Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Anghel Zamfir Dan         Publicat în: Ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015        Toate Articolele Autorului

EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI 
  
Amintirile unui copil cap 2 
  
Măndru de tabloul ce îl admira, se lipea și Taty de noi și toți trei uitam repede de ceartă. Împăcarea era așa de dulce că ar fi trebuit să o încercăm ori de câte ori aveam ocazia și cum la noi ocaziile nu prea lipseau ne putam bucura de aceste împăcări miraculoase cu speranța că o aducem și pe Mamy pe calea cea bună. Dar era un proces greoi și de lungă durată și necesita cooperarea tuturor factorilor implicați în proces. Deocamdată Mamy se trezea prea repede din euforia momentului și dilua atmosfera cu niște reproșuri drăgălașe îndepărtându-ne pe amândoi cu vorbele ei ascuțite. 
  
_ Gata, nu începeți amândoi să vă lingușiți. Eu am treabă. Rămâneți voi cu poveștile voastre haioase. Pe mine scutiți-mă de efectele lor năbădăioase și vedeți cum faceți să nu mai născociți altă trăsnaie, că schimbăm foaia și sigur nu vă mai iert. 
  
Ce foaie o schimba Mamy, Ea știe. Din câte imi amintesc eu nu foile se schimbă ci hainuțele mele când le murdăresc, mobila când te plictisești de ea, sau atitudinea față de Taty, dar foile? Ce ai cu foile? Are și Mamy niște idei, mai zice de noi. 
  
După ce am rămas iarăși singuri, s-a trezit și Taty din reprizele îndurate și a început și El ca Mamy cu reproșurile. 
  
_ M-ai făcut de baftă. Noi vorbeam despre spațiu, despre pământ și tu ai început cu ; făceam pipi noaptea. Pleacă de aici că nu mai povestim nimic, gata, lasă-mă în pace. Ce să vorbesc eu cu un bebe mic care face pipi noaptea în curte, încerca Taty să facă și el pe supăratul. Dar ce credea El că îi merge cu mine? 
  
_ Stai, mai Taty, ce te superi așa, sau faci și tu ca Mamy ca să ai motiv de împăcare. Am zis și eu ca să te scot din limbarița Ei, că ies afară, ies afară și e noapte și văd Calea aia Lactee, cum îi zici tu. Și chiar am văzut, să știi, când mă jucam cu prietenii mei noaptea cu lanterna la calea ferată. Puneam lanterna pe cer și apăreau niște steluțe așa mici și inghesuite, că nu înțelegeai nimic de ele. Alea erau probabil calea ta. Dar de ce îi zice cum zici tu, Calea Lactee? 
  
_ Că așa îi zice. Cum te-a botezat pe tine mama ta, Regydan, așa a denumit-o și pe ea, Calea Lactee. 
  
_ Așa a botezat-o mama ei? 
  
_ Probabil. 
  
_ Și care este mama ei? 
  
_ Ei, eu știu, se cam încurca Taty în explicații, poate Doamne Doamne. 
  
_ Și Doamne Doamne stă în Calea lactee? 
  
_ O sta, dacă intrebi tu. 
  
_ Ai, măi Taty, spune, te rog, îl bombardam eu cu întrebările stârnindu-i cât demult puteam interesul pentru povestit. Și Taty îmi cădea în plasă, ( ca de obicei ) și începea să se aventureze cu ideile lui ( aiurite ) cum i le cataloga Mamy. 
  
_ De unde să știu eu, încerca Taty să facă pe misteriosul ? Dar ai să-ți spun ce cred, continua luându-și înfățișarea de povestitor adevărat pe care eu o îndrageam atât de mult. 
  
_ Unii oameni îi spun Calea Lactee, unde se vede noaptea , așa , ca o cale luminoasă ce străbate cerul. Lactee, deci, poate să însemne, luminoasă. 
  
_ Nu poate să vină de la lapte, că prea seamnăna cu laptele, am întrebat eu curios. 
  
_ Ei, pisici, de la lapte, Regy, te rog, fii rezonabil. 
  
