Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015        Toate Articolele Autorului

EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI cap 3
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
EXTRAS DIN MEMMORIA ANTICIPATIEI cap 3 
  
AMINTIRILE UNUI COPIL 
  
Măi Taty, am continuat eu, cu bingbangul tău este complicat, că nu-mi găsesc bagheta magică să îți arăt cum a făcut, așa că mai bine spune despre nebuloasa aia din capul tău să vedem cu asta ce mai e. 
  
_ Păi, nu ți-am zis, își pierduse Taty interesul. 
  
_ Mi-ai zis Tu ceva, dar eu nu am priceput nimic. Rămâsesem la stele și la planete. Zi cum s-au format. 
  
_ Cum s-au format? Continua El nedumerit? Din praful, moleculele de apă și gazele răspândite după Bing-Bang, ai priceput? Mă întreba plictisit de parcă nici El nu prea credea ce spune. 
  
_ Ce praf, măi Taty, nu ai zis Tu că înainte de Bing – Bang, nu era nimic. Cum să facă buuum, dacă nu era nimic, cui dădea impuls, nimic la nimic? Dar hai spune, nu mai contează faptul că explicația Ta nu are nici-o logică, mie îmi place oricum cum le ( înflorești ) Tu, cum spune Mamy când ne amuzăm noi amândoi despre tine. 
  
_ Aaaa, le înfloresc, s-a supărat Taty brusc și m-a luat pe nepregătite. Atunci du-te la Mamy să le înflorească ea mai bine ca mine. Ai, să vă văd, înfloriți-le amândoi, că voi sunteți cei mai 
  
deștepți înfloritori. 
  
Na, că am comis-o. De data asta Taty s-a supărat de-adevăratelea. Nu am avut inspirație cu înfloriturile mele. Poate era cazul să tac, să nu-i spun chiar tot ce vorbesc eu cu Mamy când ne uităm amândoi la desene. Cum să fac eu acum să-l împac, să-l aduc din nou (pe drumul cel bun) pe drumul povestitului. Să încep să plâng, nu cred că este o soluție. Mă compromit prea mult. Mai bine sar direct în brațele lui și îl scutur puțin, să-și revină, doar suntem bărbați. Nu a spus El că așa se discută între bărbați, direct,fără ocolișuri. 
  
_ Ai, măi Taty că am glumit, ce ești așa supărăcios, fii bărbat. Continuă cu praful și gazele alea ale tale, să ne lămurim cum au apărut planetele, ai spune, te rog. Dar parcă îmi spunea cineva mie că iar m-a păcălit, că nici nu s-a supărat. Și eu, ( ca blegul) nu m-am prins. Dar îl iert dăcă îmi spune de planete, e suficient. Și Taty, ce credeți, abia aștepta să se lanseze iar în aventurile lui cosmice. 
  
_ Păi, cum spuneam, continua El ( ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat între noi), după Bing_ Bangul acela, care văd că nu prea îți place ție, în univers s-au răspândit particule de materie sub diferite forme, care s-au combinat între ele, s-au atras unele pe altele… 
  
_ Stai, stai măi Taty, spune mai rar și nu folosi atâtea cuvinte noi, că nu le înțeleg pe toate. Cum s-au atras? 
  
_ Păi, s-au atras, să zicem, ne facem că zicem, cum atragi tu cu magnetul tău. 
  
_ Aaa, cu magnetul, păi dacă e vorba de magnet, m-am prins. Stai să aduc magnetul meu ( dacă l-oi găsi și pe acesta cum am găsit și bagheta magică) să-ți arăt eu cum s-au atras. Așa mai merge, dacă e vorba de magnet pricep și singur, nu te mai agita tu să-mi explici. 
  
_ Lasă-l încolo de magnet, mă întorcea El din drum cam necivilizat, stai și mănâncă că îl aduc eu, numai stai potolit . 
  
Și se ducea Taty să îl aducă. Cum l-a adus, i l-am luat imediat. 
  
_ Dă-mi mie magnetul să-ți arăt eu cum se face că tu precis mai faci vre-o trăsnaie. Uite, așa se procedează, îmi începeam eu explicațiile. Zicem că magnetul meu nu este al meu, este al universului și furculița este nebuloasa și uite cum o atrage, o atrage până …( ce furculiță idioată, a căzut de pe masă și ce zgomot mai face sărind ţanţoşe pe gresia bucătăriei...) 
  
_ Poate vine Mamy și ne vede să vezi tu atunci în ce nebuloasă intram amândoi. Mai bine potoleşte-te și mănâncă mai repede să terminăm, mă implora Taty cu câtă blândețe era el în stare să pună în vobele lui părintești. 
  
_ Dar nu mai pot să mănânc cu furculița asta că a căzut pe jos și s-a murdărit, ( logic ) încercam eu să scap de mâncare și să mai trag puțin de timp. Taty a înțeles mișcarea și s-a conformat imediat. Când s-a dus să schimbe furculița, Mamy l-a luat imediat în primire. 
  
