Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

LABIRINT AUTUMNAL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Caut. Destinul m-a repezit în obstacole dure! Le-am surmontat! Sau am căzut alteori?!  
 
Succedare între degringoladă şi ruinare, reiterată, aţâţătoare perindare… Aud zvonuri.  
 
Schimbările vieţii? Mă-mping spre un culoar… Întreaga fiinţă se întreabă. Ce?! Aspir din spaţiu aşteptată lămurire.  
 
Rămân pentru-o clipită nemişcat. Un clic pornit dinspre tâmplă ţiuie degrabă… Şi poartă cu el cascadă sangvină. Activat, reacţionez. Conştientizez ad-hoc: impas! Efect declanşat! Scanez atingerile scânteii mentale! A brainstorm! Choose! Ochii minţii descifrează ecranul.  
 
Incitat, decid: spre Labirint! Iau startul! Ţâşnesc. Îndemn s-ajung. Din eter, o voce-mi dă sfat: Din patru, alege ieşirea prielnică!  
 
*  
 
În livadă, la Bunu’, rămas cu fructe e doar nucul. Pe jos apar zvârlite în fiece zi mingiuţe pudice în coajă cafenie, ferfeniţită parcă în zbateri lungi. Le judec, le cuprind în alint…  
 
Mă surprinde o zvârlugă ce-mi cade în creştet. Şi hohot de râs plăcut şi uşor se iscă îndată. Bunicul e-aproape! Când a venit?  
 
-Ce caţi în livadă? mă-ntrebă sositul. Mărunţit e de vreme, gândesc în clipită. Oftez de durere, încolţit de regret. Bravez ca un pici:  
 
-Bunule, vreau să bat nucul ăsta!  
 
Trist zâmbeşte şi-şi ascunde trăirea. Un fior îi crestează durerea pe faţă. Şi-aruncă pe dată-nlăcrimatul azur al privirii deoparte. Îi mângâi cu ochii părul şi cimpii albi şi pufoşi din barbă, luxuriantă invazie de colilie…  
 
Dibuiesc prăjina printre ierburi arse de toamnă şi, neostoit, dau în crengi. Nucile cad speriate de băţ sau de gândurile mele?!  
 
-Cum e cu şcoala? mă văd iscodit, prins în gând. Mi-ai promis izbăvire, nepoate!  
 
-Peste-o iarnă voi fi medic! Sigur îţi voi găsi leac!  
 
-Mai ţii minte, copile, pe când erai ca şi-acum la sfârşit de vacanţă, ce frecţii-mi făceai cu frunte de ţuică la păgânele astea de oase?!  
 
-Cum nu?! Ai nădejde în mine!  
 
Şi fericit de promisiune întăresc bătăile. Nucile cad mai des, apoi din ce în ce mai puţine… Şi-n urmă, aud îngrozit un trosnet de vreascuri… o bufnitură surdă… un icnet prelung… apoi un veac de tăcere… Şi-o suflare, o adiere trece peste-obrazul meu întors către umăr…  
 
Bunu’ căzut nu zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulţumit că durerile lasă-n urmă…  
 
*  
 
Aici nu mai vreau! Despărţirea de Bunu’ port veşnic în piept! Lacrimi am în privire… îl văd, îl visez…  
 
Aprig o temere dă să-ncolţească. Din faţă, din spate, adunate atingeri mă-mbracă-n corset… subţiată mi-e fiinţa… secat îmi e pasul… taina mă-ngheaţă…  
 
Inima, deloc înfricoşată, spre gând trimite-o poruncă: Mai caută!  
 
*  
 
Ajuns cu trenul dis-de-dimineaţă, pornesc per pedes din Predeal. Aerul rece mă-nfioară de plăcere! Exclusiv orăşean, sunt în al nouălea cer!  
 
Echipat comod şi potrivit muntelui, tai în singurătate serpentinele. Cuprind cu ochii nemărginirea verdelui vârstat de-acum de insinuantele nervuri roşiatice, cafenii, galbene… Bitumul străpuns de erori asfaltice se ruşinează şerpuitor, cernit înaintea mea. Un soare timid mângâie firea c-o lumină galeşă, îndemnându-mă spre visare...  
 