_ Atunci, de la lanterna mea? Că și lanterna mea luminează la fel. 
  
_ Lanterna ta,,, Regy, noi vorbim aici de lucruri serioase, științifice, ce tot mă întrerupi cu bebelușelele tale. 
  
_ Bine, atunci spune, că nu te mai întrerup, încercam să-l calmez, că mi se părea că dă semne de supărare. 
  
_ Au fost unii oameni care au denumit-o ,,Drumul Robilor,, Chiar există povești în care se spune că, odinioară, oamenii care ajungeu robi dar, care reușeau să fugă de la stăpânii lor, ca să ajunga mai repede acasă se orientau noaptea după această sită de stele luminoase ca după un drum. 
  
_ Ce sunt ăia robi? 
  
_ Robi? Erau cei care, în istoria veche, sub diferite motive, razboaie în general erau obligați de anumiți oameni, așa zișii stăpîni, să muncească obligatoriu doar pentru ei, fară să îi și plătescă. 
  
_ La fel cum arată acum la televizor, nu? 
  
_ Hei, lasă tu televizorul că încă nu poți pricepe tot ce se vântură pe acolo. 
  
_ Cum se vântură, adică bate vântul, așa vrei să spui? Te credeam om serios,Taty și tu începi cu vânturile. Vânturi trag eu când mă doare burtica și Mamy râde de se prăpădește și-mi zice în glumă ,să-mi fie rușine. 
  
_ Ești de groază, Regy, dacă aude cineva ce prostioare îți ies din gurița asta drăgălașă? Învață să știi că anumite lucruri chiar dacă se fac, nu se spun. Ce educație primești tu de la Mamy tău? 
  
_ Lasă tu educția, că pricep și singur unde bați, zi-mi despre stăpâni, cine sunt stăpânii? 
  
_ Stăpânii? Stăpânii sunt cei care se uită la alții cum muncesc, care nu fac nimic, care profită de pe munca altora. 
  
_ Adică Mamy este robi, și eu cu tine suntem stăpâni? 
  
_ Dumnezeule, ce spui acolo? Poate ne aude, cine nu trebuie, știi tu, să vezi atunci câți robi și stăpâni primim amândoi, de nu-i putem duce. 
  
_ Da, măi Taty, nu spune Mamy mereu că Ea muncește (ca o roabă toată ziua) și noi stăm ca niște( trântori) și nu facem nimic? 
  
_ Mamy, Mamy spune multe la supărare, nu lua și tu în serios tot ce spune ea. 
  
_ Adică să nu o ascult? Asta mă înveți Tu, așa mă educi? 
  
_ Moașta pe gheață de deștept, nu am voie să spun nimic despre Mamy că imdiat începi să speculezi. 
  
_ Dar, serios acum, de ce zice roabă? Roabă este cutia aia cu o roată cu care eu încercam să mă joc prin curte dar era prea grea și nu puteam să o ridic. 
  
_ Ai, glumește și tu mai inteligent, confuzi Roaba lui Dumnezeu, cu roaba din curte. Sunt două entități cu înțelesuri total diferite, chiar dacă au la bază o anumită cantitate de subânțeles, te rog. 
  
_ Am priceput, dar trântor, ce este acela un trântor, cand mă trântești tu după ce fecem lupte, adică rămâi trâtit și nu mai faci nimic? 
  
_ Dar le înțelegi, nu glumă, sau o faci special să mă ții de vorbă. Să crezi tu că ține figura, timpul meu este limitat, așa că limitează-te și tu la strictul necesar. Nu te lua după ce spune Mamy, le spune și Ea cănd e supărată pe noi. La câte prostioare îî facem, e normal să se supere. 
  
_ Da, crezi Tu, eu sunt cuminte, nu vezi? Că mai greșesc și eu,asta este altceva. Ce, Voi nu greșeați cănd erați mici? Ooo, și mai cât, dar faceți acum pe deștepții cu mine. 
  
