şi pleca în vizite prin satele iernii întretăind câmpiile,văile şi dealurile cu linii ce marcau libertatea mişcării, a comunicării între oameni.  
 
Azi totul se rezumă la sejururi la munte în care cei plini de bani se dau în telecabine şi îşi lunecă costumele scumpe pe schiuri închiriate. Stau la cozi enervaţi pe şosele, s-au rămân împotmoliţi în troiene pe drumurile câmpiilor văduvite de umbra oricărui copac, de orice perdea protectoare.  
 
Ani de-a rândul se fac analize , solvabile în timp ,ce mereu se opresc în concluzii ce nu le bagă nimeni în seamă după ce trece vâjul.  
 
De ce oare o fi aşa de greu să respectăm natura? Dacă am lăsa-o în mod sigur ea ne ar ajuta să oprim furtunile iernii.  
 
Fiecare drum ar trebui protejat de o perdea de copaci de minim 50 de metri lăţime pe ambele părţi. Aşa cum de fapt a fost înainte. Noi oamenii am uitat că am trasat drumurile planetei tăind copacii care ne stăteau în cale. Erau copacii pământului, nu îi plantasem noi, nu îi îngijisem . Să îi lăsăm să crească la loc, dacă nu suntem în stare să îi replantăm.  
 
Nici mama viscolului nu ar mai ajunge pe asfalturile noastre, nu ne- ar mai troieni maşinile ce nu ştiu luneca pe zăpadă. Poate atunci nu ar mai fi nevoie de şenilate, de deszăpeziri aberante iar milioanele acelea ce le aruncăm în ochii zăpezii, le- am putea folosi spre a ne face drumuri adevărate.  
 
Dacă priviţi câmpia Bărăganului, sudul Romaniei în general, până în zarea îndepărtată nu vezi un copac. Nici drumurile nu mai sunt marcate de plopii ce creşteau pe marginea lor. Ce-i fără cap i-au tăiat, iar cei de azi, nu au cap să îi planteze la loc, sau să lase natura să îşi urmeze instinctul.  
 
Oamenii s-au înghesuit în oraşe, crezând că acolo o duc mai bine. Ce mâncau ei pe vremuri din gospodăriile lor, azi e considerat un lux ,,ecologic,, . Să-şi poată marca drumul pe unde îi poartă paşii, trebuie să le arunce unul sare cu mâna dintr-o căruţă. Să meargă în vizite cum ştiiau că o pot face în timpul iernii, riscă să fie troienţi de ,,coduri,, comandamente şi televiziuni cu ştiri aberante. Săniile nu mai pot trasa drmurile câmpiei cu linii şerpuite înspre dealuri şi văi. Le-au rămas doar sejurul la munte, costumul de schi şi telecabina. Iernile de altădată s-au închis în comandamente, iar cei aleşi aşteaptă istoria să îi judece. E un proces prelungit început de Vlad Ţepeş, şi continuat de Eminescu şi Caragiale. Mereu s-a ajuns la concluzia curţii de apel că nu putem face nimic şi că în viitorul următor sigur ne va pica o iarnă în cap însoţită de un viscol alergând după o şenilată şi un salvator ce ţine la subţioară un troiene de promisiuni aberante.  
 
De anghel zamfir dan, azed  
 
Referinţă Bibliografică:
venirea iernii, de altădată / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1850, Anul VI, 24 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!