Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( modificata)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR. 
  
EXTRAS DIN MEMORIA PĂMÂNTULUI, 
  
( modificată) 
  
Să nu ne credem aşa de atotştiutori . Niciodată, omul nu va distruge planeta Pământ. Ea face parte din univers şi se supune doar legilor universale, nu celor lumeşti. Cel mult, prin acţiunile sale, omul îşi poate distruge condiţiile care i-au permis apariţia , vremelnică, în această parte a spaţiului şi timpului universal. 
  
Şi cum, spre ruşinea noastră eternă, noi nici acum nu ştim : cine suntem,cum şi de unde venim, probabil, vom dispare la fel cum am apărut. Ca o simplă componentă a structurării materie universale, de care alte sisteme vor auzi,,,,cum auzim şi noi de ele ,îşi vor imagina poveşti despre noi, aşa cum inventăm şi noi fel de fel de şcenarii S.F. 
  
Personal, nu cred că am venit din poveştile religioase, cu care ne hrănim singuri somnul raţiunii. Sunt prea multe aţe albe în cusături şi mă bucură faptul că au început să circule prin fel de fel de mijloace o serie logică de îndoieli care demontează în spiritul bunului simţ prosteala la care cei mulţi şi neajutoraţi au fost expuşi secole la rând. Sunt poveşti extraordinare, printre cele mai reuşite viziuni ale minţii umane, dar hai să fim un pic serioşi si să facem cercetări ştiinţifice pe acestă temă, fără piedica aceea ,, crede şi nu cerceta,, 
  
Indifernt cum şi de unde am apărut, cert este că, nu după mult timp am început să ne punem amprenta pe mediul în care am intrat . 
  
Prima greşeală a omului a fost că, nu a rămas ca parte iniţială a naturii în care a intrat, dorit, sau nedorit, până şi asta trebuie neapărat să aflăm. Erau deja pe Terra celălalte regnuri la venirea omului, fungi, animal sau vegetal, ne putem întreba cât se poate de logic ? Dacă da, cum am fost primiţi, cum ne am integrat, luptându ne cu toţi şi învingâdu-i pe fiecare în parte, sau am fost toleraţi până când nimeni nu şi a dat seama că ne urcăm singuri în vârful lanţului trofic, crezându ne mai cu moţ decât toţi ceilalţi. 
  
Este posibil ca, atat timp cât am fost doar simpli culegători să nu fi deranjat pe nimeni. În fond, omul putea mânca liniştit seminţele plantelor, fructele pomilor, ouăle uitate în cuib, să bea chiar şi laptele ce oricum trebuia consumat a fel de fel de animale. De ce a hotărât să le mânânce şi viaţa, să mânânce şi viul, nu ştiu dacă poate cineva să explice logic. 
  
Imediat ce a trecut la etapa de vânător şi pescar, omul, şi a marcat primul pas al destinului său în spaţiul şi timpul nou ocupat. Total greşit, s- a spus că; aşa a apărut forma iniţială de gândire, de inteligenţă,( prin minciună deci şi hoţie, viclenie,) acţiune care l-a separat pe om de restul componentelor universale. 
  
Aiurea . Ce credeţi că restul animalelor nu gândesc, nu au suflet, nu le doare când omul le ucide, nu au sentimente ,, animalice,, asemănătoare cu cele omeneşti_În ultima vreme circulă filmuleţe cu fel de fel de păsări şi animale care îşi arată dragostea, iubirea, aproape mai uman decât oamenii. Vezi găinuşa aceea care vine să fie îmbrăţişata de un copil, căluţul care se aşează în poala stăpânei lui să fie mângăiat, văcuţa aceea drăgălaşă care îşi pune grumazul pe umărul stăpănului, peştele care sărută guriţa unui bebeluş, sau cioara care strange gunoiul aruncat de oameni….. 
  
Copacul credeţi că nu simte durerea când dai cu toporul în el, când îi rupi crengile şi i le bagi pe foc_ 
  
Apa nu ştie să îngheţe când frigul o strânge în cleştele gerului ? Tot ea însă ştie că în primăvară iarăşi va curge din munţi, peste văi şi câmpii până spre marea ce o aşteaptă spre a se mai naşte încă o dată urcând până la norii din care s –a născut prima oară. 
  