Mai că imi veneasă mă pun pe un plâns. Taty a observat repede și a început să mă resusciteze cu fanteziile lui lingvistice. 
  
_ Să știi Regy, s-a grăbit el să reânceapă povestitul, că ,,Drumul Robilor,, poate să însemne și altceva. Există o expresie ,,Robul lui Dumnezeu,, care se folosește mai mult în biserică. Unii oameni cred că, puzderia aceea de stele luminoase sunt de fapt sufletele oamenilor. 
  
_ Ce vorbești Tu, eu sunt ( sufletul Mamey ) cum zice Ea când mă iubește și mă mângâie, unde vezi tu că sunt stea? 
  
_ Da, așa este, tu ești sufletul nostru, dar ai răbdare să-ți explic ce mai cred oamenii, că oamenii multe mai cred pe lumea asta. 
  
_ Nu doar copii cred în povești, vrei să spui, și adulții cred în povestioare? 
  
_ Da, toți credem, că poveștile sunt frumoase și asta pentru că toți aomenii au poveștile lor, care mai de care mai adevărate, mai interesante. Una din aceste povești spune că steluțele acelea pe care le vedem noi în Calea Lactee sunt de fapt sufletele oamenilor. Sufletul omului acolo se naște, apoi vine aici pe pământ și ia forma și caracterul unui om. Rămâne în corpul acelui om până când energia cu care a fost încărcat se consumă și atunci este obligat să se întoarcă în Calea Lactee, să se încarce iar de energie. După ce s-a reîncărcat revine iar pe pământ spre a intra în forma altui om. Un om poate mai bun sau mai rau decât cel precedent dar mai evoluat mai plin de cunoștiințele acumulate de predescesorul său, pentru că sufletul înmagazinează toate energiile vieții și de aceea steluțele acelea sunt asa de strălucitoare, așa de luminoase pentru că ele sunt de fapt calea luminoasă a vieții. 
  
Taty mă fermecase cu povestea asta, mi-a plăcut așa de mult că nu am mai scos niciun cuvințel până nu am simțit că a terminat-o. Totuși nu am rezistat și tot l-am întrebat. 
  
_ Vrei să spui că sufletele oamenilor sunt nemuritoare? 
  
_ Cam așa s-ar putea interpreta, se alinta Taty legănându-se în speranța că poate și el este nemuritor și pentru mine chiar o să fie nemuritor, că este Taty meu, cel mai deștept Taty din lume. Mă rog, cu mici excepții când mă supără și trage de timp în loc să povestim mai repede și mai mult. Dar îl iert că mai vreau să-i pun o întrebare. 
  
_ Și eu tot acolo m-am născut? 
  
_ Probabil, răspundea El mai sec, semn că începea să se plictisească. 
  
_ Păi Mamy spune că m-a adus barza, poate barza să zboare până la Calea Lactee? 
  
_ Poate, cum să nu poată, că barza mănâncă mult, nu ca tine. 
  
Se trezea Taty vorbind ( ca să nu adoarmă ) cum zicea Mamy câteodata. Acum mă determină să nu-l mai iubesc, dacă e vorba pe așa. Mă supăra teribil cu insinuările lui dar, nu aveam ce face, trebuia să-l accept așa cum e. Dar îmi revizuiesc ideea că este cel mai deștept Taty posibil. 
  
_ Chiar, ai mai bine să lăsăm poveștile și să trecem la masă, continua El să greșească flagrant față de mine, dar îl iertam, că și El mă iearta pe mine când greșeam. 
  
_ Dar nu mi-e foame, de ce să mănânc dacă nu mi-e foame, poate mai târziu, încercam să mă îndepărtez de acest subiect sâcâitor. 
  
_ Poate mai târziu zici? Atunci, poate mai târziu povestim și noi, să vedem, îți convine? Nu mănânci, să fii sănătos, făcea Taty pe supăratul din cauza prostiei ăstea cu mâncatul. 
  
_ Bine, bine, ai că mănânc, săream eu fără nici un chef, ai că mănânc, dar ce-mi dați? 
  
