Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

GRAFFITI (FINAL)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În seara cu pricina Şefu’ se mândri grozav cu subalternii lui. Întâi, nu veniseră deodată! Ştiau să se poarte chiar militari fiind. Se arătaseră câte doi-trei la intervale firesc gândite. Antonel veni printre ultimii. Încercase o poziţionare ferită de privirile Şefului. Dar nu-i mersese, nu!  
 
-Treci încoace! îi sugeră căpitanul pe-un ton drastic inducându-i pe toţi în eroare.  
 
-Băi frate, iar începe Şefu’ cu ale sale?! se oţărî sotto voce Nae cel nevricos. Tip coleric, mereu în trepidaţii de la sine, şi-ar fi dorit şi el calm, atmosfera plăcută când era anturat. Asta-l făcuse bănuitor.  
 
Vasile, aflat vis-à-vis percutase spaima colegului şi se grăbi să-l dea-n vileag că să-l pondereze pe Şefu’, de s-ar fi pus problema.  
 
-Şefu’, Şefu’! Năică se teme pentru Antonel. Crede că iar va fi luat în raşpel, c-am văzut noi dimineaţă ceva!  
 
Dar stupoare! Şefu' izbucnind într-un râs tineresc, sincer, le spulberă temerile în câteva clipe.  
 
-Ce?! De ce l-aş muştrului? Dar n-avu timp să termine... căci ospătarul veni însoţit de două picoliţe drăgălaşe în sarafane roz, scurtuţe, cu bluziţe într-o nuanţă prăzulie. Erau cocoţate pe nişte picioare de barză, prelungite de pantofii tot prăzulii şi cu tocuri, nu glumă, captând teribil aenţia pofticioşilor privitori.  
 
-Să trăiţi! Am plăcerea, Domnule Ghioca, să vă servesc în astă seară!  
 
Şefu’ se ridică pe minută, urmat de alaiul celor trei. Subalternii, rămaşi ca la dentist, începură să colprteze prilejuita descoperire: Are cunoştinţe Şefu’, nu glumă!  
 
Revenit, acesta se scuză pentru lipsa lui de câteva clipe. Făcuse comanda pentru bere şi ceva de gustat, să le stârnească setea. Neuitând să precizeze că-s invitaţii lui şi să se răsfeţe în această seară, i se adresă lui Vasile:  
 
-Nici gând! Nici gând! Antonel certatul a plecat de-o vreme! A venit alt Antonel!  
 
Şi cum tocmai se turna berea, ridică paharul către cel vizat:  
 
-Salut, sărbătoritule! Salutaţi-l deasemenea şi voi!  
 
-Putere Unităţii! i se adresară la unison pe un ton acceptabil de… tare, după care într-o cascadă prelungită de râsete închinară, sorbind nesăţioşi din berea germană Spaten.  
 
-Excelent prilej! Excelentă bere! murmură cineva pe loc uşor aplaudat de restul, după care începură festinul, căci masa le fusese teribil garnisită cu bunătăţi.  
 
Ca într-o simeză, atrăgeau ochiul tot felul de antreuri pentru bere - diverse feluri de bruschete, bulete de caşcaval, grisine cu măsline şi usturoi, brioşe cu şuncă şi ardei etc.  
 
Se gustă şi se bău într-o veselie. Se formaseră două grupuri. Cei nepăsători, mai flu-flu spre ale vieţii, sporovăiau de-ale băieţilor, fiind necăsătoriţi.  
 
Ceilalţi, aşezaţi la casele proprii, antrenaţi în griji maritale, inerente comentau împreună cu Şefu’ înviorarea apaticului Antonel de până acum.  
 
Împărtăşiseră bucuria izbânzii camaradului, dar, ca tot românul, tare ar fi vrut să ştie de-a fir a păr ce şi cum avusese în vedere mai tânărul şi mai nepriceputul camarad ca s-aibă o reuşită atât de-apreciată de Căpitan.  
 
Mai îndrăzneţ, Vasile îl chestionă în falset pe Antonel:  
 
-Spune, colega, cu ce strategie te lauzi c-ai închis cazu’?!  
 
