Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Pamflet > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 1847 din 21 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

banul zeul modern al lumii moderne
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
BANUL 
  
ZEUL MODERN AL LUMII MODERNE 
  
Când s-au hotătât să găsească o măsura a felului în care puteau schimba între ei bunurile dobandite, oamenii au încercat mai întâi ,, trocul,, . Ştiţi, povestea aceea cu,, eu îţi dau ce am, tu îmi dai ce ai,, .Ceva nu a mers însă. 
  
- De unde ştiam eu că barza ta de pe gard, face cât cioara mea prinsă în zbor. Nici folosirea balanţei nu i a prea încantat. Trebuia să umbli cu prea multe pietre la tine să poţi măsura animalele prinse în crâng, sau seminţele culese de pe păşunile uscate de soare şi vânt. Totuşi, balanţa i a pus pe gânduri şi în balansul talerelor ei oamenii s- au balansat până în ziua de azi 
  
Apoi unuia mai cu cap, i a venit ideea de a reduce totul la ,, scoici ,, 
  
Erau lucioase, uşoare şi cu câteva scoici puteai să capeţi un bou, proapăt prins în mrejele schimbului . 
  
Dar nici scoica nu prezenta prea multă încredere. Îi crăpa scoarţa dacă o scăpai pe jos şi îi dispărea luciul dacă o lăsai prea mult la soare. Şi pentru că între timp cineva găsise câteva pietre topite de flăcările pământului , altuia i a venit ideea să propună ca însăşi piatra topită să fie măsura a tot ce se face în viaţa unui om pe pământ. 
  
Din acel moment începe era ,,Motivului,, 
  
Că dădeai cu barda, cu gura, că prindeai un peşte, te rugai ca un sfânt, cântai frumos, gândeai căscând ochii la stele , sau tăiai câinii la frunze, puteai încasa o piatra , două sau mai multe. Ce-i drept, unele erau cam strâmbe, cocleau stând prea mult într-o puşculită, dar din clipa apariţiei lor , nimic nu a mai fost posibil între oamenii vii sau morţi pe pământ. 
  
Începând de atunci când te năşteai, trebuia să-ţi toarne unul apă în cap sau să te arunce într –un cazan altfel ramâneai fără nume şi nu ştiai cum să răspunzi dacă te striga cineva.Pentru această operaţiune a preînnecării însă, cei ce-ţi voiau acest bine, trebuiau sa primească câteva pietre aruncate de fericiţii părinţi către cel înzestrat cu acest dar. 
  
Dacă voiai să nu îţi mai fie aşa frică de ce vezi şi auzi, trebuia să crezi că stă unul sus şi te apăra. Te apăra însă , dacă îi dădeai zece la sută din ce aveai tu, altfel se supăra pe tine şi îţi mergea rău. 
  
Când ti-era foame nu mai puteai pur şi simplu să începi a mânca. Dacă nu apucaseşi să ai parte de pietrele alea topite rotund, riscai să visezi struguri verzi până închideai ochii de ciudă. 
  
Până şi îmbrăcatul, sau chiar dezbracatul se făcea în funcţie de ,,dacă ai,,.Dacă n- aveai, de nimic n- aveai parte. Şi uite aşa s- a ajuns la expresia,, totul se plăteşte în viaţă,, şi după...., 
  
Între timp, s-a găsit o măsură şi pentru atunci când dădeai colţul. Dacă nu voiai să ai necazuri,, dincolo,, trebuia să te treacă unul cu luntrea un râu. Dacă nu aveai nicio piatră pusă pe ochi, rămâneai pe mal şi dădeai de un necaz mai mare ca moartea. 
  
Ideea genială însă, a fost a celuia care a inventat ,,diviziunea sociala a muncii,, Ca şi când, vezi Doamne, munca ar fi de mai multe feluri: felul întâi, felul doi,felul trei , desertul şi alte feluri adiacente. Cel care avusese şansă să prindă peşte mai mult,să culeaga mai multe seminţe, crescuse mai înalt, mai puternic şi putea să îi bată, sau chiar să-i omoare pe toţi. Şi atunciel s –a gândit el, să se aşeze în fruntea la toţi. 
  
- Voi fi rege, şi -a zis. 
  
Renunţ de bună voie şi nesilit de nimeni la toate felurile de munci. În schimb, mă voi obliga să am grijă de voi. Luaţi -le voi pe toate, eu am să mă multumesc cu desertul. Dar dacă nu sunteţi cuminţi, nu munciţi, nu vă supuneţi crezând în tot ce vă spun şi fac, am dreptul divin să vă bat, să vă reneg sau chiar să vă tai capul, dacă aşa-mi place. Şi atunci, pe baza liberului consimţănânt, toţi s-au speritat şi au devenit supuşi ascultători cu frica credinţei că cel de sus îi va pedepsi dacă fac altfel de cum au promis 
  
Cineva a avut ,totuşi , obrăznicia să întrebe cum va fi plătită plăcerea deosebită a muncii şi cine va hotărî cât poate încasa fiecare. 
  