_ Ce să-ti dau, ce-ți dă Mamy. Eu sunt cu poveștile și Mamy este cu mâncarea. 
  
_ Bine, sunt de acord, eu mănânc și tu îmi povestești. 
  
Mamy terminase deja de făcut mâncarea și striga acum cât putea Ea de îmbietor chemându-ne pe toți la masă. 
  
_ Gata, băieți, la masă ! Mai terminați cu trăncăneala. Hai, Tataie, treci la spălatul pe mâini, mi se adresa Ea jignindu-mă cu ironiile ei. 
  
Mă compara cu Bunicul, Tata lui Taty despre care se spune că tot așa îi plăcea să vorbească și să povesteacă mult. 
  
_ Dar nu sunt murdar, Mamy. 
  
_ Cum nu ești murdar? 
  
_ Da ,Mamy, nu sunt murdar că nu m-am jucat cu jucăriile, am povestit, ce am povestit cu mâinile? 
  
_ Hai, hai, nu fi obraznic, că intru în tine acum de nu te vezi. Treci la spălat cum îți spun eu, te rog, altfel îți dau eu povestit cu mâinile de nu poți să-l duci. 
  
_ Bine, bine, răspundeam eu ( supărici ) dar ce-mi dai să mănânc? 
  
_ Copănel cu cartofi prăjiți, răspundea Mamy , mândră, de parcă cine știe ce minune de mâncare făcuse. 
  
_ Nu vreau copănel, vreau ou, răspundeam sticându-i toată plăcerea. 
  
_ Iar ou? Ai mâncat de dimineață ou. Acum mănânci ce îți dau eu, e clar? M-ai zăpăcit cu ouăle astea, continua Ea supărată, toată ziua ou și iar ou. Tu o să scoți pui până la urmă, se mai linștea Mamy după această glumă a ei. Ca să-i țin trena o completam sperând să o atrag și pe Ea în cursa povestitului. 
  
_ Cum să scot pui, ce eu sunt găină? Dar cu Mamy nu prea ținea figura asta, mă repezea imediat, așa că tot la Taty mă întorceam, că pe Taty îl racolam mai ușor. 
  
_ Bine, bine ai că mănânc. Taty, eu mănânc și tu îmi povestești, Da? Și Taty se conforma, mai din iubire, mai din milă când vedea că Mamy mă repede așa. Știam eu că si Mamy mă iubește, dar Ea voia să mă ( Educe ) pe când Taty (mă strica) cu poveștile lui. ( după părerea Ei) Adevărul era că fără ele eu aproape că nu puteam exista. Așa mă atrăgeau, așa mă fermecau, deși știam că multe sunt ( invenții trăsnite) de ale Lui cum se exprima Mamy (metaforic) ca să nu spun direct cum ne apostrofa de fapt pe amândoi. 
  
_ Ai, Taty, începe, te rog. 
  
_ Bine, încep, dar mănânci tot, se dădea și Taty mare acum cu mâncatul acesta sâcâitor, vezi Doamne, să vada Mamy că și El mă euducă, nu numai Ea. 
  
_ Unde am rămas? Se făcea El că nu știe. Strâmba un fel de aaa, prelungit și își aducea repede aminte. 
  
_ Da, cum spuneam, dacă ieși afară într-o noapte senină de vară și vei urma cu privira drumul Căii Lactee, vei observa, undeva, în partea dreaptă a Carului Mare, o steluță… 
  
_ Taty ia-o mai rar, te rog, folosești atâtea cuvinte noi pentru mine, că mă derutezi. Despre ce car vorbești? Ca cel de le Rentacar, cei cu mașini de închiriat? 
  
Ei, pisici, cu rentacarul tău, se amuza Taty și începeam amândoi să leșinăm de râs. Dar imi explica El până la urmă ce este și cu carul acela. 
  
_ Așa le zice, Regy, la un grup de stele care se văd desenate pe cer ca simbolul unei căruțe. 
  