-Chiar! se ralie Nae, acum ceva mai echilibrat. Berea îi dozase perfect adrenalina, era mai domol şi însuşi glasu-i pierduse din ascuţimea iritantă de obicei.  
 
-O simplă dispariţie! Şi ce strategie?! Obişnuită! Nimic special! se apăra modest Antonel. Doar coroborarea datelor de pe teren cu UN CUVÂNT prefigurat prin desenul de street-art realizat de Pelerină! Atât.  
 
Le povesti, între o sorbitură de bere şi alta, cum se ghidase după medalionul în graffiti multiplicat în locuri bine alese de micuţa plătitoare de amenzi, dar şi după cele mărturisite ulterior de aceasta.  
 
Fata cu graffiti o cunoscuse pe octogenara dispărută, aşa cum arătau pliantele răspândite în zona sectorului Secţiei de fiica acesteia cu ceva timp în urmă.  
 
O întâlnise hoinărind pe străzi, dar nu reţinuse locul. Era bine îmbrăcată purtând şi-o pelerină de catifea neagră.  
 
Intrase în vorbă cu ea. Îi dăduse un covrig şi un măr, căci i se păruse înfometată. Femeia le luase, iar, ca mulţumire, îi dăruise pelerina. Tânăra o refuzase, dar nimic n-o convinsese pe mărinimoasa bătrânică. Mai am doi paşi pân-acasă, iar mata umbli aşa golaşă cu rucsăcelul ăsta-n spinare. Ia-o, te rog! Şi se-ndepărtase încet-încet, până când dispăruse ca prin farmec.  
 
Fata se căpătuise cu pelerina de care nu mai putea scăpa, cel puţin aşa mărturisise. Ba, mai mult, din timp în timp avea senzaţia că pelerina o aruncă într-o transă obsesivă. Când se trezea, constata că mai desenase un medalion ciudat pe un perete... Speriată, părăsea locul faptei degrabă, bântuită însă de o firavă speranţă că-şi îndeplineşte o misiune anume, că ajută pe cineva... poate chiar pe femeia dispărută...  
 
-Ascultă, îţi râzi de noi?! sesiză în tonalitatea iritantă dintotdeauna acelaşi Năică blânduţ până mai adineaori. E trecut de orele 20,50 când se transmit copiilor poveşti la Radio România Actualităţi, iar noi suntem într-un Pub select, nu îmbrăcaţi de culcare, să ştii!  
 
-Deloc! Deloc! i-o reteză atins în amoriul propriu Antonel chemând în ajutor parcă pe Şefu’.  
 
Acesta interveni:  
 
-Aşa se pare c-a fost. Ca s-o scurtăm, vă confirm chiar eu sfârşitul poveştii, punctă Căpitanul.  
 
Alaltăieri seara, pe o ploaie indrăcită, m-am oferit să-l duc eu spre casă cu maşina. Îmi atrăsese atenţia dimineaţa că nu era in salopeta de motociclist, ci purta un costum subţire de in. Entuziasmat de ofertă, a acceptat, precizând că motoru-i era la Service pentru revizia de primavară.  
 
Zis şi făcut. Pornim. Stăm în aceeiaşi direcţie. Doar străbatem două bulevarde poziţionate în formă de L. Normal, am investi în drumul ăsta un sfert de ceas. Atunci trecuse o oră şi nici o cincime din cale nu rulasem! Era un flux apocaliptic. Şi abia ne mişcam.  
 
Agasat de situaţie, accept sugestia copilotului s-apucăm pe-o scurtătură ştiută de ‘mnealui, deh! Dar nu-mi vine-a crede! Nimeriserăm din lac în puţ, căci soarta culantă ne pusese la dispoziţie o reţea de străduţe, unele cu sens unic, altele blocate de lucrări în carosabil şi, unde mai pui, nici semnalizate!  
 
După nici zece minute eram gata zdruncinaţi şi fizic, şi mental. Eu mă sufocam reproşându-mi în gând că schimbasem ruta, uitând o lege importantă a fizicii - Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă!  
 
Cum nu se întunecase bine, Antonel recunoscuse semnul lăsat de Pelerină pe zidul bisericii Delea-Veche, că pe strada cu numele ăsta ne-aflam.  
 