Arar, insidios mă depăşesc echipaje pe roţi, dup-avertizări de claxoane gălăgioase, dureroase atingeri aduse calmei austerităţi montane. În urmă-le, câte-o crenguţă-două îşi scutură teama într-un mic nor de cetină smaraldină…  
 
Paşii-mi cântă egală măsură în corzi de violoncel. E uvertura pentr-o mică vacanţă feeric-autumnală. În perindarea de peisaje, înregistrez o peliculă în minte şi-n suflet…  
 
Lacom savurez întinderea de frumuseţi! Lăsate în urmă, avid peste poate, absorb altele noi fără nici o măsură! Imponderabil mă simt! Plutesc între cer şi pământ, gata-gata să mă cred fir din firea divină!  
 
La Trei Brazi, cuprind fermecat preajma… Miresme şi cromatică dau veste c-a venit toamna…  
 
Răgazul înfericirii mele va să se dilate odată ajuns la Poiana Secuilor.  
 
Traseul mă coboară printr-un drumeag maroniu de pământ, pătruns pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi şi smocuri de iarbă, oaze de verde persistent până-n iarnă şi dincolo…  
 
Dar şirul visării se rupe. Alături de cărăruie, la câţiva coţi în josul curmăturii, o tânără îşi priveşte a durere şi neputinţă glezna, pesemne luxată…  
 
Grăbesc pasul, atras de imperiul necesităţii de-a da un prim-ajutor, mai ales că un scâncet subţirel de suferinţă mă-ndemnase.  
 
După imobilizarea piciorului chinuit, sunt medic doar, port în spinare fata - o iubitoare de solitudine şi munte - înapoi la Trei Brazi, de unde o încredinţez unei Salvări pentru îngrijiri la Predeal.  
 
N-o slăbesc din ochi de-atunci, îndrăgostit nebuneşte de dânsa de la prima vedere… Şi-mi răspunde, acceptând în scurtă vreme să-mi fie pereche… trăind, aşa cred, o frumoasă poveste în doi.  
 
Totuşi minunea se destramă ca ceaţa de peste crestele brazilor… Cantonamentele sale, gărzile mele şi nu mai ştiu ce se duelează întâmplător.  
 
Din tăcuta şi neaşteptata confruntare, doi învinşi apăruţi se-nstrăinează irevocabil şi pentru mereu, căci după divorţ drumurile noastre nu se mai întretaie…  
 
Zidesc în amintiri miracolul iubirii mele, neputând s-o-nlocuiesc vreodată, lăsând să treacă ani de tăcere… şi chiar de aşteptare…  
 
*  
 
M-avânt. Alerg. Pereţii-n zig-zag m-absorb, mă incită! Panoplie de toamnă-i drapează, legată prin fire de funigei deşiraţi din ghem străveziu. Amestec de tonuri îmi mângâie ochiul. Eterice-arome dansează în jur. Le-aspir. Mă pătrund. Perfidă narcoză!  
 
Absorbţie olfactiv-oftalmică, monitorizare perfectă, îmi încurcă dezideratul! Imposibilă ieşire! Nu m-aşteaptă nimeni! Mai departeee!  
 
*  
 
Împătimit de mare, aleg o promenadă în zona Corbu. S-a iţit de neunde, rapid ascensionând spre locul dintâi între staţiunile de tip european… Plaja lată, lacurile vecine, repere turistice şi-o infrastructură modernă, toate mă cheamă…  
 
Mă simt grozav de tentat aflând că lagune neştiute de mine, de alţii, sunt mulţime pe-aici. Ce-aş vrea să le-admir!  
 
E-o zi liniştită. Încep cu plaja. Marea, oglindă salină! Un cer ca de vară se-arată prielnic ocean străbătut de corabia Zeului Soare. Doar alaiul de pescăruşi ce mă-nsoţeşte dă veste parcă de grija toamnei… Rari călători încredinţează că au dreptate.  
 
