Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1696 din 23 august 2015        Toate Articolele Autorului

La... „CONCORDIA”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Seara de vară i-adunase dup-o caniculă diurnă pe câţiva celibatari, rămaşi prieteni de pe băncile gimnaziului. Salutări fericite, uşor gălăgioase le însoţeau entuziasmului revederii în răcorosul spaţiu al terasei localului Concordia din zona Herăstrău, la un şpriţ de vară.  
 
Un schimb de impresii vis-à-vis de look, o forfecare de latest news constituiră debutul şuetei în aşteptarea licorii izbăvitoare de sete. Carafa, paharele drese instigară la voie bună, predispunându-le imaginaţia. Dovadă că, nici una, nici două, intrară intr-o insolită competiţie. Tema? De maximă importanţă: dintre meserii, care a fost prima?!  
 
Uşor infatuat datorită unor foarte mediatizate intervenţii reuşite pe cord, debută Florin, zis, chiar înainte de-a intra la Medicină, Doc:  
 
-Dacă îmi toleraţi opinia, fără falsă modestie, cea dintâi meserie a fost chirurgia!  
 
-Cuuum?! răsună pe dată o-ntrebare colectivă.  
 
-Nu vă daţi seama de ce? Să vă zic: atunci când Creatorului a vrut să-i facă lui Adam soţie, el a fost întâiul chirurg. Ştiţi foarte bine cum i-a extirpat o coastă primului bărbat şi-a modelat, deloc precaut, femeia!  
 
Debutul competitiv li se păru neconvingător. Din complezenţă, unii murmurară ceva… nu se-nţelesese ce, dar nici n-apucară să-şi facă mea culpa, că discursul dintâi fu contracarat de spusele sculptorului Toma.  
 
De obicei introvertit, trăind dus printre norii creaţiei, în seara aia devenise limbut, căpătase curaj, voia recunoaştere, ce mai! Sorbi din vinul neatins până-atunci, se ridică - era mic de statură, subţirel, efeminat - şi rosti cu vocea-i melodioasă de bas:  
 
-Olăritul stă cap de serie! E-ntâiul! Minunat meşteşug, nu?! N-a fost Adam, primul om, făcut din lut?! Euforia creatoare divină i-a dat imboldul însufleţirii statuii!  
 
Rumoare printre convivi, voci mai ridicate acum, curajul concurenţial în floare, omisiuni ale codului manierelor elegante după care acţionau toţi şi separat, în genere…  
 
În răgazul petrecut, îşi găsi rost să-şi susţină opinia Matei. Îi plăcea să se vadă cu băieţii, să spună butade, făcea causerie, cu alte cuvinte nu-i era în fire s-abordeze teme înalte la o băută! Dar acum, sub perdeaua unei pseudo-infatuări, graseiă mângâind plăcut urechile celor din jur:  
 
-Dragilor, cred că-ntâi a fost arhitectura! Şi dădu glas unui râs răguşit, mixat cu ceva simptome de tuse tabagică. Arhitectul Primordial a conceput înaintea oamenilor Pământul, Soarele, Luna, Stelele!  
 
Ipse magister dixit! încheie cu formula consacrată, subliniind superfluenţa oricărei argumentaţii.  
 
Exprimarea sintetică a lui Matei rarefie atmosfera.  
 
Ca să refacă nota ludică a discuţiei, Alexandru, membru al Uniunii Scriitorilor şi laureat al multor concursuri de creaţie din ţară şi Europa, luă iniţiativa.  
 
Întâi drese paharele tuturor cu dexteritatea unui adevărat somelier. Apoi, luându-l cu eleganţă pe-al său, îl privi în lumina prejmei, îl clătină să-i cerceteze consistenţa, îl mirosi… Abia când îşi sugestionase spectatorii că licoarea e de toată cinstea, exclamă total relaxat, eliberat de orice inhibiţii:  
 
-In vino veritas! La început a fost Cuvântul, spune Evanghelia. Deci ars poetica e prima îndeletnicire onorabilă!  
 
O nemulţumire coborase pe chipurile tuturor... Uşor sensibilizaţi de seară, de vinul băut cu plăcere, de toată strădania competitivă, foştii colegi regretau că-ntâlnirea se termina fără să se ajungă în mod convingător la desemnarea câştigătorului întrecerii.  
 
Şi iată că-n acel moment se iscă din senin un vacarm ce cufundă în zgomot vorbele mesenilor.  
 
Ce se-ntâmplase?! s-ar fi-ntrebat orice om cu scaun la cap, privind cum o cohortă de gardieni încercau să pună stavilă intrării unui cetăţean înhăimurat într-o uniformă de vânător extraluxoasă, dotat cu puşcă înveşmântată în toc de piele şi-ntovărăşit de-un splendid ogar… După faţa-i stacojie şi nasu-i, adevărat ardei capia, după împleticirea picioarelor, dar, mai ales, după bălmăjelile contaminate de grosolane vulgarisme, s-a fi concluzionat în ce stare agravată de ebrietate se afla.  
 