_ Gata, aţi terminat? 
  
Ei a terminat, a scăpat furculița pe jos și vrea alta că asta este murdară acum. 
  
_ Corect, că eu așa l-am educat, să fie atent cum și cu ce mânâncă. Bravo, vezi că se poate dacă te ții de el. Se umfla Mamy în pene făra să stie că furculița noastra a căzut pe jos din magnet. 
  
_ Sigur că se poate, întărea si Taty ideea, doar este băieat cuminte și educat.( dacă ar ști adevărul…) 
  
Taty s-a întors cu altă furculiță și a început iar povestitul, probabil să termine mai repede, cine ştie de ce este aşa grăbit. Are el un secret plan. 
  
¬_ Particulele acelea, a reînceput el, s-au atras între ele și au format universul de azi pe care noi îl vedem plin de galaxii, găuri negre, planete, asteroizi, comete și cine știe ce o mai fi pe-a acolo că știința este abia la început. 
  
_ Și steluțe nu are? 
  
_ Da, și steluțe, desigur, uitasem. Deși, steluțe le spunem noi, dar ele cine știe ce-or fi în ralitate. 
  
_ Și steluța aia mică de care tot vorbești Tu, tot așa s-a format? 
  
_ Tot așa cred. Nu ți-am zis că ea s-a format de curând și a apărut tot așa dintr-o întâlnire a doua nebuloase rătăcite pe undeva prin spațiu. Cred că nu are mai mult de patru, cinci ani de când s-a plasat pe orbita circumterestră și acum gravitează ( adică se învârte ) în jurul pamântului. Din câte am vorbit eu cu ea, va rămâne pe această orbită până va găsi unghiul ideal de intrare în atmosfera umană. Dar ce faci tu, vad că mai ai un pic și adormi. Cel puțin închide gurița să nu intre furculița în ea, glumea Taty fără rost. 
  
_ Lasă Tu glumele acum și spune mai departe că eu nu dorm, cum insinuezi ci ascult cumințel, îl asiguram eu deși știam că nu prea era așa și El avea un pic de dreptate. Ceva îmi intra în ochi și mă obliga să îi închid, o fi somnul acela care te ia pe nepregătite, probabil. Norocul meu că Taty, copleșit de importanța ideilor lui, continua în stilu-i caracteristic. 
  
_ Se spune că, înainte de a se hotărâ să plece în ceastă aventură cosmică, steluța aceea mică a învățat ea de la tatăl ei că, pentru a pătrunde în atmosferă terestră, îți trebuie un anumit unghi de intrare, altfel frecarea cu aerul este atât de mare încât ia foc și se dezintegrează. 
  
_ Stai puțin Taty, că m-ai amețit de-a binelea de când vorbești. Nu cumva Tu spui despre mine? 
  
_ Ei, vorbesc despre tine vorbesc despre o steluță, o steluță mică, mică de tot, încerca El să se eschiveze fără talentul necesar unei astfel de situații. 
  
_ Ba da, m-am prins, despre mine este vorba, că eu am patru, cinci ani și tu mi-ai zis cândva despre unghiul de intrare în atmosferă când povesteam noi despre Concord, avionul acela supersonic ce ieșise în spațiu din greșeală. Ce crezi tu că eu uit? Eu țin minte tot ce mi-ai spus, nu o mai întoarce acum. Ce, nu mă mai joc dacă e vorba pe-așa și vorbești despre mine. Mă trezisem eu din amețeala adusă de vorbele lui și chiar intenționam să mă supăr rau, rău de tot. 
  
_ Așa , supără-te și plângi ca blegul, mă apostrofă El. Ți-am zis că bărbații nu plâng.Eu nu mai am ce să discuta cu un plângăcios. Pleacă de aici, hai fugi și lasă-mă în pace, se făcea Taty că mă ceartă și mă îndepărtează de EL 
  
_ Dar de ce zici despre mine? Îi reproșam eu cât puteam de (bosumflat) ? Cum mă cataloga Mamy când vedea că mă supăr și stau prea cuminte în camera mea. 
  
_ Ei, zic despre tine, vorbeam despre steluța aceea. Că s-a întâmplat să aibă și ea tot patru , cinci ani ca tine și să vorbească tatăl ei cu ea despre Concord și Naveta Spațială, asta este, s-a întâmplat. Ce trebuie să te superi și să plângi ca blegul ? Ce, numai tu ai patru, cinci ani, numai tu vorbesti cu tatăl tau despre spațiu, Navete Spaţiale, rază fotonică, unghiuri de intrare ? Toți tăticii din ziua de azi vorbesc cu copii lor aşa, toți încearcă să le vorbească despre altfel de poveşti decât cele cu zmee si babe. 
  
