Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016        Toate Articolele Autorului

MIRAZA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Nu-mi spune că te duci acolo! îi tăie Sandu calea, dar nu şi avântul când îl văzu.  
 
-Sal’tare amice! Şi cum de n-aş face-o? îi replică acesta gâfâind uşor, scările metroului nefiindu-i prielnice. Sunt pensionar! Am timp berechet! îi pară Gabi săgeata de vorbe către sine-aruncată. Am acces liber oriunde în limita locurilor!  
 
-Salut! Salut! completă retroactiv cârcotaşul. Ai vreme, ce-ţi pasă! o dădu el pe glumă. Ai bani, sănătos ca şi mine, fără griji ori poftă de somn, ce mai! Însetat de cunoaştere, de noutăţi, ai?!  
 
-Da’tu încotro îndemnai până să dăm nas în nas, cum s-ar zice?  
 
-Acu’ de ce te faci habernist? vorbi în dodii Sandu vrând să diminueze cu ceva ascendentul camaradului său. Chiar nici usturoi n-ai mâncat, nici...  
 
-Îîî? se holbă interzis celălalt, silabisind într-o parte ha-ber-nist...  
 
-Vorbeşti singur?  
 
-Sigur! Vorbesc uneori cu mine însumi! Din când în când am nevoie de sfaturile unui expert.  
 
-E-o găselniţă adoptată de la nepotu-meu, să scurtez exprimarea! Habernist: adjectiv variabil cu două terminaţii, provenit din propoziţia subordonată atributivă care n-are habar!  
 
Şi slobozi o rafală de hohote pufăite pe nas, încântat nevoie mare de glumă, dar şi de insolita diversiune construită. Îşi întinse pe urmă a strângere mâna micuţă către laba de urs oferită împăciuitor de tovarăşul său de glume şi o apucară agale spre club.  
 
Îşi deschisese de câteva zile porţile un local destinat celor de vârsta a treia. Părea o găselniţă a primarului de sector vrând să-şi dovedească lui însuşi infinita grijă pentru oamenii în vârstă, pentru petrecerea plăcută a timpului lor, a inepuizabilului timp liber.  
 
Aflaseră de proiect de pe Facebook şi fiecare în parte şi-ar fi dorit să vadă primul ce-ar putea face în locul respectuos botezat La Senoirul! Şansa lor fusese că se-ntâlniseră neprogramat, putând să descopere ensemble şi mai repede ce-ar fi fost de ştiut.  
 
*  
 
Ca s-ajungă la locul cu pricina, se impunea să treacă podul T. şi să intre în parcul omonim al urbei.  
 
N-ajunseseră la colonadele ce anunţau cu pompă edilistică accesul în grădină, căci atenţia le fu viclean atrasă de o mulţime eterogenă. Reprezentanţi ai ambelor sexe din diferite categorii sociale, mulţi pezevenghi, chiar şi aurolaci, toţi cu feţe hlizite, se-nghionteau spre ceva care le stârnea curiozitatea.  
 
Buluceala crescută abundent acţiona în afara instinctului de apărare şi-şi spaţializase depăşitul volum dincolo de trotuarul devenit strâmt, invadând prima bandă a carosabilului.  
 
Un infernal ţiuit de claxoane grăbite încerca s-avertizeze pe infractori. Dar în zadar! Aceştia îngroşau grupul dornic să intre-n posesia tainei ascunse.  
 
Dinspre centrul insolitei întruniri se-nălţau spre cerul dimineţii vernale când şi când luciri argintoase care se-adăugau grozav de atractiv atmosferei însorite.  
 
-Ce să fie, Sandule, tumultul ăsta? interogă mai mult retoric Gabi realizând totuşi în sine că nici întrebatul n-ar fi avut habar. Ce să se fi întâmplat? mai adaugă el clipicios din spatele ochelarilor săi cu sticle groase.  
 
