Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

continuare la: Extras din memoria anticipaţiei cap. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap 3 din Extras din memoria anticipaţiei  
 
PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ  
 
Retrospectiv, pot să vă spun că: era o seară fierbinte de august din acelea cum sunt uneori pe pamânt în mijlocul verii.(din cîte imi amintesc, fusese aşa cald toata ziua ).  
 
Grupuri de tineri gălăgioşi şi semiobraznici, îmbrăcaţi cât mai sumar şi provocator posibil, treceau unii pe lângă alţii aruncandu-şi fel de fel de priviri indiscrete . Combinate cu expresii cu cat mai multe subintelesuri,aparent neinteresati unul de altul, colorau asfintitul cu bucuria tineretii lor inconstiente. În realitate toţi îşi căutau un partener, o parteneră, să se împrietenească, să se distreze , să-şi petreacă o parte a timpului de acolo , într-o companie cât mai plăcută ,cât mai utilă.  
 
Viitoarea mea mamă, o fata şatenă cu un ten măsliniu, ( a măslină necoaptă) ochii în multiple culori, ce-şi schimbau nuanţele în funcţie de cât adevăr îşi propunea să exprime, nu prea înaltă, (un metru şi-un pic sub şaptezeci ) , era cu un grup de fete ieşite “la agăţat” (cum se autobârfiseră între ele ) înainte de a ieşi din camera lor de hotel. Toate erau frumoase foc “sexy” (cum se spunea pe atunci) dar, mai ales zăpăcite de hormonii tinereţii care le inundau mintea până la inconştienţă. Fiecare îşi etala ce credea ea ca are mai excitant. Unele sânii, (în funcţie de marime) îi lăsau cât mai descoperiţi posibil şi dacă se putea cu sfărcurile cât mai excitate posibil în aşa fel încât să înţepe cu mugurul lor rochiţa transparentă. Altele funduleţele obraznice , la care dacă făceai imprundenţa să te uiţi prea mult, în seara aceea visai numai glume. Aproape toate cu picioarele cât mai dezvelite, aruncau în toate părţile zâmbete extravagant piperate cu expresii analogice din care cei mai mulţi credeau ca pe ei îi vizează. Cu trupurile încinse de dorinţi nedeclarate oficial , reprezentau o piaţă de carne proaspătă, de vânzare pentru cine avea ochi şi noroc să o cumpere . Marfă, nu glumă, oferită de natura vieţii umane de care să te bucuri cât mai mult cât trăieşti pe planeta “Pamânt”  
 
Loredana- Lorry, cum îi spuneau fetele, îşi agăţase de buric un inel de argint, în urechi avea prins un snop de cercei cu pietricică, infipti unul lângă altul cât era urechea de lungă. Cu nişte ochi când verzi, cand albaştri sau maro îngalbeniţi pe la colţuri, de o mărime neobişnuită , aşezaţi peste genul unei expresii de leoaică în călduri, te dădea gata cum intrai în raza ei de acţiune.  
 
În mersul lor, aparent dezorganizat, toate îşi agitau trupurile în fel de fel de mişcări obscene, doar, doar vor atrage atenţia băieţilor care roiau în jurul lor, ca la intrarea într-un stup plin cu miere.  
 
-Fetelor, ce aţi zice dacă mi-aş prinde un inel cu biluţă de limbă ? Ar fi trăsnet, nu ? Se umfla Lory în atmosfera unei inepţii ce le lăsa” mască “ pânî şi pe prietenele ei, cu mult mai trăsnite decât ea, în mod sigur.  
 
-Fugi dragă de aici, ce ai înnebunit ? Aşa fac doar tipele alea care joacă în “filme” Sau poate vrei sa te faci “artista”? O lua în “balon” una dintre colegele ei. Şi toate se puseseră pe un râs isteric de contaminaseră cu el tot trotuarul.  
 