Taty tot încerca să se justifice și să mă împace. Mă prindeam până la urmă și înțelegeam unde vrea să ajungă. Acesta era de fapt felul lui de a mă educa. Și Mamy ( deșteapta) nici nu se prindea. Voia să mă învețe de mic cu fel de fel de noțiuni tehnice care să-mi folosească atunci când o să fiu mare. Să fiu deștept (cum se exprima el) cum sunt toți copii din ziua de azi. Cred că asta era intenția lui, așa că Mamy îl certa degeaba. Și El mă educa și El avea gijă de mine. Am înțeles perfect. Acum să văd cum îl împac, cum îl aduc iar în lumea poveștilor lui înfloritoare. 
  
_ Nu te mai băga așa în mine că m-ai supărat rău de tot și nu mai ai nicio șansă, se împăna Taty cu vorbe fară rost. Credea că scapă aşa usor de mine ? Parcă eu nu ştiu că se preface, dar mă prefaceam și eu la rândul meu, că era așa de plăcut să ne prefacem amândoi, așa ne distram. 
  
_ Ai, măi Taty că nu mai plâng, uite sunt bărbat dar nu mai zice şi tu despre mine. 
  
_ Și ce dacă zic, continua El, povestim și noi așa să ne distram. Nu am stabilit noi că povestim despre orice din care să învățăm ceva bun? 
  
_ Da, așa este, îi dădeam eu dreptate. Ai că nu mă mai supăr, poți să zici despre steluța aceea cum vrei Tu. 
  
_ Bine, atunci reâncepem și nu ne mai supărăm. Și Taty a început iar povestitul acela care-mi producea mie cele mai frumoase clipe din viață( când nu mă uit la desene stând în brațele Mamey sau când nu mă joc). 
  
_ Deci, steluța aceea, reâncepea El să-şi împodobească pasiunea înfloritului, stă cuminte sus pe cer și se pregăteşte să coboare pe pământ să intre în atmosferă.... 
  
_ Ca Naveta Spaţială, Taty ? Îndrăzneam sa îl intreb acum că ştiam că nu se mai supără. 
  
_ Da, ca naveta ta, îmi raspundea el calm şi liniştit 
  
_ Atunci stai sa-mi aduc si eu naveta mea spaţiala din dormitor, reîncepeam eu ofensiva încrezator, dar Taty nu mai vrea sa intre în joc. 
  
_ Nu-ţi mai aduce tu nimic, stai aici şi mănâncă dacă vrei să povestim. 
  
_ Bine, bine,zi, mă bosumflam eu puţin, dar acceptam tacit că nu aveam încotro. 
  
_ Începe sa-şi reducă viteza treptat, continua el, apoi porneşte motoarele auxiliare ca să o ajute să iasă din impoderabilitate. 
  
_ Ca avionul acela ,,Concord,,care rămâsese în spaţiu? Il completam eu. Ştii că am vazut filmul acela, îţi mai aduci aminte?? 
  
_ Imi aduc aminte, văd că nici tu nu ai uitat. 
  
_ Taty, dar de ce spuneai tu ca nu se mai fabrică ,,Concord,,? 
  
_ Era prea scump,făcea prea mult zgomot, consuma prea mult şi îi trebuia o pistă specială ca să poată ateriza. 
  
_ Dar avea motoare rachetă şi geometrie variabilă ? Continuam eu să îl întreb observând că subiectul este pe placul la amândoi. Geometrie variabilă, adica îşi lăsa boticul în jos, dar explică-mi , cum îl lăsa, mă făceam eu că nu ştiu. 
  
_ Probabil pilotul apăsa pe un buton şi nişte motoraşe mici acţionau nişte rotiţe cuplate la o serie de pârghii care înclinau boticul avionului, îmi explica Taty cât credea el de corect dar eu tot nu eram mulţumit. 
  
_ Da, mai Taty, dar stai să-mi aduc eu concordul meu de pe balcon să-ţi arăt practic cum se face. 
  
_ Bine, deşteptule, ai să te văd, arată-mi, accepta Taty bine dispus. Parcă îşi mai revenise spre starea lui firească de povestitor adevărat aşa cum îmi plăcea mie să-l văd. 
  
_ Vezi, când stă cuminte pe pistă, boticul îl ţine normal, în sus, aşa drept. Numai când aterizează lasă boticul în jos sa poată piloţii să vadă pista mai bine şi să frâneze mai rapid, pricepi? 
  
_ Bine, domnule pilot, am înţeles. 
  
Şi ne amuzam amândoi ca doi copii, cum zicea Mamy că suntem. Eu copilul mai mic şi Taty copilul mai mare ( fară minte ) cum îi zicea ea mereu. 
  
_ Vezi motoarele îi arătam eu, motoarele rachetă ce benzină folosesc? 
  
