Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

HAVUZUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În urbea de pe malul Dunării de Jos, de peste două secole îşi ridica spre boltă fulguraţiile argintii o arteziană, adunându-şi energii dintre bolovani de granit, repezite apoi vertical în sincope neaşteptate.  
 
Pietrele s-au modelat în ani, scuturându-şi rânduri-rânduri straturile, adăugând altele, căpătând luciri de curcubeu în luminile cerului ori ale felinarelor cetăţii.  
 
Hârjoana jeturilor zvârlite cu repeziciune, umezirea prejmei sau îngheţarea apei în timpurile înfrigurate atrăgeau pe oricine ajungea pe-aici. Trecătorii obişnuiţi ori întâmplători dădeau roată zilnic fântânii din centrul aşezării, punctul de unde se măsurau depărtările spre cele patru zări.  
 
De ce făceau ei asta? Erau fascinaţi de fântâna ţâşnitoare, adevărată corolă de floare din roci şi ape care făgăduia a le da cerutul în schimbul bănuţului de-argint aruncat...  
 
*  
 
Arar, întârziaţi noctambuli se roteau pe la havuz împinşi de inerţii rătăcitoare, alungaţi de paznicul piaţetei. Între aceştia se-nseila tot mai des unul ce nedumerea prin aspect şi a cărui vestimentaţie parcă avertiza că e ferice, că nu-şi mai doreşte nimic peste domneasca-mplinire. Aroganţa emanată îl înfăşura ca un halou, separându-l absolut de oricine, îndepărtându-l umilitor chiar şi pe gardian…  
 
Şi-ntr-o noapte, specimenul, unic plimbăreţ atras de forţe oculte, trecu lucrătura de piatră delicat sculptată a ghizdului fântânii. Încovoiat ca pentru vreo metanie, cu privirile laser, iar braţele - gheare, adună degrabă arginţii din havuz, strecurându-i dibaci într-o plasă cu ochiuri dese. Când mântui raptul, escaladă relaxat împrejmuirea şi dădu să-şi îndrepte ţinuta înmuiată…  
 
Dar n-apucă! Se şi văzu înhăimurat de-o zornăitoare cămeşoaie de argint, adevărată cuirasă… Încercă degeaba să se scuture… Nu-i venea a crede! Să i se-ntâmple aşa pedeapsă?! Tocmai lui?! Şi de ce?! Cu ce-ar fi greşit? Cum să fi lăsat mărunţişul pradă ruginii pârdalnice?! N-ar fi fost păcat?! Mare păcat, zău aşa! Să se fi prăpădit bunătate de bănet?!  
 
Şi tot întrebându-se retoric, neînţelegând cine să-i fi pus necazul în cârcă, încerca să-şi lepede povara, să scape, să-şi uşureze umerii de sarcina zornăitoare. Nu mai putea să se ţină drept… se adusese de spate… i se părea că tot cerul îi sta-n cârcă, nu altceva!  
 
Oboselii ăsteia i se-adăuga din ce în ce mai insidios gândul c-ar putea fi văzut. Ce-ar fi făcut? Acasă n-avea cum să se ducă! Slugile-i erau umile, dar nu se putea baza pe credinţa lor! Ar fi râs de tărăşenie, iar a doua zi ar fi umplut întregul târg cu întâmplarea, ajungând să-l facă de batjocura tuturor… Pe el, cel mai bogat şi respectat din urbe!  
 
Tot mormăind şi gemând, îşi târâia năuc supliciul, nebăgând de seamă c-ajunsese taman în Crâng. Se bucura că zorile nu veniseră şi spera că nu fusese zărit… Se-afundă în desiş la odihnă şi chibzuială…  
 
*  
 
-Minunată zi! Însorită şi nu atât de înăbuşitoare ca cea de ieri!Vezi dac-am pornit-o la drum dis-de-dimineaţă?! Răcoarea zorilor ne-a iscat şi dorinţa, şi rezistenţa călătorului! Nu credeţi?!  
 
-O, da! întări monosilabic cel mic, nemaiavând suflu, dar fericit să-şi vădească abilităţi pentru plimbare, în fond, aflat în al nouălea cer că-i atât de mare, că face faţă ca şi ai săi!  
 
-Ai dreptate, afirmă obedient şi mama, drapând ca mereu adevăratele păreri, aşa, dintr-un exces de apărare a dramului de armonie după care tânjea… De fapt, era covârşită de boala nemărturisită pân-acum bărbatului acesta încă tânăr şi cu patima drumeţiilor, deşi osteneala era mai-mai să-i curme răsuflarea, de nu s-ar fi oprit.  
 
Tatăl se ocupă de trebuinţele popasului. Era în culmea fericirii c-ajunsese prin locurile astea pe unde mai umblase doar în adolescenţă. Şi-ncântarea sporea şi pentru că aveau să stea o zi, două chiar lângă minunatul şi mereu tânărul Crâng!  
 
-Dragă, aşează-te la umbră, zise indicându-i locul prin aşternerea păturii. Iar tu, copile, fă-ţi de lucru niţeluş până aranjez cortul...  
 
Dar n-apucă să-şi termine îndemnul, că cel mic se şi îndepărtase destul, chemat de răcoarea umbroasă.  
 
În vremea asta mama alunecă în smoala gândurilor. Cu chiu, cu vai, mai putea să-şi ascundă suferinţa în faţa bărbatului… Mulţumea Cerului că arheologul ei pleca pe şantier şi-n vremea verii! Cel mic o surprinsese de câteva ori gemând ori încruntându-se… Cu el se descurcase, dar…  
 
-S-ar părea că nu dormi! Am observat că-ţi mişcai buzele! Vai, eşti albă ca varul! se îngrijoră bărbatul. Ce e cu tine?!  
 
Nu primi decât o eschivă din partea soţiei, care se plânse doar de-o pasageră slăbiciune. În fapt, se cumulaseră durerea, oboseala şi-ngrijorările. Cel mai grozav o asuprea impasul că nu ştia din ce bani avea să plătească tratamentul recomandat…  
 
*  
 
-Tată! Mamă! Veniţi degrabă! Veniţi! Veniţi! se-auzi copilul dinspre un loc de dincolo de tufăriş.  
 
Declanşaţi ca de-un resort, chemaţii se conformară. Nu alergară cine-ştie-cât. Ajunşi, descoperiră ce-l uluise pe băiat: un morman de arginţi strălucind în soarele amiezii - o adevărată comoară! Iar, mai spre lăuntrul întunecos, trona o hârcă pe-un tumul de oseminte, toate albite de vreme…  
 
Referinţă Bibliografică:
HAVUZUL / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!