-De-unde să ştiu? se arătă vexat fără sens amicul. Tot avid, tot avid? Măi, măi, înfometatule de cancanuri! Holbează-te şi tu mai bine, doar eşti cât Hogea Mitu de lung, nu glumă! îl sfătui el sufocat de-aceeaşi ciudă pe statura sa din economie. Şi de astă dată nu se mai autocalmă cu aprecierea spusă de bunică-sa cândva că ce-i preţios e mic! Nu! Era ţâfnos! Şi aşa voia să rămână!  
 
În fine, odată ajunşi, găsiră o prielnică breşă iscată în gloată şi, aranjaţi ca un trenuleţ cu două vagoane, Sandu cel scurt, în faţă, Gabi cel bine structurat, în spate, înaintară înspre obiectiv. Dădură cu ochii de-o drăcie de panoplie, de altfel un curios şi hibrid aranjament de... cioburi! Câteva sute de spărturi argintii erau etalate pe-o tablà pe trei picioare, uşor înclinată spre spate, oferindu-se mai mult sau mai puţin atrăgătoare.  
 
Faţă-n faţă cu evidenţa, cei doi amici rămaseră cu gurile căscate ca nişte inocenţi şcolari la cine-ştie-ce şaradă vizuală supusă de învăţătoare descifrării.  
 
Dintre ajunşii-n faţă, se retrăgeau blazaţii sau lehămetiţii de-aşa ofertă. Cioburile erau de vânzare?!  
 
Nu ţin de foame! Şi nici de sete! constataseră în hohot de râs importanţii! Şi, dezgustaţi, se rupseseră de ceată, uimiţi cum la rând, cuminţi de ani mulţi, cocârjaţi de boli ori de lipsuri, aşteaptau la rând cei vârstnici.  
 
-Dar ce folos găsesc ei într-asta? se-ntrebă Sandu, întrucâtva înmuiat de insistenţa celor hotărâţi la aşa negoţ.  
 
-Mai mare uimirea! îndrăzni un răspuns încetinel Gabi.  
 
Din rând se desprinse, în sfârşit, un recent posesor al unui ciob de mirază.  
 
Trecuse pe-aici în drumul spre casă. Venea de la biserică, întărit de cuminecătura primită pe care o mestecase-ndelung. Acum dăduse cu ochii de insul ce-şi păzea oferta curioasă. Îşi râsese în barbă când negustorul îl asigurase de rostul sticlelor argintate. Zăbovise, deh, ca tot bătrânul, dar, tentat, achiziţionase o fărâmă din aşa lăudată marfă.  
 
Se dădu deoparte, privi în ciobul din podul palmei şi-un zâmbet larg, mulţumit îi umplu chipul.  
 
Curios nevoie mare, Sandu, trăgând cu ochiul, se-arătă atât de mirat încât strigă-n gura mare:  
 
-Minune! Nu-mi vine să cred! Şi râse cam stânjenit nevenindu-i să dea glas constatării. Să fim purtaţi pe tărâm de poveste?! Ori visez?!  
 
-Dar ce văzuşi, omule? Ce te-apucă?!  
 
-Păi, în spărtura din mână bunicul ăsta, după cum vezi, uzat, prăfuit, e curios reflectat! Are ochi luminaţi, frunte lipsită de riduri, păr bogat şi chip de flăcău numai zâmbet! L-a văduvit ciobul de bătrâneţe!  
 
*  
 
Lămuriţi şi nu prea, cei doi prieteni intrară totuşi în parc şi se aşezară pe-o bancă. Nu mai erau tentaţi s-ajungă la club. Le pierise cheful. Le fusese de-ajuns vraja cioburilor de oglindă.  
 
Fără să-şi mărturisească unul altuia, cugetau amândoi la faptul că, deşi adesea hulită, bătrâneţea îşi are avantajul ei: nu mai eşti în centrul atenţiei pe scena vieţii, însă, dacă te-arăţi destul de insistent, capeţi locuri bune în primul rând ca spectator la toate numerele de magie...  
 
Referinţă Bibliografică:
MIRAZA / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!