_ N-ai pus întrebarea corect, mă lămurea el plin de afecţiune şi interes părintesc. Spui motoarele rachetă ce combustibil folosesc. Avionul foloseşte kerosen; un combustibil cu cifra octanică foarte mare. Motoarele rachetă folosesc un combustibil special, unul solid care arde, aluminiu de exemplu si unul care trebuie să întreţină arderea, oxidantul. Poate fi şi un fel de alcool, sau un fel de amoniu., 
  
_ Alcool ? Ca cel cu care îmi face Mamy frecţie cănd sunt răcit? 
  
_ Dacă zici tu, da, ca ăla , se puse Taty pe un răs obraznic, dar nu era momentul sa mă supăr acum, pierdeam povestitul tocmai când devenea mai interesant. 
  
_ Şi Naveta ? Ce combustibil foloseste? 
  
La Naveta Spaţială este şi mai special. 
  
_ De ce? 
  
_ Păi, ea are motoare speciale care o ajută să se desprindă de pământ să învingă gravitaţia şi foloseşte combustibilul acela solid, aluminiul şi amoniul, cum ţi-am spus mai devreme şi are şi motoarele navetei propiuzise care foloseşte hidrogenul lichid. 
  
_ Hidrogenul ce este? 
  
_ Este un gaz care miroase urât. 
  
_ Păi ai zis că este lichid, cum e gaz lichid? 
  
_ Da, este un proces industrial foarte complicat prin care hidrogenul este transformat în lichid. Ce trebuie să reţii tu este faptul că, există un combustibil, solid, sau lichid care arde, şi un oxidant, care întreţine arderea. 
  
_ Cum oxidant, care rugineşte fierul ? Întrebam eu sincer nedumerit. 
  
_ Nu, deşteptule, se apucă Taty de explicaţii ; uite, să-ţi dau un exemplu teoretic. Dacă aprinzi un chibrit, să zicem, el se aprinde şi arde pentru că îl ajută oxigenul din aer, oxigen care întreţine şi face posibilă arderea, altfel nu s-ar aprinde chibritul, sau nu ar rezista aprins. Ai inţeles? 
  
_ Da, am priceput, stai să merg în bucătărie să aduc chibritul, să-ţi arăt practic, că practica este mai grea , cum zici tu. 
  
_ Nu, nu fii tu hoţoman , ştii că nu ai voie cu chibriturile. Eu ţi-am dat aşa, un exemplu teoretic, tu nu ai voie să îl pui şi în practică să nu dai foc la casa, la ceva pe aici că atâta ne trebuie. 
  
_ Ce înseamnă teoretic ? 
  
_ Adică am zis şi eu aşa, din gură. 
  
_ Adica ( ai trancănit) cum spune Mamy pe bună dreptate. 
  
¬_ Bine, fie ca tine si ca Mamy, dar potoleşte-te cu avionul ăla că mi-l bagi în ochi. 
  
_ Vuuuuu, ia uite Taty ce viraje ia şi cum vine în picaj cu boticul. Mă jucam eu cu avionul meu facând fel de fel de cercuri în aer. Dar lui Taty nu ştiu de ce nu-i picau bine virajele mele şi a sărit să mă certe. 
  
_ Vezi tu cu cu picajele tale, joacă-te frumos, te rog, dacă mai vrei să povestim. 
  
_ Bine, am înţeles, dar mai zi-mi cu steluţa, am oprit eu brusc picajele. 
  
_ Dar unde rămâsesem, că nu mai ştiu. Uite-L şi pe Taty cât de uituc este, Mamy are dreptate când spune că uită să o ducă la un teatru, la un spectacol , undeva să o distreze. Noroc de mine că nu uit nimic. 
  
_ Ştiu eu , măi Taty, la steluţă cand îşi pornea motoarele auxiliare să intre în atmosferă. Taty, dar ia stai tu puţin, ce steluţa are motoare ? Ce mă tot minţi tu acolo, crezi că nu ştiu că nu are? Dar te las să le ( înfloreşti ) cum spune Mamy că mie îmi place cum le înfloreşti tu. 
  
_ Ai, lasă tu înfloritul, că am obosit şi eu înflorind povestitul, ai să continuăm, să terminăm mai repede. Cum ziceam deci, îşi concentrează toată energia stelară... 
  
_ Ce este aia energie stelară, l-am oprit eu cam neinspirat? 
  
_ Dacă mă tot întrerupi aşa nu mai terminăm nici mâine şi, uite mai este un pic şi începe meciul şi eu gata, am terminat cu povestitul, trece Mamy la rând. 
  
_ Da, s-o credeţi voi, a sarit Mamy ca arsă ( cum zicea Taty când se certau). Începe meciul...ce să zic...,altceva nu mai ştii decat meci. Regydan cu desenele, tu cu meciul şi eu cu resturile care raman de la voi. Ba bine că nu, clar! 
  
_ Lasă Mamy că ne uităm mâine la desene amândoi, am încercat şi eu, total nesispirat, să o consolez. Dar cred că nu prea am avut succes, că Mamy s-a supărat şi mai rău. 
  