Toate elementele cosmice gândesc ! 
  
Mai întăi pentru sine, apoi, sigur, într-un context universal, ca parte dintr-un întreg, întreg care este conştient că nici el, nici partea, nu ar fi posibile existenţial, unul fără celălalt. 
  
Omul, doar el crede că fără el nimic nu este posibil pe lumea aceasta. El s-a crezut mai cu moţ şi a început să gândească el pentru toţi şi pentru fiecare, fără să îi consulte, să le ceară voie, sau să îi întrebe de vor, dacă îi doare sau nu,sau îi afectează necuviinţa lui. 
  
Când s-a apucat să mănânce fructele şi seminţele naturii, natura nu s- a supărat, ba chiar i- a mulţumit ştiind că în felul acesta în anul următor , curăţată fiind, va rodi mai mult şi mai bine. Făceau, de acum, mândoi parte din întregul ce îi accepta la un loc în sistemele lui, nimic nu pierea şi nimeni nu se gândea să profite unul de altul, aşa cum i a dat prin cap omului mai târziu. La un moment dat omul a început să râvenească la viul din viaţa semenilor săi, animale ,păsări, peşti, gâze şi ce nu îţi mai trece prin cap că poate mânca şi ucide. Ajunsese la un moment dat să se mănânce şi pe el insuşi. 
  
Ucigând celălalte vieţuitoare spre a le mânca el începe practic să îşi mănânce propiul destin., destinul viului pe planeta Pământ . 
  
Prinzând peştele ce se plimba linştit prin apele lui, ucigândul, îi opreşte de fapt lunecarea cu care el străbătea timpul ce îi se acordase în ape. 
  
Ucigând pasărea îi taie practic zborul din aripi cu care o înzestrase natura la împărţirea darurilor 
  
Alergarea din paşii animalelor este oprită definitiv de o săgeat, un glonţ, o bombă sau te miri ce invenţii a mai creat spre a - şi a se ucide. 
  
Că a ieşit de sub umbra copacului ce îl proteja de caldură, de vănt şi de ploaie şi a intrat în peşteri, unde putea să se adăposteasca si mai bine de frig şi întuneric, nu a fost rău. Că şi a construit o colibă, a fost şi mai bine, o casă a fost de a dreptul înţelept, chiar genial. 
  
Când începe să facă un bloc, deja întrece măsura. Acum începe să piardă din vedere noţiunea de spţiu şi timp. Se închide practic pe sine într- o colivie, într-un dormitor, o puşcărie de fapt, unde prizonier este nu numai el, omul, ci însăşi destinul său.. De fapt, în momentul acela începe să piardă legătura cu natura, începe să se separe de aceasta construindu –şi fel de fel de ascunzători- case, spune el, unde stă izolat, departe de tot ce- i oferise natura pământului 
  
Şi mai grav devine atunci când blocul acela nu mai este unul obişnuit de ciudat, ci unul care ajunge până la nori, care încorporează o masă şi un cumul de forţe, imense . 
  
Ideea de a-şi trasa drumurile planetei, l- a ajutat să colinde în voie locuri şi să se găsească unii pe alţii oriunde ar fi fost aşezaţi. Asta i a băgat în cap însă ideea că altul are şi el nu are, că el are mai puţin şi altul mai mult şi aproape toţi au început să râvnească considerând că ce are altul trebuie să aibă el şi ce are el nu trebuie să aibă altul şi aşa au început să se ia la bătaie pentru umbra unui pom la început, pentru o sămânţă găsită pe jos, apoi pentru o bucată de tărână mai mare mai umboasă şi serminţe mai multe. La început bătăile le au adus răni, apoi un pumn,o piatră un băţ au adus moarte, şi aşa intră omul în ciclul de viaţă al pământului alături de semenii săi, animalele, de parcă nu îi era îndeajuns că trebuia să se ferescă de alţii, acum va trebui să se ferească până şi de sine. Biblia spune că primi morţi au fost doi fraţi,dar cine ştie câţi fraţi s-au omorât între ei până la moartea descrisă in carte. 
  