_ Ai, măi Taty, fugi de aici cu căruța ta, dacă te aude Mamy se prăpădește de răs, ce căruță, noi parcă vorbeam serios. Eu te credeam mai deștept și tu imi vii cu căruțele astea. Și ne puneam amândoi pe un răs ( destrăbălat) până ne dădeau lacrimile. 
  
_ Bine, deșteptule, atunci ai să fim serioși, continua Taty după ce își stregea lacrimile ce îi încețoșaseră ochii după atâta răs. Deci, în partea dreaptă a Carului Mare, se vede o steluță mică, mică de tot, dar cu o lumină foarte puternică. Ea s-a născut de curând dintr-o nebuloasă rătăcită undeva în inima universului… 
  
_ Ce este aia, nebuloasă? Îl întrerupeam eu, total neinspirat. 
  
_ La masă nu se vorbește, încerca El să o imite pe Mamy. Taci, mănânci și ascultă, altfel nu-ți mai spun nimic, clar? 
  
Nebuloasă, cum să-ți explic eu ție, se dezumfla el încet, încet, nebuloasa…, e ceva sus pe cer, ca o pată mai puțin luminoasă, ca o ceață care se observă printre stele. Un fel de amestec de gaze fierbinți, de praf, rămase după ce s-au format stelele și planetele. 
  
_ Dar stelele și planetele, cum s-au format? 
  
_ Ai că asta e bună, se ( bosumflă) Taty ca un (deștept), păi cu tine nu o mai termin niciodată, dacă o tot ții așa cu întrebările. 
  
_ Dar ce te-a apucat, mai Tay, de te superi așa, nu este normal să îmi explici, să înțeleg despre ce vorbești? Ce te superi, așa , ( ca deșteptul) i-o întorceam eu Lui, cum mă făcea și El pe mine, când mă supăram, tot așa, ( ca dșteptul) cum zicea el. 
  
_ A fost un Bing- Bang, nu ți-am zis? 
  
_ Ce a fost ,măi Taty? Mă miram eu de adevăratelea. Bing-bang, ce-i aia Bing -bang? Ai că stăm bine, parcă ești din desenele mele. Știi desenul acela în care o fetiță face Bing- Bang și apare o prăjitură. Ai, te rog, fii serios, îl certam eu acum, cum mă certa și el ( părintește) cum îmi spunea mereu după ce mă supăra cu certurile Lui. 
  
_ Ia uite , Mamy, a ajuns fiul tau cel vestit, să-mi spună că nu sunt serios. Moașta pe gheață, dacă am să-ți mai povestesc eu ție ceva. 
  
De data asta, Taty se supărase de-a binelea, sau juca un teatru ieftin și eu nu m-am prins. Dar spre mirarea și bucuria mea, Mamy era de partea mea. 
  
_ Are dreptate copilul. Spui numai prostii acolo și i le mai bagi și lui în cap. Așa arată un tata adevărat? Se aventura și Mamy în fel de fel de aprecieri neortodoxe la adresa lui. 
  
Na, că am stricat toată atmosfera cu bingbangul acela, mă gândeam eu posomorât. Norocul meu că, în final, mi-am dat seama că Taty se înțelegea din priviri cu Mamy să mă facă pe mine să cred că s-au supărat. Când colo, amândoi se prăpădeau de râs pe seama mea. Lasă că le arăt eu lor cine este mai deștept. 
  
_ După ce s-au potolit amândoi din amuzamentul pe seama mea, Taty revenea la sentimente mai domestice. Mă lua de umeri și mă pupa pe creștetul capului și mă mângâia așa placut răsfățându-mă cu cuvintele lui preferate ( iubirea lui taty, deșteptul lui taty, că am cel mai deștept băieat din lume ) Uitam de ceartă, mă înmuiam până la urmă și îl lăsam să facă și să spună tot ce vrea El că știam că spune și face din tot sufletul lui de Tătic adevărat.Pănă la urmă mă cuibăream între El și Mamy unde știam că e cel mai plăcut să stai și să te resfeți. Ei habar nu aveau cât de mult știam eu că mă iubesc, cât de mult mă rasfață dragostea lor părintească, cât de mîndru sunt de ei, părinții mei cei dragi. 
  