_ Da, ce să spun de funduleţul tău, ne uităm mâine la desene.... că eu sunt numai de desene pentru copii pe lumea asta. Ai, lăsaţi-mă în pace amândoi. Vreau să mă relaxez, să văd un film, ceva, vă ajunge cu televizorul. 
  
Mamy nu vrea sa recunoască, dar dimineaţa, uneori, când Taty nu este acasă, noi ne auităm amândoi la desene pentru copii. Ma cuibăresc în pat langă Ea şi amândoi urmărim emisiunile pentru copii. E aşa cald si bine cu Mamy lângă mine ca toata ziua m-aş uita la desene aşa. Dar cred că nu trebuia sa spun eu asta cu voce tare, sa o dau de gol pe Mamy, că şi Ea mă răsfaţă şi mă iubeşte la fel ca Taty.Faptul este consumat acum, am greşit, ce să fac. Tot Tay este ultima soluţie a povestitului. 
  
_ Ai Taty să plecăm în camera mea, las-o pe Mamy că e nervoasă, am concluzionat eu. 
  
_ Aşa Mamy, eşti nervoasă, vrei sa plecăm să te lăsăm singura şi neliniştită ? Făcea şi Taty pe deşteptul acum imitamdu-mă . Poate o inervează mai rău ăi să vezi ce paţim amândoi cu povestitul nostru. 
  
_ Dacă staţi cuminţei şi povestiţi doar pentru voi, puteţi să rămâneţi se amuza Mamy pe seama noastră privindu-ne cu un fel de zâmbet ironic. Şi eu care credeam că am încurcata-o şi o să ne certe de o sa ne( meargă fulgii) , cum zice ea ( de parca eu sunt găină sa am fulgi, ce le mai înfloreşte şi Mamy uneori). De data asta m-am înşelat, Mamy ne voia lânga ea de adevăratelea şi noua atâta ne-a trebuit că în clipa urmatoare am sărit amândoi să ne ocupăm un loc cât mai calduţ lânga sufletul ei. Bineînţeles , eu l-am ales pe cel mai bun şi mă cuibăream acum în braţele ei şi mă răsfăţam chicotind şi jucându-mă cu Mamy care mă tot ciupea şi scărmăna în stilul ei dragălaş până leşinam amândoi de râs şi voie bună. Taty se alesese şi el cu un loc destul de intim şi îi străluceau ochii acum bucurându-se împreună cu noi de fericirea imensă de a fi împreună toţi trei A, cum se lăuda Mamy cu noi. Dar de povestit,tot nu uitam. 
  
_ Taty, eu stau cuminte aici în braţele Mamey şi tu povesteşti, mă dezmeticisem eu, în sfârşit, după porţia zdravănă de iubit şi scărmanat pe care Mamy mi-o aplicase cu atâta drag, gingăşie şi delicateţe că dacă mai dura mult sigur mă propulsa în lumea viselor de dincolo de desenele animate. 
  
_ Păi, nu ştiu unde am rămas, se amuza şi Taty, în culmea fericirii aruncat de iubirile noastre fermecate la care asistase atât de pierdut. 
  
_ La energia stelară, îţi spun eu, tu continuă. 
  
Şi Taty continua. Continua să mă uimească cu trăsnăile lui, cu fericirea lui copilarescă, cu tot ce înconjura familia noastră fericită, de la copilăriile mele, la copilăriile lui, cum spunea Mamy, mai fericită ca noi toţi la un loc. 
  
_ Cum să-ţi spun eu ţie să pricepi mai bine ce este energia stelară... continuă el, parcă himnotizat de importanţa evenimentului. Fiecare obiect este încarcat cu o anumită formă de energie, energie specifică data de însuşi procesul prin care el a luat naştere... 
  
_Taty, dar eu am energie ? M-am trezit şi eu vorbind de la înalţimea nemăsurată a dragostei cu care Mamy mă înălţase păna la sufletul ei şi iapoi. 
  
_ Şi încă ce energie, mă ciufulea Mamy umblându-mi cu mâna prin păr şi mângâindu-mă aşa delicat că mai aveam un pic şi adormeam în braţele ei riscând să uit de povestitul pe care îl tot înflorea Taty cu atâta drag. 
  
Îmi făceam griji degeaba însă, Taty intrase în transă şi continua povestitul folosind fel de fel de cuvinte idei şi fraze lingvistice pe care doar el le pricepea, că eu nu auzisem până atunci de ele. Deşi nu înţelegeam mai nimic, îmi plăcea aşa de mult să îl ascult şi să îl văd cum se agită cu teoriile lui că nu aş fi adormit pentru nimic în lume chiar daca ar fi venit cel mai tare somnic. 
  