Primul drum, de mers cu piciorul, nu i-a ajuns, între timp păcălise un animal, calul, să l care pe el, omul, în spate, să-i ducă poverile unde departe omul avea nevoie de ele. Să nu şi murdărească piciorul, face drumuri mai mari şi de piatră, apoi prinde atata drag de invenţia diavolului- maşina- şi este obligat să construiască panglici întregi de asfalturi ce străbat toată planeta, autostrăzi cu cât mai multe autobenzi pe care milioane, dacă nu miliarde de maşini zilnic aleargă consumând oxigenul din aer, oxigen ce până mai ieri era consumat doar de animale, păsări şi plante, gâze insecte şi alte vieţuitoare. Dacă vă imaginaţi, aproape toată munca umană este dirijată spre producerea acestor maşini care sufocă nu numai viaţa omului ci a ajuns să sufoce chiar viaţa planetei 
  
Focul, adus de trăsnetele ivite din fulgere, i au ars la început iarba, copacul unde se adăpostea de fenomenele ce îl speriau cu puterea lor, nici până azi înţeleasă. 
  
Când a observat că focul acela îl poate proteja de frigul ce apărea uneori între timpuri , a luat acel foc şi a început să îl folosească la muncile lui. Cu el a topit piatra şi a construit cele mai mari şi mai precise dimensiuni imaginate de el în diferite etape. Azi, unii îşi închipuie că pietrele acelea imense au fost tăiate şi şlefuite cu dalta. Să o facă ei, cei care spun şi cred asta. Mult timp au crezut că focul le vine din soare, că soarele le dă tot ce au şi pot face. În semn de rspect i-au ridicat semne care să-l impresioneze, să-l facă să revină mereu în locuri de unde pleca uneori şi uita un timp să se întoarcă. Apoi, unul a început să se creadă el mai deştept decât toate şi dacă focul arde şi pietre şi a zis, poate arde orice şi a luat focul să-şi facă cu el unelte de moarte. La început şi-a făcut un pumnal, apoi o sabie cu două tăişuri, apoi praştia din care zvârlea pietre a răsucit-o într-o puşcă, în puşcă a pus o piatră topită ce putea să arunce moartea spre oricine într-o clipă. Cu cât punea laolată mai multe pietre topite cu atăt moartea devenea mai violentă. Inventând moartea subită, i-au spus bombă şi din clipa aceea o bombă cu ceas a început să ticăie în capul omului şi al planetei 
  
La început găsea aşa de uşor pietrele de care avea el nvoie, chiar în gropile rămase la aşezarea planetei, apoi s-a apucat să sape el gropi sfredelind pământul şi lăsând în urma lui hăuri imense din care scotea pietre, ape şi fel de fel de noroaie şi gaze. Le a dat foc şi a văzut că pot arde, le-a strâns şi constrâns până din ele a putut scoate alte feluri de pietre, alte feluri de ape ce puteau arde şi mişca cu arderea lor orice nu se mişcase până atunci decât în mintea omului pornit să-şi caute propia moarte. Propia lui sursă de energie, zice el azi. 
  
Aiurea, energia este în toate formele viului, până şi noroiul are forma lui specifică de energie.Dacă îi dai un pic de apă şi o gură de soare îţi creează o plantă care la rândul ei, dă energie pozitivă până şi celor care o privesc pozitiv. 
  
Energia e în tot şi în toate formele de existenţă şi manifestare a materiei! 
  
Omul trebuia doar să o caute, nu să o inventeze,de inventat ...,o inventase natura, creatoarea. 
  
Încercând să obţină energia visată prin ardera a fel de fel de componente ale planetei, omul nu a făcut decât să îşi ardă combustibilul planetar care asigura cuibului său universal o durată prestabilită la formarea ei ca entitate spaţiotemporală. 
  