Într-un târziu, reâncepea și Taty, pe un ton ceva mai puțin complicat, explicațiile Lui pseudoștiințifice. 
  
_ Bing –Bangul acela, măi Taty, cică ar fi un impuls din care ar fi apărut tot universul. 
  
_ Adică, cum un impuls, întrebam eu nedumerit? A făcut cineva cu bagheta, buuuum și gata, a apărut tot și eu și tu și Mamy și pisicuța noastră Kim și stelele și planetele? 
  
_ Cam așa ceva, raspundea Taty amuzându-se de ce înțelesesem eu. 
  
_ Și cine a făcut, cum a făcut, că doar n-o să spui că Doamne Doamne îl bombardam eu cu întrebările și tot eu încercam să îi raspund. 
  
_ Stai sa-ți arăt eu, măi Taty, că vad că Tu te cam încurci în explicații. Stai să-mi aduc sabia mea magică de pe balcon. Dar spre surpriza mea neplăcută, nu găseam sabia și atunci începeam să o strig pe Mamy . 
  
_ Mamyyyyyy, unde este sabia mea magică ? strigam ca (un disperat). 
  
_ Unde ai pus-o, mă punea Ea la punct. Ți-am zis să ai grijă de jucăriile tale, să le pui la loc ordonat după ce te-ai jucat. Altfel când vrei să te joci iar , nu le mai găsești. 
  
O căutam în zadar, că habar nu aveam pe unde am pus-o și Mamy (ca deșteapta) , mă bombănea întruna. Mă rog, pe bună dreptate, de data asta, că nu-mi găsesc sabia, dar parcă exagereaza nevrând să mă ajute. 
  
Ce să spun, Ea când era mică știa de toate jucăriile ei. Nici măcar nu avea jucării, ce nu știu eu de la Bunica. Și nici nu era așa cuminte cum vrea să fiu eu acum. Mi-a povestit mie Bunica, ce prostioare făcea, cum a lovit-o o motocicletă pe ea și pe unchiul Gică într-o zi fierbinte de vară. 
  
Nu o ascultau pe Bunica să fie cuminți să nu mai iasă pe drum și într-o zi s-a întâmplat nenorocirea. În timp ce ei se jucau la poartă, pe drum a trecut o mașină rusescă ( d-aia urâtă) și a făcut un praf de nu se mai vedea nimic pe o distanță de câțiva kilometri. Iar ei, (doi deștepți ) au vrut să treverseze drumul. Dar în urma mașinii venea o motocicletă si mai urâtă, cu ataș. Și, pentru că era praf așa de dens, șoferul motocicletei nu i-a văzut și a dat peste ei. Pe Mamy, spune Bunica, a aruncat-o întrun nor de praf și plină de sânge, zăcea moartă în mijlocul drumului.Pe unchiul Gică,l-a găsit cu greu într-un șanț pe marginea cealaltă a drumului, leșinat fără respirație și plin de vânătăi. 
  
Ce a mai plâns Bunica atunci de frică și durere că au murit copii ei. Povestea și acum plângând, cum i-a luat atunci și i-a băgat în curte ,i-a spălat pe amândoi i-a îngrijit cât s-a priceput mai bine și după ce i-a bocit câteva minute, spre marea ei bucurie, au înviat. Nici nu i-a mai bătut. Că ce să mai bați de ei spunea Bunica râzând acum când își amintea prin ce prăpăd a trecut. Dar cel mai șifonat, își amintește Bunica acum veselindu-se, ieșise motociclistul. Era așa de zăpăcit, săracul, că nu știa cine-l lovise. Se învârtea buimac în mijlocul prafului, căutându-și motocicleta, sau obiectul care îl adusese în halul acesta. 
  