_ Energia în sine, se ambala el să explice cât mai ştiinţific, înseamnă mişcare, de la cea mai mică formă, cea moleculară să zicem, la cea universală, a planetelor , a steluţelor. 
  
_ Taty, dar energia poţi să o vezi ? De ce zice Mamy că mă lasă să îmi consum energia, de unde vede Ea că eu am energie ? 
  
_ Păi, dacă nu te astâmperi toată ziua? Imi dădea Mamy (deşteapta) replica imediat. 
  
_ Adică, energie este un fel de necuminţenie, după mintea voastră de parinţi deştepţi? 
  
_ La tine cam aşa este, îi ţinea şi Taty isonul să strice el tot farmecul cu lingvistica lui. 
  
_ Bravo ţie Taty, ai că eşti deştept foc, nu degeaba îţi zice Mamy aşa . Ascultă singur ce prostioare debitezi. Dar Taty nu se supăra, era prea fericit să o facă tocmai acum când toţi trei ne întreceam în bucurii nemăsurate. 
  
_ Am glumit, măi Tay. Ai uitat că noi aşa glumim uneori, fără să ne supărăm. Dar în realitate, daca vrei sa ştii energia se şi vede, se simte. Mai precis forma de manifestare a energiei. Spre exemplu: când aprinzi becul, lumina este una din foemele de manifestare a energiei electrice. Dacă pui mâna pe bec, simţi cum te frige. Este forma de manifestare a energiei termice care produce căldura. Când tună şi fulgeră afară, este forma de manifestare a mai multor energii. 
  
_ Când tună şi fulgeră afară, ma sperii măi Taty şi când tună şi fulgeră Mamy în casă, mă sperii şi mai rău. Deci este o formă de enegie de speriat copiii. 
  
_ Ce să spun de voi, nu mai puteţi de tunătura şi fulgerătura mea. Pe o ureche vă intră şi pe alta vă iese, sări şi Mamy cu explicaţiile ei drăgălaşe aruncându-ne pe toţi într-o veselie plină de zmotoceli şi ciupituri ca m-au făcut să –mi pierd echilibrul şi să cad din pat drept peste Kim. Ca şi ea, deşteapta pisicoaselor, stătea în funduleţ şi se uita la noi miorlăind ,geloasă probabil, că pe ea nimeni nu o bagă în seamă. 
  
_ Şi pe tine te sperie,Taty, am reuşit eu să îngân o întrebare încercând să o împac pe deşteapta de Kim care,drept multumire, îmi băga caoda în ochi şi se împingea în mine linguşindu-se în stilul ei pisicesc. 
  
_ Da, desteptule, şi pe mine mă sperie când tună Mamy şi când tună afară , se amuza Taty dându-se peste cap de parcă era la campionatul de gimnastică cu sărituri. 
  
_ Şi pe Mamy o sperie ? Că ea spune că nu o sperie nimic pe lumea asta în afară de prostiile noastre. 
  
_ Şi pe Mamy, dar face ea pe viteaza. 
  
_ Vezi Mamy ca te-am prins, aşa că să nu mai faci pe viteaza cu mine că şi ţie ţi-e frică, dar nu vrei să recunoşti. 
  
_ Bine, puiutul mamei, nu mai fac, dar tu mai faci prostioare? Se alinta şi Mamy acum mai tare de cum mă alintam eu când stau în braţele ei calduroase. 
  
_ Nu mai fac Mamy, nu vezi ce cuminte sunt? 
  
_ Vede Mama, stai să-ţi pun un semn la buric, se amuza Ea pe seama mea, să nu te deochi . 
  
Si Mamy, ( deşteapta ) începea să mă gâdile până cădeam iar din pat peste Kim. Dar iar mă urcam, de data asta luând-o şi pe Kim de lăbuţe să nu mai cad iar peste ea. Îmi plăcea aşa de mult cum se juca Mamy cu mine, dar mă faceam ca nu-mi place să facă mai mult. 
  
_ Taty,dar energia nucleara ce este, m-am reterzit eu vorbind, este bomba atomica? 
  
_ Aaa, făcea Taty pe miratul, strâmbându-se la mine ca un clovn, cum văzusem eu că se stâmbă clivnii la circ. Energia nucleara este ceva bun, dar bomba atomică este prostia omeneasca întruchipată în om. 
  
_ De ce? 
  
_ Pentru că ea omoară oamenii, animalele, plantele, tot ce este viu. Şi, doamne fereşte, poate să omoare şi planeta noastră şi atunci oamneii nu vor mai exista. 
  
_ Nici noi, eu tu şi Mamy? 
  
_ Nici noi, nimic. 
  
_ Ne mutăm la Bunica la Igesti. Nu spui tu cu Mamy că vreţi să trăim la munte? Acolo e munte şi e frumos, chiar daca e praf si sărăcie. 
  
_ Asta să o crezi tu, nu mai rămâne nici-o bunica şi nici-un Igeşti cu bombele astea. Dar la munte tot am vrea să ne mutăm. Nu-i aşa Mamy? 
  