- Cel de sus , i s -a raspuns. 
  
El a hotărît că; cel ce munceşte de dimineaţă şi până seara pe ogor, ori în viitoarele ce se vor inventa, să primescă atât cât merită spre a fi fericiţi cu duhul lor, de acum şi în vecii vecilor. 
  
-Dar eu, cel care ţin legătura cu ,, cel de sus,, cum am să procedez? 
  
-Tu iei felul trei de muncă i- a zis. Te plimbi printre ei le dai cu un busuioc uscat înmuiat într-o apă sfinţită în cap, pe cel care nu mai poate îl bagi în pământ iar pe cel ce se naşte îl bagi în apă. Le iei zeciuiala din care paişpe îmi dai mie restul te orientezi. 
  
-Şi eu, care ţin totuşi o evidenţă a tot ce se întâplă în jur şi împrejur, pot să învârt totul în funcţie de cu ce mă aleg din toate astea ? A întrebat unul mai din fund. 
  
-O să reflectez,i s- a raspuns. 
  
Depinde de ce eşti dispus să laşi de la tine, înainte de a te calicii până nu mai poţi. 
  
-Asta înseamnă că mie mi a rămas felul întâi,mărite ? s- a trezit unul ce rămâsese singur în mijlocul câpului. 
  
-Cam aşa cred, i s- a răspuns. Fii mândru de şansa ce ai primit. Munca te va înălţa , te va înnobila şi vei intra în pământ cu satisfacţia de a fi primit ce ai meritat. Toţi îţi vom fi recunoscători şi îţi vor mânca tot ce aduci şi vor bea tot ce curge din mâinile tale şi ale urmaşilor tăi acum şi în vecii vecilor, să ştii. 
  
-Dar noi, adiacenţii rămaşi fără munci, ce se va alege de noi, a bombănit unul îngrijorat. 
  
-Voi veţi câştiga în funţie de câţi se uită la voi, vă ascultă, sau reuşiţi să înmulţiţi ce aţi pus deoparte cu ce luaţi de la alţii. 
  
Ceilalţi auzind au rămas suspendaţi 
  
-Mărite, iată cum cei din urmă, vor fi cei dintâi, iar tu ai tot dreptul să fii numit zeul nostru pe veci . 
  
-Trăiască piatra topită în forma rotund, a strigat cineva. În frunte cu zeul nostru care ne va dirija, aclama mulţimea prinsă în jug. 
  
Nu a trebuit să treacă mult timp şi s- a juns la concluzia definitivă că piatra topită rotund ,, este cea mai importantă invenţie a omului,, de când a venit pe pământ. Din când în când se mai supărau unii,, se luau la bătaie se luptau între ei, se omorau, dar degeaba. Invenţia a rămas. 
  
Acum, nu ştim dacă e mai tare ca glonţul sau religia , bunăoară. În orice caz omul şi a făcut rost de un motiv ,sigur, de a-şi pune în cap ceva care să-l doară definitiv, inventând pentru posteritate motivul sărbătorii.. 
  
De atunci şi până în zilele ce vor mai fi, omul a găsit un ,, Motiv,, pentru toate. 
  
Spre exemplu: un motiv special a fost adus de niste fiinţe cu cap de gâscă . Se zice că, gălăgia făcută de ele în miez de noapte , i a scăpat pe romani de la moartea ivită prin somn. Acest motiv şugubăţ le a dat ideea unei sărbători în cinstea unei zeiţe a atenţiei şi memoriei , Moneta . După ce s- au cherchelit bine, unul mai treaz decât ceilalţi i a făcut zeiţei o propunere indecentă ; 
  
-Ce ar fi dacă toate pietrele topite rotund, se vor numi moneda, i- a zis. 
  
-Ar fi suficient, s a înclinat zeiţa copleşită de împrejurări. Dar pune –mă pe o bancă mai tare decât orice templu , să nu mă fure primul venit şi eu să nu simt. 
  
Şi aşa s-a inventat banca. Isus Cristos a încercat să o răstoarene, dar s-au opus fariseii şi l-au pedepsit ţinându-l în minte. În babilonismul rămas, peste ani şi au adus aminte că cei mulţi pot să nu iasă mereu la numărătoare. Şi atunci cineva a propus să-i aducă în ispită insuflându - le ideea că de ei ar depinde tot, şi ei pot fi responsabili dacă se lasă număraţi de cineva cu intenţii de bun augur. 
  