Şi dacă îţi ia unul limba în gură şi se îneacă cu inelul tău, sau îi scapă bila pe gat? Ce te faci? Moare omul “de placere” înainte de termen. Spunea alta râzând cât o ţinea gura.  
 
Dintre toate fetele , tot viitoarea mea mamă se amuza cel mai tare. În prostia ei adolescentină, ea se vroia un fel de lider al grupului . De la ea porneau majoritatea iniţiativelor extravagante. Să nu rămână cumva mai prejos decât suratele ei, a început imediat să simuleze un atac sexualo- limbistic asupra colegei sale de aventuri Tanya. Mai zăpăcită, aceasta se încovoia în spasmele unor gemete ce imitau plăcerea sexualî sublimă , miorlaia ca o pisicuţă în călduri sufocante, se prabuşea pe nisip ca şi când şi-ar fi dat ultima suflare, ca în final să se opintească brusc printr-o expresie de genul:  
 
- Stai, fato, că-mi stric scula pe tine.  
 
Şi bineânţeles că, toate se înnăbuşeau în hohote de răs şi ţopăiau mândre de scenele apocaliptico- sexuale pe care le creaseră cu atâta talent. Într-o euforie de nedescris , toate o obligau acum pe Lorry, să dechidă gura , spre a le arăta unde ar trebui poziţionată biluţa aceea minune.  
 
Ca să arate şi ei cât sunt de deştepţi dar, mai ales cât sunt de spirituali ,un grup de băieţi savurau scenele de fior şi râs pe care vânatul lor preferat le oferise cu atât talent si dărnicie.  
 
Unul dintre ei, mai îndrăzneţ şi, (credea el), cel mai cel dintre toţi şi din toate, ( viitorul meu tată) s-a apropiat în paşii unui dans de schimbare a direcţiei şi, tacticos, a început să examineze faţa Loredanei, amuzându-se pe seama limbii ei. Spre amuzamentul general al asistenţei, Lorry uitase să-şi bage limba în gură şi rămâsese cu gura căscată, parcă special să invite pe cineva sa-I facă o analiză  
 
-Sunt îngrijorat, i-a zis el preluând seriozitaea unui aer necesar trecerii unui examen la teatru de păpuşi.  
 
- Poate că aerul mării nu prieşte la asfinţit unei limbi nemaisărutate de mult.  
 
- Mi se pare că s-a înroşit peste limitele admise şi prezintă umflături congenitale în varf.  
 
- Cred cu tărie că trebuie neapărat examinată mai cu atenţie într-o clinică particulară…,făcea viitorul meu tată pe “desteptul” dându-se cât putea el de mare faţă de prietenii lui.  
 
Surprinsă-în flagrant şi total nepregătită , viitoarea mea mamă, rămâsese (“ca la dentist”)  
 
Limba i se înţepenise între buzele ei zenzuale, iar individul profita din plin şi se delecta privind-o şi analizând-o după bunul lui plac.  
 
Dar Lorry s-a trezit repede din anestezie. Şi-a înghiţit limba rapid şi a ieşit la contraatac printr-o replică antidot de mare efect. (credea ea)  
 
-Ce vorbeşti , Frant? Tu de unde ai mai apărut aşa neanunţat, că-în zare nu te vedeai.  
 
- Ia fă o piruetă să vedem cum te mişti că, limbariţă văd că ai din belşug.  
 
-Am venit dinspre nord, replică el.  
 
- Tu aveai limba scoasă şi nu m-ai văzut probabil, din cauza ei.  
 
-Serios? se maimuţărea viitoarea mea mamă , dorind să preia inţiativa dialogului spre a se simţi în largul ei cât mai repede posibil  
 
-Şi zici că ţi a plăcut limba mea, te-a atras prin mărimea şi culorile ei ? Hai, recunoaşte, măcar aşa, de complezenţă, minte-mă să-mi pot închipui mai uşor adevărul.  
 
-Mi a ! Zise el strâmbându-şi mâinile într un fel de dans păsăresc, la modă atunci printer tineri.  
 
