Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Ochi cereşti
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Alde Vlaicu aveau numai un fiu. Pe Culiţă. Era şofer la Fabrica de Cherestea din Râvnita, aşezare gorjenească de pe malul Olteţului, sub munte.  
 
Abia se liberase. Şi, deşi şcolit, nu se lăsase dus de-acasă ca alţii după terminarea serviciului militar… Nu şi nu!  
 
Ai lui l-ar fi vrut căpătuit pe la oraş, lucrând pe bani buni, cum făcuseră alţi feciori de aceeaşi vârstă. Oţărâţi de-aşa prostie, nici nu-i vorbiseră multă vreme.  
 
Dar copilul era cuminte, aducea acasă câştigul neatins, împărţea cu tată-său grijile gospodăriei.  
 
Cu timpul, familia învăţă să-i treacă vina cu vederea. La urma urmei, în câţiva ani ei vor îmbătrâni şi un sprijin la aşa vârstă nu ar fi fost de colea, nu?! Astfel îşi spuneau din ce în ce mai des.  
 
Dar, mai cu seamă, rămânerea fiului acasă îi pria mamei. De la o vreme, ea cam bolea. Slăbise şi o tristeţe o înfăşura, îndepărtând-o de restul oamenilor...  
 
După ce sfârşea treburile gospodăriei, se primenea şi, aşezată pe un scaun la fereastra bucătăriei, îl aştepta nerăbdătoare pe băiat, acesta având darul să-i umple cu vorbe inima, luându-i cu mâna suferinţa!  
 
Mulţumit era şi tată-său pentru asemenea vindecător. Ascultându-l şi el uneori, se bucura de câştigul tihnei după roboteala de peste zi...  
 
*  
 
Era într-o duminică de Sfântul Ilie, când cine din Râvnita putea umbla mersese la târg, la Horezu. Culiţă plecase cu pâine şi colivă trimise de la biserică în satul cu bordeie, aflat sub munte, unde mai trăiau câteva zeci de rudari, bătrâni ajunşi la nevoinţă, uitaţi de fiii plecaţi la muncă în alte locuri.  
 
Mamă-sa, la post, îl aştepta. Trebuia să vină curând şi capul familiei, dus la târg după nişte porumb…  
 
La întoarcere, Culiţă avea chipul străluminat ca cineva ce tocmai a desluşit o taină singur, ajutat doar de adâncul minţii sale. Şi începu:  
 
Când merg în satul rudarilor sus pe munte, trec şi la dus, şi la-ntors pe lângă un copac ciudat. E încins c-un brâu gros de zale, ferecat cu ditamai lacătul! Trec azi, trec mâine şi-mi zâmbesc de astă descoperire!  
 
Dar acu’, l-am aflat! A vrut Domnul să facă dubiţa mea o pană taman în dreptul copacului gros, pe care abia trei oameni cu braţele unite l-ar putea îmbrăţişa, nu altceva! Şi vorba aia, Tot ponosu’ cu folosu’!  
 
Schimb eu roata, c-aveam rezervă asigurată, doar ţi se poate întâmpla orice la aşa drum de grohotiş. Mă spăl în Olteţ, îmi răcoresc faţa şi dau să plec. Dar ţi-ai găsit! Ceva parcă-mi şoptea să iscodesc de ce poartă copacul centura aia de… siguranţă?!  
 
Mă uit atent la gogeamitea lacăt acoperit de rugină ca pământul toamna de brumă. Şi ce văd? N-are lăcaş pentru cheie! Măi să fie! Şi nu-mi vine a crede: brâu de fier asigurat cu lacăt, lacăt fără cheie… Ce să fie asta?!  
 
Şi-n timp ce executam un Isaia dănţuieşte în jurul copacului, simt că nu sunt defel singur. M-aplec eu să-mi leg, chipurile, şiretul unei încălţări. Trăgând cu coada ochiului, aflu, nu departe de mine, un copil de vreo şase-şapte ani, cam trenţăros, cam slab, cu nişte ochi verzi de minune, privindu-mă prepuielnic…  
 
Mă bucur că nu sunt singur, dar, de drept, sunt nemulţumit c-am avut martor la nelămuririle mele şi, nici una, nici două, mă-ndrept spre el cu mâna-ntinsă ca să ne cunoaştem. Îi zic numele meu. El dă din cap sfios, copleşit de atenţie, iar mie îmi sună parcă în urechi dinspre copil un nume: Scorbură.  
 
Şi, cum am totdeauna în buzunarul cămăşii o acadea, i-o întind, ascunzându-mi cât mai bine zâmbetul iscat de numele închipuit al băiatului. Dau bineţe şi mă urc în maşină. Dar, în timp ce demaram, zăresc în retrovizoare copilul culegând un smoc de iarbă şi atingând lacătul de pe centura de zale.  
 
Dau în marşarier, sar degrabă afară şi apuc să văd cum lacătul deschis lăsă liberă vederii o gură de scorbură, apărută de neunde şi prin care piciul se strecură prielnic, pierind în trunchiul copacului, după care borta se închise în urmă-i cât ai zice peşte!  
 
Buimăcit de ce mi se arătase, ridic ochii spre înalt să primesc oblăduirea Domnului pentru aşa întâmplare şi, ce crezi, mamă, că zăresc?! Coroana străveche, puzderia de frunze... nu făceau nici o umbră!!!  
 
Pe loc, soarele aprig mi-a orbit cu albeaţă vederea! Abia ceva timp mai târziu mi-am revenit şi am pornit-o spre casă...  
 
Şi terminând de zis întâmplarea, începu să ude straturile cu regina-nopţii din faţa curţii.  
 
Mamă-sa, cu ochii măriţi de fericirea clipei, îşi zise: Băiatul ăsta are ochi cereşti, vede şi rânduielile ascunse ale bunului Dumnezeu!  
Referinţă Bibliografică:
Ochi cereşti / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!