Nisipul pe ţărm e arămie pudră. Descălţat, iau în tălpi atingeri îmbietoare. În piept mi se-mplânt-o plăcere adânc indusă de aer… de mireasmă de alge… Lenos mă desfăt, negăsind clipei nicicum azi pereche… Încet în mişcare, plutesc… Mă simt, într-o buclă de timp solitar, fericit.  
 
Odihna se frânge! Tumult de zbateri din cer spre pământ… Nojiţe de cnuturi îmi ard trup şi suflet… Vederea mă lasă… orbit sunt de-o rafală, vânt şi nisip perfid pătrund, se strecoară prin pori…  
 
Alerta sonoră creşte dublată de vuietul mării… De când s-a stârnit?! Şi marea, cumintea de pân-adineauri, e-o făptură nebună. Războinica poartă o platoşă de valuri spumate, măreţe, cu ea vrea să înfrunte, pesemne, atacul venit dinspre cohorta negrie de nori! Ison le ţine chiar Zeus cu fulgeru-n mână!  
 
O creastă de val aduce ţărmului ofrandă un trup într-o plasă de alge.  
 
Puţinii pe-aici devin mulţime de oameni, chemaţi de-ntâmplare… Ce nebun să facă surfing pe-aşa timp? Dibuiţi un salvamar! Chemaţi 112! Oare trăieşte? De unde să fie?! N-avem nici un doctor?!  
 
Aflat de mult lângă trupul zvârlit de furia mării, mă ridic. Ca la şcoală îmi salt braţul rostind abulic Prezent!  
 
Fiinţa întreagă îmi urlă! Un răget de fiară îmi vine să scot!  
 
Năstruşnica formă inertă este-aşteptata… iubita-mi… soţia… Cui pot s-o revendic?! Mi-e luată! E dusăăă!  
 
Mutată în sufletu-mi lărgit de durere, tornada de-afar-a plecat! E linişte-acum! Mă doare tăcerea.  
 
*  
 
Liniile frânte derutant inhibă avântul. Şi în spaţiul lipsit de orizont trec prin ameţitoare-ncercare… Omit să iau seama. Invizibil obstacol! Impactul mă doare, dar şi mă deşteaptă! Lumina zvârle în lături negura! Gigant mi se pare un zid ce m-aşteaptă. Pătruns e de-o bortă. Şi ea se lărgeşte… M-absoarbe…  
 
Acolo să vreau? Nici gând! Trec un ocean de tortură de-atunci! Să merg mai departe!  
 
*  
 
Peisaj de toamnă târzie… cer neguros, înţesat de ceaţă. Printre case, o livadă subţiată de foamea de spaţiu. Împodobite ca de-un Crăciun păgân, crengile poartă păpuşile-mpenate negrii, lucitoare în griul apusului, croncănitoare, jalnic înfometate…  
 
Stau pe-o bancă, bătrân întristat de drum neprielnic prin viaţă, cu gândurile şi sufletu-n palmă.  
 
Scos din visarea-mi de-o pală de vânt, zăresc o cioară poposită în iarba uscată. Uimit, o văd cum se luptă să spargă de-o piatră o nucă. I-alunecă gheara pe piatră… nuca-nviază… fuge zglobie… şi pasărea ţopăie aţâţată… ciocul, gogeamite menghină, o-apucă… poc-poc! Nuca se face în două. Speriată niţel de recul, hămesita deschide a zbor scurt perechea de aripi. Cu greutate m-aplec şi i-apuc ofranda…  
 
Tare-aş vrea să aflu, să ştiu ce-i de făcut în această toamnă pustie! Duc înspre ochi o jumătate din fructul poprit şi-acolo mă văd pe mine, trup minuscul, zbârcit şi-ncovoiat a bine ca-n pântecele cald şi prielnic al mamei…  
 
*  
 
Ezitări debuteaz-alarmant. Imprevizibil! Mă regăsesc. Aici mi-e pe plac! Aici am curaj s-o iau de la capăt, împlântat în etern miez de toamnă…  
Referinţă Bibliografică:
LABIRINT AUTUMNAL / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!