Când începe să taie pădurile ancestrale, ivite special spre a pune umbră pământului pentru a-l feri de unele modificări ce apar în mişcarea universală a materiei, el îşi taie de fapt, craca sa universală pe care natura îl lăsase să stea atărnat fără să-i ceară nimic special de făcut. Se zice că la venirea puşcăriaşilor englezi în ţara indienilor erau arbori pe care cu greu îi puteai înconjura. 
  
Ba , l- a mai pus, el ştie cine, să oprească cursul firesc al apelor creând spaţii apoase imense care nu erau la momentul prestabilit în locul firesc aşezat al naturii. 
  
Da, energia lui faimoasă l –a ajutat să pună stăpânire pe tot şi pe toate, să crească şi să se înmulţească mai mult decât toate vieţuitoarele la un loc. Într-o parte a planetei sunt aşa de mulţi şi aşa de înghesuiţi că mirarea însăşi nu ştie cât va mai dura până iarăşi să se încaiere...... 
  
ŞI unde credeţi că au dus toate acestEA ? 
  
La Modificarea Aşezării Iniţiale a MASEI Planetei ! 
  
Cât timp rămâne valabilă ideea Bing- Bang, suntem obligaţi să o acceptăm şi pe cea a 
  
PrimuluI ImpulS ! 
  
La declanşare, acest impuls a stabilit o MASĂ , o Formă, şi o Poziţie a tuturor corpurilor în univers, deci şi a planetei Pământ ! 
  
Forţa de rotaţie universală , împreună cu forţa gravitaţională, alături de toate 
  
celelalte forţe ondulatorii au stabilit sigur şi PoziţiA pe care o ocupă fiecare 
  
ComponentĂ a unei Mase ! 
  
Modificarea acestei poziţii prestabilită de aceste forţe duce la schimbări majore şi începutul unei autodistrugeri. 
  
Când iei o cantitate de materie dintr-un loc şi o muţi în alt loc, ce credeţi că se întâmplă ? 
  
Vă rog să faceţi acest experiment cu o bilă alcătuită din componente care se pot desprinde şi muta în alt loc, ceva asemănător unui joc lego. Lăsaţi bila aceea într-un repaos stabil. Mutaţi o componentă dintr-un loc în alt loc şi vedeţi ce se întâmplă. Clar, iese din repaosul iniţial şi are tendinţa de a trece în altul, de a se restabiliza. E vorba de aceeaşi masă, masa nu se modifică, dar se modifică poziţia componentelor ei prestabilită de forţele iniţiale. 
  
Multă vreme s-a crezut că la scară planetară aceaste modificări sunt nesemnificative şi nu pot modifica forma, poziţia şi înclinaţia faţă de axă, nu pot avea nici o influenţă asupra planetei. 
  
Total greşit ! 
  
Ce a fîcut omul de a lungul istorie sale şi nu numai în istoria recentă, fiţi siguri: 
  
- a tăiat pădurile care se aşezaseră intr-o anumită poziţie pe pămant 
  
- a modificat cursul apelor creând baraje în spatele cărora au făcut acumulări imense de ape 
  
- a sfredelit pământul spre a scoate din măruntaiele lui fel de fel de componente. Cărbune, minereuri, pietre, petrol ,gaze lăsând în urma lucrărilor lui hăuri imense, aşa zisele mine, fără a le astupa cu ceva în loc....că nu putea şi nici nu prea avea cu ce...şi nici nu era eficient din punct de vedere economic....pentru el. 
  
- A înfăşurat pământul cu un soi de benzi asfaltate, şosele, autostrăzi, reţele de căi ferate şi de transport al energiei şi informaţiei care au pus mereu în dificultate reacţia pământului, fără ca omul să simtă dacă face bine sau nu. 
  
- A construit blocuri imense-zgârie nori, în care a înghesuit o masă imensă de oameni într-un spaţiu inadecvat 
  
- În unele zone ale planetei aceste mase de oameni au crescut aşa de mult încât au început să pună în pericol nu numai forma lor de susţinere materială ci în mod sigur şi echilibrul planetar. 
  
Oameni buni, planeta Pământ este un organism universal VIU ! 
  