Când praful s-a mai risipit, motocicleta se zărea agățată în părul vecinului de peste drum. Rupsese gardul omului și acum atârna de o cracă cu atașul înfipt între două crengi mai puternice. Săracul om, povestește Bunica, nici nu știa după ce să plângă mai întâi. După motocicleta pe care nu o mai găsea, sau de mila copiilor pe care îi lovise. A ajutat-o pe Bunica să ducă copii în curte, să-i spele, să-i oblojească și, până nu i-a văzut iar vii, nu s-a mișct de lângă ei. După ce s-a convins că sunt în afara oricărui pericol, a plecat să își caute motocicleta, să vadă dacă a mai ramas ceva întreg din ea. 
  
Se strănsese lume multă, ca la colhoz, iar vecinul de peste drum , o ținea una și bună. 
  
_ Să-mi repari gardul și să-mi plătești perele, striga el întruna furios, agitându-se de colo colo. Altfel te du pe mâna miliției, să știi, amenința el adunând din ce mai rămâsese din ce a fost cândva un mândru gard bucovinesc lânga care crescuse un păr cu pere padurețe. 
  
Pierdut în lumea lui, a acidentului neînțeles, motociclistul dădea din cap, aprobând tot ce auzea, fără să știe probabil ce aprobă și despre ce este vorba și mai ales de ce se uită lumea la el așa urât iar omul acela cu gardul îl tot amenință vorbindu-i răstit despre Miliție. După ce a dat motocicleta jos din pom, a băgat mâna în ataș și de acolo a scos o pungă cu bomboane de la,,Bucuria,,o fabrică din Moldova care și acum face bomboane bune,spune Bunica. 
  
Cu mersul împleticit a venit iar la copii să vadă cum semai simt, si a început să le impartă la fiecare din bomboanele lui, cerându-le să-l ierte pentru necazul pe care l-a făcut. Cele mai multe bomboane, spune bunica acum ,i le dădea Mamey, că ea fusese cea mai terfelită ,cea mai moartă și toți încercau să o alinte cu fel de fel de bunătăți. 
  
Întors la motocicleta lui o privea acum învârtindu-se în jurul ei spre a-i evalua pagubele suferite. La prima vedere parcă nu o afectase așa de rau terbilul accident. Nedumerit a încercat să o pornească dând cu piciorul la o pedală de fier, spunea Bunica râzând. Și a pornit. S-a urcat în șa, ce-i drept cam jerpelită după pățania îndurată și, pâr, pâr, pâr, a început să se miște încet către colhoz. Când să cotească la dreapta spre calea ferată, atașul și roata aia a lui s-au desprins și mergeau singure acum îndreptându-se amețitor spre un stol de ( babe curioase ) cum le ocăra Bunica. Astea, nu aveau nimic de făcut decât să stea toată ziua la poartă și să bârfească pe toată lumea. Noroc de motociclistul care își revenise la timp. A sărit din șaua dezmembratei lui motociclete a alergat cât a putut de repede să oprească atașul năbădăios ce putea distruge tot cercul de babe de pe ulița Bunicii. 
  
Dar, ce crezi, spre înserate cine crezi că se jucau în mijlocul drumului, de parcă nimic nu se întâmplase? Mamy și cu unchiul Gică, bine merci. Bunica însă, de data asta, nu putea să-i bată. Se bucura că scăpaseră cu viață din aventura lor nechibzuită și îi ierta. Dar, data viitoare dacă mai făceau vre-o trăsnaie, vedeau ei pe naiba, se amuza Bunica acum, deși stia că s-au făcut mari, și numai are nici-o putere asupra lor. 
  
Ce crede Mamy, că eu nu știu cât de cuminte a fost când era și ea mica și nevinovata, ca mine? Ba uite că știu, că mie Bunica imi place teribil cum îmi povestește despre copilăria neastâmpărată a odraslelor ei. 
  
Dar, uite că am luat-o și eu pe urmele lui taty( cum spune Mamy )și furat de poveștile Bunicii am uitat de binbangul lui Taty și de nebuloasele din capul lui. 
  
De AZED va continua. 
  
Referinţă Bibliografică:
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!