-Miau, miau, miau, văd că miorlăi promiţător, cotoiule parvenit, îl îngâna ea mulţumită de replica pe care o reuşise. Dar fă bine şi urneşte-ţi puful de aici, că mă iriţi la glezne cu strâmbăturile tale lingvistice, îl tampona Lorrz imediat ce l–a prins descoperit.Fără să-l scape însă nici o clipă din obiectiv, bombănea singură în mintea ei: ( e drăguţ elementul, mai că l-aş încerca într-o probă de triplu salt pe covorul alb din sufragerie. Dar nu e indicat să cedez din prima ispitei, sau mă rog, nu aşa de repede. Să-l mai testez un pic, să văd dacă are potenţialul potent.)  
 
-Să ştii că mint forte frumos şi eficient, dacă asta îţi doreşti, încerca el să o impresioneze cu tehnica unui băiat studios. Am auzit,undeva, că minciuna este prima conexiune pe care o face viul născut după ce ia legătură cu realitatea. Vrei să pătrundem prin cotloanele ei, să simţi căt este de crudă, nemiloasă şi ce căi întortocheate mai are ?  
 
Îţi propun un nou experiment analitic, dacă stai drept, nu te mişti, şi nu scoţi flăcări pe nări.  
 
Hipnotizată, Lorry era de nerecunoscut. Elementul o ocolea în cercuri concentrice şi se apropia de intimitatea ei fără ca ea să se opună în vreun fel.  
 
- Din câte am putut să observ de departe, pare să ai o limbă extraconjugală prea excitată spre a rămâne nedetestată de răpitori. Este şi suficient de ascuţită pentru ca la nevoie să taie calea oricărui mascul paralel.  
 
Ajută –mă să repetăm experimentul stând cât de aproape putem spre a-i obseva toate înclinaţiile senzoriale. Stai blând, nu te agita, aşa, frumos, ridică nasul mai sus să-i văd profunzmile adiacente. Acum închide ochii. Repede, repede, aşa, blajin ca o gâscă în zbor spre păşunile nordice, da, nu respira-blitz ! Loredana se amuza de mama focului bâţiindu-şi ochii în fel de fel de nuanţe ale subjugării doar de ea simţite şi înţelese, că restul asistenţei, în frunte cu suratele ei îşi opriseră respiraţia într un moment de cumpănă al alegerilor, când brusc, elementul îi trase un pupic drept în vârful limbii.  
 
Intuind însă cataclismele ce aveau să se năpusteacă asupra lui porni urgent într-o nuanţă a fugii de la locul faptei alegând diferite direcţii ce puteau deruta oricare urmăritor sfâşiat de intenţii răzbunătoare.  
 
De ciudă că a fost păcălită aşa de uşor şi i-a fost şifonată poziţia, de mare lider al fetelor zăpăcite, Lorry a ieşit din ameţeala cu care o înfăşurase ,,elementul nesăbuit,, şi cu un urlet de pisicuţă căzută de pe acoperiş a început să -l alerge pe individ cu intenţia declarată oficial de strigăturile ei, de a-l strivi, dezmembra, mutila, sfărâma..., şi ea ştia ce prostioare îi mai treceau prin minte în timp ce spera să îl prindă mai repede, să-l înghită cu fulgi cu tot.  
 
Dar când era cât pe ce să-l ajungă, ,, elementul,,s- a oprit brusc şi ea a nimerit drept în braţele lui confortabile.  
 