Ea simte orice mişcare ce are loc la scara universală, galactică, planetară sau în propia ei formă şi compoziţie existenţială. 
  
Cum aţi putut să ignoraţi acest simplu sentiment ? 
  
Vă reamintesc; energia declanşată de Impulsul Iniţial, constituie , încă, forţa care menţine universul în mişcare, în forma şi în poziţia stabilită iniţial pentru toate componentele lui. Că e vorba de particule, atom, moleculă, planete, sori, galaxii…..,ele îşi continuă existenţa într-o poziţie, cu o viteză şi o durată prestabilită de toate forţele componente care au dus la apariţia a tot ce există şi nu există în spaţiu şi timp. Şi după cât ştiţi, Pământul este şi el o componentă, minusculă, a acestui univers, deci se supune necondiţionat, legilor lui. 
  
Desigur, la nivel individual, au apărut unele modificări structurale, datorate unor fenomene cosmice, neştiute şi înţelese, încă, de noi, masa şi componentele ei au rămas aceleaşi, poziţia şi compoziţia lor s- au modificat şi se modifică mereu, masa universală însă rămâne aceeşi, pierderea, sau modificarea ei, însemnând dispariţia componentei respective….că e vorba de particulă, de atom,de moleculă,, de planete ,galaxii,sori, toate se supun unei singure legi- legea universalaă. 
  
Vedeţi, doar aşa s – a făcut ordine în haosul universal- prin respectarea legilor! 
  
Pe pământ nu se respectă nici o lege şi planeta a început să simtă acest neajuns. 
  
Omul , în vârtejul evoluţiei lui, a modificat, inconştient, prin anumite activităţi acest dat universal al pământului. Ca fiu al lui Dumnezeu….., cum îl înalţă religiile azi, el a crezut că totul i se cuvine, că are puterea de a interveni în aşezarea iniţială a a componenteleor unei mase 
  
Concret, ce menţine constant actuala aşezare a componentelor masei planetei Pământ, actuala lui formă, structură, poziţie în univers, viteză de rotaţie, înclinaţie faţă de axă, până şi rămânerea noastră cu paşi liniştiţi pe suprafaţa cărărilor lui? 
  
Desigur, toate formele de energie ce genereaza forţele din univers: Bing –Bang ul, primul impuls, atracţia universală cu gravitaţia şi magnetismul ei infinit,vânturile cosmice încărcate cu diferite sarcini electrice ondulatorii, dar şi ce îi este specific lui ca entitate spaţio temporală determinată de forţele centrifuge şi de constanta forţelor centripete . Aşa a putut să aibă ce a primit şi noi, pe lângă el : 
  
- O scoarţă terestră din care ne putem hrăni şi pe care ne putem plimba visele şi interesele 
  
- o hidrosferă pe care putem pluti şi inota scăldându –ne în splendorile apei 
  
  
- o atmosferă pe care o putem respira şi străbate, fără a avea teamă că nu ne mai întoarcem . 
  
  
Omul, însă, vine el şi taie pădurea luând umbra pământului, taie copacul şi îl bagă pe foc, deşi avea atâtea crengi uscate pe jos, sapă hăuri imense în mantaua pământului lăsându i goluri imense în sufletul lui plutitor, îi topeşte piatra şi o aruncă în ceruri, în tot ce e viu, îi opreşte cursul firesc al apelor lui curgătoare tăindu-le drumul cu piedici în calea firescului, ia piatra din locul pe care îl primise şi o aşează în mormane de închisori ce ajung până la ceruri, opreşte brutal locul stabilit al fiecărei specii vieţuitoare spre a umple el pământul cu neamurile lui ce devoră şi apa şi iarba şi fructul sufocând cu nevoile şi excesele lui; AŞEZAREA INIŢIALĂ A COMPONENTELOR CE DEFINEAU MASA ACESTUI PĂMÂNT . 
  
Unde au dus toate aceste activităţi......., specific.....UMANE ? 
  