De ce zbiera? De ce pretindea s-aibă acces în local? Şi-n halul acela? Şi purtând puşcă? Şi cu ogarul total de izbelişte? Bietul animal era liber de lesă, fără botniţă, urmărind obedient gestica tulburată a stăpânului… În totală contradicţie cu ţinuta acestuia, emana prin luciul blănii sale rasa, pedigree-ul.  
 
Vânătorul se trânti pe un scaun aproape de grupul prietenilor, spulberând dintr-o mişcare violentă cu puşca aranjamentul floral care tronase inofensiv până atunci în mijlocul mesei. Cu o fanfaronadă grobiană, ceru tunător friptură de mistreţ, cârnaţi de urs, însoţind comanda cu o straşnică înjurătură la adresa vânătorii ratate de la care, pare-se, tocmai revenise. Apoi adăugase într-o altă cavalcadă pseudo-inteligibilă:  
 
-Şi neşte pept de raţă pen’ câine! Da’n sânge… că vă ia mama dracului!  
 
Foştii colegi urmăreau cu sentimente amestecate apariţia: ba s-ar fi ridicat să plece, ba l-ar fi apostrofat, ba şi-ar fi scufundat neplăcerea în vinul bun… nu erau hotărâţi.  
 
După ce mai strigă nişte ordine încâlcite ospătarilor care începuseră să viermuiască întărâtaţi în jurul lui, creatura în costum de camuflaj îi luă la ochi pe gardienii localului care încercaseră să-i taie calea spre fericire.  
 
-Aaaa, pen’ ce-aţi făcut azi, să v-aşteptaţi că de mâine staţi acasă! O să vedeţi voi cu cine v-aţi pus, hâc! încheie într-un sughiţ potolit cu o gâlgâitură direct dintr-una din cele două sticle de bere pe care le comandase urlând Ad-o pereche!  
 
Urmă o nouă rundă sonoră la adresa bucătarului incompetent, ce nu era în stare să-i facă pe minut pofta. Şi totul explodă când unul dintre ospătari, mai mare în rang după mersul baletat şi tunica impecabilă, îi comunică faptul că nu i se poate satisface comanda, dar că va fi servit, din partea casei, c-un aperitiv rafinat de creveţi în sos de grapefruit, apoi c-un platou cu somon, scoici, fructe de mare… toate stropite din belşug cu vin alb, sec, de doisprezece ani, din colecţia patronului… Apoi un desert anume pregă…  
 
Dar nu apucă să termine, că se cocoşă sub atacul personajului de basm:  
 
-Ce mă tot îmbrobodeşti! Peşte?! Scoici şi alte alea?! Ce-s bolnav?! Asta-i mâncare pentru de dimineaţă! Mai tre’ să-mi dai şi-un ceai de muşeţel! Vreau mistreţ! Şi urs! Acuş îţi cer şi nişte fazan ori vreo doişpe potârnichi murate!  
 
Un pumn trântit în mijlocul mesei îi făcu pe toţi să dispară subit, muzica localului să crească în intensitate şi pe bietul câine să urle maiestuos, îndelung, până ce primi un picior din partea brutei şi se vârî încolţit sub masă, departe de năpastă.  
 
Urmară clipe încremenite, după care foiala personalului localului reîncepu, într-o încercare zadarnică de a obloji rănile mentale ale consumatorului recalcitrant.  
 
Individul fu întărâtat de plecarea intempestivă a unei perechi ce-i tot aruncaseră ocheade dezaprobatoare:  
 
-Ce, e locul vostru, luzărilor?!  
 
Ecoul vorbelor se prelungi în zgomot de sticlărie spartă şi într-un nou lătrat de câine…  
 
Prietenii care asistaseră muţi de uimire la balamucul iscat îşi făcură semne discrete, cerură nota şi, dezamăgiţi de cursul luat de seara care se anunţase atât de plăcută la început, se ridicară acompaniaţi de bolboroseala inamicului public.  
 
La ieşire, înainte de a se despărţi, prinseră o frântură din dialogul a doi tineri ostracizaţi, care părăsiseră şi ei locul în calitate de victime:  
 
-Ai văzut cine era?  
 
-Cine?!  
 
-Cum cine?! Vestitul Grohotescu, vicele de la Eco-Verzi! Nu ştii că urlau luna trecută tabloidele despre cum a provocat un incendiu în Insula Mică a Brăilei, la o şedinţă de partid?!  
 
-Atunci nu mă mai miră tot haosul de astă seară!  
 
Vladimir, cel ce-avusese iniţiativa întâlnirii prietenilor şi care nu combătuse pe tema ocupaţiei primordiale până atunci, rezumă totul într-un hohot de râs:  
 
-Băieţi, am rezolvat dilema noastră! Ştiu care e cea dintâi meserie! ridică puţin glasul ca să acopere rumoarea străzii. Din ce a fost făcută lumea de Dumnezeu?! Din haos! Şi haosul de cine a fost creat?!  
 
-De politicieni! izbucniră la unison prietenii, zâmbind strâmb în faţa evidenţei…  
 
Referinţă Bibliografică:
La... „CONCORDIA” / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1696, Anul V, 23 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!