În zadar încerca furioasă să scape înjurându-l în toate limbile posibile şi împingându-l cu pumnişorii ei finuţi, nimic nu avea efect. Parcă cineva o lipise acolo şi voia să rămână pe veci în postura aceea...,umilitoare...,senzuală, excitantă...,că amestecăturile astea sentimentale o derutau necontenit.Era imobilizată definitiv în braşele lui puternice ce o înfăşurau acum cu un fel de ameţeală când dureroasă, sau plăcută, că nici ea nu mai înţelegea bine ce simte şi cum de se întâmplă..., în orice caz era ceva la care ea începuse să viseze de când îi venise ciclul prima data în timp ce era cocoţată în cireşul bunicii. Auzea totuşi cum îl roagă să îi dea drumul, să o lase în pace, dar parcă nu era vocea ei şi el ca un element fără simţuri o ţinea acolo prizonieră fară voia ei şi o tachina cu expresii aşa indecente şi umilitoare că de furie cred că făcuse ( un pic ) pipi pe ea.  
 
- Dă-mi drumul, te rog ! Striga, aşa cu speranţa că o va auzi cineva şi milă i se va face de suferinţa ei născută dintr-o dragoste oarbă...  
 
- Dacă mă pupi, îmi juri credinţă veşnică până alţii ne vor despărţii..., îţi dau .  
 
- Te rog, te implor ,fac tot ce spui tu, numai dă-mi drumul mai repede, mormăia cât putea ea de încet să nu îşi dea seama fetele cum se umileşte rugându-se de un tip.  
 
- Să vă facem o poză , înainte de cununie ! Ţipă una dintre aiuritele ei colege în timp ce toate celălalte zăpăcite nu ştiau cum să se dea în spectacol mai tare, doar doar vor prinde şi ele în mreajă vreun ameţit , cum reuşise lidera lor.  
 
Lidera lor însă, era asa de anesteziată că nici nu observase că nu o mai ţine nimeni în braţe.  
 
Stătea ea, de bună voie şi nesilită de nimeni, de parcă acolo îşi găsise culcuşul mult căutat.  
 
Când a realizat ce se întâmplă, a preluat repede iniţiativa ,nu cumva ,, elementul,, să rămână cu impresia că face deja ce vrea el cu ea.  
 
-Cel putin nu mi-ai spus cum te cheama, i-a zis.  
 
Peste ani aş putea să-mi amintesc , cine a fost primul tip care mi-a sărutat vârful limbii, îşi scutura ea măinile mişcând legănat din funduleţ.  
 
-Am putea să dăm un repley condiţionat de împrejurari. Dacă ne reintâlnim în altă secundă a cunoaşterii, în alt anotimp să nu mă confuzi cu vreun ,,fost,,,  
 
Numele meu este Laurenţiu, sau Laur, cum sunt cunoscut în istoria omenirii scrisă de colegii mei nepreţuiţi  
 
Semnificaţia lui ţi-ar influenţa prejudecăţile legate de amintiri.  
 
-Faci pe spiritualul să mă impresionezi, chicoti Lorr mai mult pentru ea, ai debitează să văd cât de mult poţi să urci în culoarea ochilor mei.  
 
- Ca să-ţi convingi realităţile interioare , o contracară Laur, nu mă lua drept o amintire deja, înainte de a vedea cine sunt.  
 
- În acest stadiu incipient al existenţei noastre efemere , cel mult aş putea să-ţi cânt un cântec de dragoste care să-ţi amintească de noi când nu vom mai fi împreună.  
 
El îţi va spune în locul meu, cât de mult te-am dorit şi, câtă nevoie am avut unul de altul.  
 
Trebuie să plec, însă. Pierd trenul. Nu e neapărat trenul vieţii, am billet scump ; este deci prioritatea numărul unu a momentului.  
 
Dacă destinul, soarta, Dumnezeu, sau cine aranjează întâlnirile astea pe lume, va voii, ne vom revedea.  
 
Dacă nu, să nu-ţi pară rău, am sărutul acela din varful limbii ca reper sensual, cu el am sa te regăsesc ,sigur, într-o zi .  
 
- Dar eşti dus, nu glumă, se enervă Lorry.  
 
Pleci şi mă laşi nefolosită după ce m-ai excitat atât cu lingvistica ta prefăcută. Ba îmi mai îndrugi şi bazaconiile astea cu văzutul şi găsitul într-o zi .  
 