Sunt implorat să opresc. Antonel sare ca şi ars, alergând încotrova, mormăind Ăsta-i cuvântulDelea.. Revine îndată după scurtă vreme tare surescitat, îndemnându-mă să-l însoţesc:  
 
-Am găsit ceva! Haideţi! Trebuie să veniţi!  
 
Mă las condus, doar vom vedea ce şi cum. Un pietroi uriaş pătat cu roşu domina curtea goală, părăginită din vecinătatea bisericii. Eu mă strâmb în tăcere. El însă, rămâne stană.  
 
Foarte iritat, uită că mi-e subordonat şi, răcnind nefiresc, îmi indică o poartă în mijlocul grădinii, pe care eu n-o văd!  
 
Îl privesc îngăduitor. Ştiu, aşa am simţit de când l-am primit la Secţie, că-i mai atipic. Încerc să-l calmez, dar el nu se lasă. Cum să spun că nu este?! Este! O văd! strigă din toţi rărunchii.  
 
Speriat că mintea i-a luat-o razna, o dau pe glumă. Dar el nu şi nu, c-o vede şi odată începe să mişte silnic braţele, dovedind mare caznă. Apoi lăsându-le în jos, dă semne c-ar fi izbutit.  
 
Îl percep ca pe un mim talentat apăsând cu mâna dreaptă pe-o clanţă imaginară. Un scârţâit sumbru venit de neunde îmi sfredeleşte auzul, mă cutremură. Privesc în jur să mă conving că totuşi suntem singuri. Şi nu văd, culmea, pe nimeni şi… nimic! Mă frec la ochi ca un apucat, înverşunat că nu mă mai ajută, cred în sinea mea.  
 
Cât să fi trecut? O clipă! Două? Zece? Redeschizând ochii, îl văd pe Antonel. Nu e singur. Îl însoţeşte o doamnă vârstnică. Mă simt năucit, căci figura ei, da, mă timite pe moment la… pliantele aduse la noi de…  
 
Doamna în vârstă, uşor stânjenită, mi se adresează condescendent:  
 
-Se pare c-am făcut ceva probleme şi fiicei mele, şi Dumneavoastră, Poliţiei, nu? Tânărul acesta spune că lipsesc de ceva timp… Mie mi se pare c-a trecut doar o zi...  
 
O ducem acasă, o încredinţăm fetei-reclamante, asistând la primirea plină de uimire şi bucurie a acesteia. Ne promite că va reveni cu mama ei la Secţie a doua zi.  
 
Aşa au şi făcut. Întrebată unde a stat, spune răspicat că-ntr-o casă frumoasă, acoperită de glicină de pe Delea Veche având o poartă grozavă - o împletitură din fier forjat, adevărată capodoperă, nu alta! Păcat că e mâzgălita c-un medalion roşu...  
 
Asta a fost tot! termină Şefu’ sorbind subţire berea.  
 
-Antonel, eşti mare! Cum ai ştiut că… se-nghesuiră ceilalţi cu întrebările.  
 
Şeful îşi privea subordonatul. Îl percepea încolţit, gata covârşit de povara întrebărilor.  
 
Neprivit de nimeni, superiorul îşi adună gândurile pe frunte… Multe mai văzuse la viaţa lui, dar ce-i oferise copilul ăsta, nu! Categoric, aşa ceva, nu! Se hotărî să-şi scape subalternul favorit, ordonând plecarea.  
 
Recunoscător, Antonel se ridică primul şi, salutând regulamentar, o luă la picior…  
 
Per pedes apostolorum ajunse spre miezul nopţii în Delea-Veche. Intră pe terenul bine luminat de felinarul din faţă. Zări strania uşă. Înaintă. Încercă s-o mai deschidă o dată. Nu putu decât s-o crape de două degete. O trase repede, sfiit de vocea care-l înfioră, îndepărtându-l: Vei intra la ceasul potrivit. Acum e devreme, mult prea devreme pentru tine!  
 
Referinţă Bibliografică:
GRAFFITI (FINAL) / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2088, Anul VI, 18 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!