Aţi observat că razele soarelui, seara şi dimineaţa au alt unghi de cădere, vin aproape perpendicular pe linia vizuală a ochiului şi vă încurcă să vedeşi lipede ce vine din direcţia aceea ? 
  
. La prânz şi nu numai, vă arde aşa de tare faţa, părul şi pielea de parcă aţi sta în dreptul unui foc de tabără , nu în lumina firească a zilei? 
  
S-A SCHIMBAT, OARE , ÎNCLINAŢIA PĂMÂNTULUI FAŢĂ DE AXA 
  
LUI, FAŢĂ DE LUNĂ ŞI SOARE ? 
  
POZI ŢIA LUI ÎN UNIVERS FAŢĂ DE 
  
ALTE CORPURI CEREŞTI CARE AU INFLUENŢĂ DIRECTĂ ASUPRA LUI ? 
  
S-A SCHIMBAT , OARE , VITEZA DE ROTAŢIE A PLANETEI ? 
  
CURENŢII OCEANICI, CURENŢII DE AER., DIRECŢIA ŞI TIMPUL CÂND 
  
ÎNCEPE SĂ BATĂ VÂNTUL ÎNTR -O ANUMITĂ PERIOADĂ..., SĂ NU MAI 
  
FIE AŞA CUM ÎI ŞTIAM ŞI AŞTEPTAM ÎN FIECARE ANOTIMP ? 
  
E tragico- comic ,dacă ne am tăiat singuri craca universală pe care stăteam atârnaţi nestingheriţi până acum. Poate de aceea; când e prea cald, când e prea frig, când bate vântul mai tare sa nu bate , plictisit de fiţele noastre evoluţioniste şi ne trimite furtuni dezlănţuite spre a ne aminti că suntem doar nişte simpli chiriaşi ai naturii. Şi a schimbat, special poate şi curenţii de aer, curenţii marini şi ne trimite , să tinem minte, ploi atipice, inundaţii catastrofale, alunecări de teren, cutremure peste scările inventate de oameni. Mâine, poimâine îşi schimbă şi circulaţia sarcinilor electrice transportate de vântul solar la nivelul viului…., şi să te ţii atunci …., ce veselie va fi în spţiul nostru cosmic pe care omul şi a pus amprenta lui….., inteligentă. 
  
Şi pentru ce toate acestea ? 
  
În numele Evoluţiei ,sau pentru că omul s-a crezut FIUL lui DUMNEZEU ? 
  
Nici eu nu cred că trebuia să rămânem în peşteri sau atârnaţi la umbra unui copac, omul însă, trebuia să caute nu să inventeze. Avea destule exemple în natură, de fapt şi acum aşa zisele lui invenţii sunt copii fidele a ceea ce natura a pregătit special fiecărei sale identităţi. Sau să gândească de mii de ori înainte de a hotărî ce efecte pot avea isprăvile lui. Ce-i drept, nu tot timpul a avut la dispoziţie cunoştinţele de azi. Acum însă, să se trezească din euforia dominaţiei lui şi să observe că: energia o poate lua de oriunde, numai să vrea, că nu e nevoie de o grămadă de fiare pentru a transporta un singur om dintr-un punct, în altul. O bicicletă, o trotinetă, electrică, este suficientă. Aaaa, pentru distanţe mari, folosiţi trenul avionul, autocarul, metroaiele, cum zice fiul meu, dar nu o singură maşină cu zeci de cai putere spre a mişca un singur om. 
  
Cel mai simplu ar fi ca omul să-şi restructureze nevoile, să devină mai selectiv cu propiile lui sentimente care îl urcă în vârful nu ştiu căror lanţuri, să înţeleagă că nu iubirea de sine este esenţa iubirii ci iertarea şi toleranţa, să se gândescă la Creatoare, la Creator, nu ca fiul sau fica sa ci ca o parte a materie inteligente create de EA, sau de El,, care o fi aceea,sau acela că, deocamdată, noi cei ce ne credem că suntem, nici măcar asta nu ştim. 
  
De azed anghel zamfir dan 
  
Referinţă Bibliografică:
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( modificata) / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1785, Anul V, 20 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!