Mamy însa, nici nu auzea ce o întreaba Taty. Era pierdută într-o lume numai de ea ştiută care, în mod sigur, mă includea pe mine şi dacă era cuminte poate îl includea şi pe Taty, că prea se sorbeau amandoi din priviri. 
  
_Dar din câte observ ţie ţi-e cam somn, se trezi Taty cu remarca asta necuviincioasă. 
  
_ Nu, măi Taty, nu mi-e somn, ascult si eu prostioarele tale. Dar e aşa cald şi bine în braţele Mamey că probabil din cauza asta ai tu impresia că am să adorm, că mă fură somnul, cum zici tu. 
  
_ Bine, te cred, se înduioşă Taty, dar ai să terminăm mai repede povestea cu steluţa, că se face târziu. Deci, cum spuneam, steluţa aceea mică îşi concentreaza toata energia în senzori... 
  
_ Ce sunt aceea senzori? 
  
_ Senzori sunt cei care îţi arată ţie când ţi-e somn, când ţi-e foame, când ţi-e sete şi când ai limbariţă. 
  
_ Ce prostii mai inventezi măi Taty, ce este aia limbariţă? 
  
_ Limbariţă, este aceea care ne arată că nu-ţi mai tace ţie guriţa asta drăgălaşă, că vorbeşti prea mult şi pui prea multe întrebări. 
  
_ Ce sa-ţi spun, m-am supărat eu. Limbariţă ai tu, că tu vorbeşti ( vrute şi nevrute ) cum zice Mamy. Eu doar ascult şi pun întrebări, aşa că tu eşti, nu eu. Dar cum îmi arată mie senzorii că mi-e somn? Asta chiar nu pricep. 
  
_ Ba o pricepi tu, deşteptule, dar te faci că nu, să mai tragi de timp. 
  
_ Ai, măi Taty, spune, te rog. 
  
_ Uite cum fac senzorii; Zâna Bună, care ştii că stă cu ochii pe tine toată ziua să vadă ce prostioare faci, când vine seara, trimite un îngeraş... 
  
_ Dar eu de ce nu o văd pe Zana Bună şi Pinochio o vede, ce este el mai deştept decât mine? 
  
_ Nu e mai deştept, dar este mai cuminte, vorbi şi Taty să se afle în treabă. 
  
_ Da, e cuminte, ce să spun. Nu am vazut eu la desene ce prostioare face şi el. Dar Zâna Bună îl iartă, ca aşa sunt copii mici, trebuie să-i ierţi că sunt şi ei mici. 
  
_ Da, aşa este, spune-i Mamei, să priceapă şi ea. Dar lasă tu vrăjeala să putem termina mai repede de povestit, că mă apucă pe mine somnul în locul tău. Deci, seara trimite un îngeraş care vine aşa în zbor pe la boticul tău, pe la urechiuşe, iar când ajunge la ochişori , te ia aşa cu aripiara de gene şi ţi le închide încetişor, încetişor şi atunci tu ştii că ţi-e somn şi trebuie să te culci. 
  
Asta este cu senzorii, să vedem ce mai este cu steluţa aceea. Îsi concentreaza toată energia stelară să poată intra în atmosfera terestră. Senzorii o ajută să măsoare viteza de deplasare, sa calculeze viteza vântului solar şi unghiul de intrare... 
  
_ Ce vânt solar? Ce bate vântul din soare? Din soare vine căldura nu vantul. Ai că m-ai adormit cu înfloritura asta de tot, îmi spuneam eu încercând un râs pe înfundate. 
  
_ Da, mai Taty şi în spaţiu bate vântul, un vânt solar încărcat cu fel de fel de fluxuri energetice care au o mare influenţă asupra pamântului. 
  
_ Păi, dacă bate vantul înseamnă că vine şi zăpadă, m-am trezit eu din somnul ce era cât pe ce să mă doboare. Să ai o sanie spaţială, îţi dai seama, şi să te dai cu ea în spaţiu cu o viteza cosmică, să sari de pe o planetă pe alta, ce distracţie, nu-i asa Taty, ce tare ar fi! 
  
_ Păi, la mintea ta, o sanie spaţială îţi lipseşte, îmi strică Taty toate planurile. Nu mă mai întrerupe că nu mai ştiu unde am rămas. 
  
_ La steluţă, măi Taty, lasă că ştiu eu, tu spune mai departe. 
  
_ Când va intra în atmosfera terestră ea ştie că se va încălzi, se va încălzi şi va lumina cu întreaga ei putere... 
  
_ Dar nu are scuturi termice să o protejeze, cum ai zis tu că au toate navetele ? Mă miram eu pe buna dreptate. 
  
_ Nu mai are, că le-a pierdut când a străbătut ultima dată atmosfera marţiană. 
  