-Le spunem ,, demos,, a propus cineva. Aşa pot să-şi închipuie că ei sunt şi îngeri şi demoni şi restul se închină la ei plini de frică. 
  
-Le dăm chiar şi un fel de ,, kratos,, a completat cineva, un fel de ciolan ce l pot mînca înainte de a-i cuprinde somnul de peste zi 
  
Dar a venit criza ! 
  
Penuria de pietre topite a dus la apariţia multor bancuri. Se făceau bancuri atât pe seama celor ce aveau, cât şi pe seama celor care doreau. 
  
Pietrele s –au înpuţinat prin dosirea lor de către unii mai strângători şi atunci s- a făcut apel la hârtie. 
  
- Un împăratul chinez a strâns toate notele cu bancurile care se făceau pe seama lui şi aşa a apărut un banc de note a cărui faimă a intrat în memoria hârtiei devenind mai târziu simbolul banilor în univers,,banc nota ! 
  
- În fond , noi privim totul din punct de vedere al măsurii, a zis cineva. Nu ne interesează ce face fiecare în realitate. Hârtia deci, poate fi măsura tuturor celor făcute şi nefăcute de acum. 
  
-Şi cum le măsurăm, a întrebat cineva ? 
  
-Simplu, cine aduce şi are cele mai multe hârtii, acela e cel mai bun, cel mai deştept, cel mai frumos,, cel mai cel dintre toţi, indiferent care este realitatea. 
  
- Dar e corect, s-a îndoit cineva ? Riscăm să devenim ,,de hârtie,, 
  
- Cel care se va îndoii să nu uite că fericiţi sunt cei săraci cu duhul şi a lor va fi împărăţia. Acum şi în vecii vecilor vor rămâne îndoiţi cei ce se opun . Aveţi încredere, deci, şi nu veţi avea timp să regretaţi. Vom face un conciliu şi vom stabili împreună şi separat repartizarea pietrelor topite în funcţie de judecata de apoi. 
  
Prima opţiune o are prada. Este epoca ei şi putem fi îngăduitori cu cei prăduiţi doar dacă privim totul din punctul de vedere al celor ce au avut şi acum nu mai au. 
  
A doua opţiune va fi a celor ce privesc şi se uită. Noi avem datoria de a inventa spaţii ample în care să încapă cei mulţi. Ei vor fi baza puterii noastre. Cu cât adunătura –i mai mare cu atât noi cei puţini vom fi plini de duh şi vom putea mâna turma acolo unde doreşte. 
  
Trebuie să găsim o invenţie şi pentru cei ce ştiu a vorbi. Cu cât spui mai multe demosul poate tâmpi mai uşor şi atunci cei ce ascultă vor trăii cu impresia că decid. 
  
Neapărat trebuie să-i facem pe toţi să creadă în ceva. Prin noi , cei de jos să ştie că pot ajunge sus, doar dacă speră în ceva nedefinit . 
  
- Spaima inventeaza zei, a zis cineva. Dar zeii nu mai sperie pe nimeni acum. 
  
Trebuie inventat unul care sa i sperie pe toti. 
  
-Îl vom numi , Banul. A propus cineva. El va fi zeul modern al lumii moderne şi cine nu i se supune va fi pedepsit prin inventarea acţiunilor. 
  
Inventăm acţiunea, petrolul, mersul pe 4 roţi şi chiar băutul apei numai din sticlă. Dacă nu va fi suficient, le luăm aerul , lăsăm soarele să îi bată în cap şi le tăiem pădurile să nu mai aibă unde să se ascundă. 
  
-Riscăm să pierim alături de ei, bombănea unul în sinea lui. 
  
-Mereu va fi un plan de rezervă , doar pentru cei aleşi, staţi blând, pesimismul a fost însămânţat doar în mintea celor neajutoraţi. Ne mutăm pe altă planetă şi resturile le transformăm în hidrocarburi. 
  
-Dar în ce zeu au voie să creadă, se întreba cineva milostiv. Trebuie să creadă şi ei in ceva . 
  
- Îndrumaţii să creadă în ce vrem noi. Banul zeul modern al lumii moderne, oricum le va împrăştia gândurile în toate direcţiile de mers şi puţini vor şti pe ce căi să apuce. 
  
Noi ştim că există o singură cale de mers, cea de la naştere la pieire. Forma sub care o străbate fiecare e sarcina noastră moştenită de la părinţi. Istoria este doar o formă de artă. 
  
Bucuraţi – vă ! Am învins ! Cui nu -i place, să meargă la vot. Puterea poporului e de neînchipuit. 
  
De anghel zamfir dan, azed 
  
Referinţă Bibliografică:
banul zeul modern al lumii moderne / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1847, Anul VI, 21 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!