Să te ia naiba!!!!  
 
Cum am eu parte doar de ţăcăniţi , neisprăviţi, aiuriţi ce-şi închipuie că nu e nimeni ca ei pe pământ.  
 
Babacucu o să –şi aducă aminte de tine!!  
 
Cară-te!  
 
N-ai fost, nu o să fii şi sigur nu o să vreau să te mai vad vreodată !  
 
. Pa! Să vină altul la rând. Miroase plaja a ulei încins de puţoi limbăreţi ca tine de te împiedici de ei, valea, că dealul se urcă mai greu…dispari !  
 
Aşa de răvăşită , nervoasă şi hotărâtă devenise Lorry, că te speriai de ea .Parcă era o tigroaică căreia i se furase tigrişorul ei iubit şi era în stare să devore toată jungla în căutarea lui  
 
- Ce apriga esti ,Dumnezeule, mă şi sperii de tine.Aşa categorică esti mereu ? Şi culmea, mai vrei să îmi şi placă de tine când te porţi ca o sălbăticiune prinsă de un braconieri  
Bun , dacă scap trenul din cauza ta, să vezi tu ce o să paţeşti, se amuza Laur , revenindu-şi din alergătura la care fusese supus initial.  
 
-Spune, promite-mi ceva să ştiu la ce mă aştept , încerca el să se amuze, dar parcă se citea pe faţa lui că o încurcase cu individa asta aşa furioasa,frumoasă, năbădăioasă; că nu mai ştia cum să o catalogheze acum.  
 
-Te urc în trenul vieţii mele şi nu te mai dau jos până la capătul liniei, incercă şi el o ultima gluma ce spera să îl ajute să poată respira după atâta spaimă şi alergătură  
 
-OOO, ce romantic fetelor ; elementul ăsta vrea să mă plimbe cu trenul şi speră să mă dea gata cu el.  
 
Credeam că ai şi tu o maşină, măcar una de tuns oile care zburdă pe aici pe plaja întinsă a ţărmului gol  
 
Eşti tare însă,dacă zici ca ai un tren, e şi mai şi.  
 
Mergem cu trenul atunci , fă o propunere indecentă şi te voi urma.  
 
-Sa ne plimbam pe faleza , facu Laur o propunere conciliantă în speranţa că stinge conflictul şi pot şi ei să se comporte mai domestic unul cu altul.  
 
Se mira în sinea lui cum devenise dintrodată aşa de timid şi cu din ce in ce mai puţine cuvinte inteligente cu care să contracareze limbariţa Lorredanei .  
 
Probabil ceva din interiorul lui I-a explicat că altfel nu merge cu tigroaica asta care este aşa de periculoasă şi atunci când o priverşti de departe,dar să mai intri şi în cercul ei senzual.  
 
Să ne plimbam deci ,chicotea ea în neastâmpăratele ei ghiduşii lingvistice .  
 
Tu o iei înainte ca oltenii , iar eu te urmez întocmai şi la timp,dupa ce văd dacă ai picioarele crăcănate suficient ,îţi mişti şoldurile într-un ritm sexual adecvat , sau imi pierd minunaţia de seară cu cine ştie ce searbădă făcătură de tip care nu este în stare de nimic, nu îl duce capul, nu îl duce mintea şi mă face de râs peste tot pe unde mă înfăţişez cu el.  
 
Doamne ,nu-I mai tace odata boticul acela drăgălaş pe care l-as mânca de viu, numai să tacă definitiv , se gandea Laur îngrijorat  
 
Lorredana ,în schimb, începea să fie sigura că l-a dat gata pe tip şi sigur va face ce va voii ea cu el.  
 
Deocamdata, se gandise sa -l mai slăbească,să -l lase un pic să respire,să-şi revina elementul , si vede ea apoi ce face din el.  
va urma . de azed anghel zamfir dan  
Referinţă Bibliografică:
continuare la: Extras din memoria anticipaţiei cap. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1784, Anul V, 19 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!