_ A trecut si pe la marţieni ? Ce tare, mă bucuram eu. 
  
_ Da, a trecut, ca pe acolo era traseul ei. Dar lasă-mă să spun... şi va lumina cu întrega ei putere tot universul, sperând că astfel va fi văzută şi de prietenul ei de pe planeta Pământ.... 
  
_ Care prieten, măi Taty, ce ea are prieten ? Iar o ei razna şi spui despre mine, dar poţi să spui că îmi place. 
  
_ Eu ştiu,dragul Taty, o avea. Tu să fii sigur că pe tine te caută ar trebui să mergi repede, repede la culcare, că steluţa aceea poate să apară din clipă în clipă lângă tine şi se supără dacă vede că tu la ora asta nu dormi. Mâine dimineaţă când o să te trezeşti, ai să vezi că ea te aştepată cuminte acolo sus pe cer să staţi de vorbă amândoi, să povestiţi despe ce aţi mai făcut fiecare. Aşa că, ai repede în pat , iute, iute, aşa, bravo. 
  
_ Dar se culcă şi Mamy cu mine şi Tu ? Întrebam eu somnoros. Ai Mamy, vino repede lângă steluţa ta să o iubeşti. Tu Mamy spune-mi Tatăl Nostru şi mângâie-mă pe fruntiuţa, iar tu Taty mangâie-mă pe picioare. 
  
_ Pe moaşta de zgâmboi, că nemângâiat nu poţi să adormi, mă alinta Taty cu cuvintele lui dragălaşe. 
  
Şi amândoi se băgau în pat lângă mine, Mamy mă strângea cu drag la pieptul ei şi-mi spunea cuvinte aşa de frumoase. 
  
_ Aşa iubire mică, o auzeam ca prin vis, noapte bună îţi ureaza Mamy şi Taty. Domane |Domane să fie cu tine, să te ajute să fii sănătos, să creşti mare, să înveţi carte, să fii fericit. Să ai noroc în viaţa şi în tot ce îţi trebuie pe acest pământ! 
  
Taty, în sfârşit, nu mai spunea nimic. Mă privea pierdut în bucuriile lui, minunându-se parcă de faptul că exist şi mă fac aşa mare, că sunt aşa de( deştept, ca el) probabil . Îcet, încet îi pierdeam din priviri pe amândoi. Mai zăream încetoşat cum se lua amândoi de mână şi plecau din camera mea. Ştiam însă că nu vor pleca departe, că vor fi amandoi lângă mine toată viaţa. Aşa că, fericit adormeam cu gândul la steluţa aceea, la Naveta Spaţială şi la toate ( bazaconiile ) pe care mi le băga Taty în cap, cum zicea Mamy când ne certa pe amândoi cu reproşurile ei drăgălaşe. 
  
Şi am dormit, si-am dormit, de seara până dimineaţa şi de dimineaţa până mai târziu, când, la un moment dat m-am prins în misterul unui vis pe care nu ştiam de fel cum să-l interpretez. Mă tot întrebam în somn; de ce mă ameţise Taty cu explicaţiile lui pseudoştiinţifice referitor la cum am apărut eu pe pământ. Ca să nu mai spun că îmi apărea mereu în memoria vizuala o barză ce zbura cu mine în cioc şi mă aseza drept în braţele Mamey. 
  
Ce bazaconii mai spun şi părinţii uneori...Nu ştiu de ce, dar parcă toţi au impresia că noi, copiii, suntem doar nişte creaturi inocente care nu ştiu nimic şi trebuie să ne înveţe şi să ne dea ei, parinţii, totul. Uită repede că suntem exact copia celor care ne-au conceput şi că purtăm în memoria anticipaţie, toate acţiunile, toate sentimentele şi cunoştinţele celor ce ne procreează. 
  
Aşa că, ce-mi spun ei mie de barză, mâncăruri nepotrivite ce au ispitit-o pe Mamy, sau că a intrat nu ştiu cine pe coş şi a rămas fecioara gravidă. Cred că au ascultat prea multe poveşti despre adormit copiii şi acum dorm ei la umbra lor, crezând că mă păcălesc pe mine cu astfel de minciunele. 
  
Eu, de exemplu, îmi amintesc perfect tot ce au făcut părinţii mei; cum s-au cunoscut, cum m-au procreat si cum m-a născut Mamy la Spitalul Universitar. Când am să mă trezesc din somn am să vă spun exact cum s-a întamplat. Încă cu mult timp înaite de a mă naşte eu am început să înregistrez în memoria anticipaţiei tot ce avea lgatură cu mine şi parinţii mei viitori. Ce cred Mamy şi Taty că eu am uitat, că nu-mi amintesc ? Ba îmi amintesc. Şi am să vă povestec tot. Aşa! Parinţii să se îveţe minte să nu mai adoarmă copii cu poveştile inventate de adulţi. 
  
Referinţă Bibliografică:
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI cap 3 / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!