Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

ROMANUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Toate acestea îi umbriseră mintea Patriarhului preţ de câteva minute şi avuseseră drept urmare o lacrimă minusculă pe obrazul stâng. Observată cu discreţie de Miramoţ şi Flower-Power şi trecută sub tăcere de ele, nefericita lacrimă deveni instantaneu subiect de glumă pentru Papa:  
 
-Ia te uite la Patriarhul, are o faţă de o mască râde, o mască plânge!  
 
-Păi, cred şi eu, de la atâtea mirosuri ascuţite de mucegaiuri din brânzeturile astea!... îl protejă Diplomatul pe Patriarh.  
 
-Nu, nu, vă spun, sunt cunoscător! Totdeauna l-am bănuit că joacă teatru şi ne ascunde adevărata lui faţă! insistă Papa.  
 
-Ei, nu mai exagera şi tu, fiecare dintre noi arătăm celor din jur numai ce credem noi că merită văzut! zise Americanul.  
 
-Auzi, Papa, dar de unde eşti tu cunoscător într-ale teatrului?! prinse un fir Babacul.  
 
-Lumea teatrului m-a fascinat de mic! M-au dus părinţii mereu la spectacole. Tata fiind ofiţer, mergeam des la Teatrul Armatei. Pe vremea copilăriei mele, era pe Uranus. De pe-atunci mi-a rămas în memorie un spectacol fascinant - Înşir’te mărgărite după piesa lui Victor Eftimiu, un nume - Agepsina Macri-Eftimiu în rolul vrăjitoarei şi două personaje ale căror simboluri mi-au urmărit copilăria şi adolescenţa.  
 
E drept, întâi mi-a plăcut basmul, firul poveştii avea ceva negăsit până atunci, probabil, în lecturile copilăriei...  
 
În al doilea rând, m-a bucurat apariţia pe scenă a lui Făt-Frumos pe un minunat cal alb al cărui harnaşament strălucitor întrecea peste măsură felul în care mi-l imaginasem eu în timpul citirii descrierii sale.  
 
-Aha, şi tu te regăseai în calul alb al lui Făt-Frumos?! îl şicană, surprinzător, Solitarul.  
 
Papa nu-l băga în seamă, lucru neaşteptat pentru el.  
 
Flower-Power interveni clipind repede-repede şi ea:  
 
-Mie mi-au plăcut Făt-Frumos şi Cosânzeana.  
 
-Dar ştii piesa? se bucură Papa.  
 
-Desigur!  
 
-Personajele de care pomeneam că mi-au rămas în minte erau zmeul şi Sorina, fata de împărat... zise Papa.  
 
-Bine, bine, Sorina te atrăgea pentru fumuseţea ei ori pentru norocul de a se fi născut prinţesă? întrebă şi Miramoţ, cunoscătoare şi prin profesie a respectivei piese de teatru în versuri, o feerie încărcată de inovaţii în construcţia personajelor, în etica lor.  
 
-Nicidecum! negă Papa. Sorina simboliza pentru mine drama iubirii neîmpărtăşite... Îndrăgostită de Făt-Frumos, îi aruncase mărul ca semn al sentimentelor sale, dar el trecuse nepăsător în drumul său pentru găsirea Cosânzenei...  
 
-Măi, dar ce romantic erai de mic! râse Babacul.  
 
-Dar Zmeul? Cum de ţi-a plăcut? se interesă Doc.  
 
-Păi, dragă, Eftimiu a îmbrăcat cu el aspiraţia singuraticului de a se bucura de iubire, de frumosul vieţii ca şi ceilalţi. Şi, chinuit de dorinţă, neştiind ce cale să adopte, recurge la răpirea idolului său cu care se poartă minunat din iubire şi înţelepciune, dar şi sperând că-l va convinge de profunzimea, de sinceritatea trăirilor sale, în ciuda chipului său neatractiv şi a nefavorabilului său renume...  
 
-Mais, quel langage éclectique a notre ami! suspină în falset Solitarul.  
 
-Aaa, e mare pezevenghi Papa când vrea! replică Diplomatul.  
 
Papa le aruncă o privire de gheaţă şi continuă:  
 
-Apoi, faptul că am locuit la doi paşi de familia renumitului regizor Paul Stratilat, cu al cărui fiu eram amic, a fost un prilej de a vedea şi dinăuntrul oamenilor de teatru, atât de asemănători şi, totuşi, atât de diferiţi de noi, ceilalţi.  
 
Băiatul lui Paul Stratilat, Sorin, a fost primul interpret al lui Ionel Popescu în ecranizarea inegalabilă a schiţei Vizită... de I.L.Caragiale, în regia lui Jean Georgescu prin anul... 1952, cred. V-amintiţi?!  
 
Cu vremea am învăţat că prin teatru se prefigurează un mymesis care duce la înţelegerea mai profundă a vieţii, precum şi la acea purificare a trăirilor omeneşti prin artă, iar, în alt sens, că el reprezintă de mereu un important şi stimulativ divertisment...  
 
-Papa, dar chiar mă faci să-mi fie frică, de unde atâta profunzime?! nu disimulă surpriza Patriarhul, revenit la starea sa flegmatică.  
 
-O să vă povestesc despre cel mai competent profesor care mi-a dezvăluit sensul şi valoarea teatrului...  
 
Şi, sărind de la locul lui, ciudat de sprinten pentru cineva cu un început declarat de gută, începu să glăsuiască, dând roată prin încăpere, oprindu-se în spatele comesenilor să gesticuleze afectat atunci când dorea să creeze şi iluzia vizuală a celor spuse.  
 
*  
 
În seara aceea, i se adusese noian de flori în cabină - zeci şi zeci de buchete... trandafiri dalbi, crini imperiali, orhidee... un ocean floral se revărsa de pretutindeni.  
 
Nepuse-n glastre, doar eliberate numai din panglici şi ţiple, florile tronau împrăştiindu-şi miresmele, scăpate din strânsoarea braţelor emoţionate ale admiratorilor!  
 
Oglinzile încăperii tânjeau după reflexia Seniorului - ăsta era supranumele fascinantului actor, supranume devenit renume, nu se mai ştia de când! Aşa-i zisese o tânără colegă, impresionată de carisma lui. Apelativul zburase din gură în gură, multiplicat de ecouri apreciative, încât fusese oficializat, apărând în cuprinsul tuturor afişelor publicitare ! Aproape îi uitaseră numele!  
 
Însuşi candelabrul îşi revărsa, parcă, mai darnic luminile celor două duzini de braţe, inundând cu ele până-n cel mai nevolnic ascunziş al camerei, arzând în dorul Seniorului!  
 
Dar cel mai dor îi era Sufleurului, umărului prietenos - cum îi zicea Seniorul.  
 
Dar cum altfel să-i fi zis?! Nu venea el primul? Nu pleca el ultimul?  
 
Cine-i pregătea partitura, după cum Seniorul metaforiza numele scriptului jucat? Cine, dacă nu el, îl îmbrăţişa pe Senior cu tăcerea evlavioasă, impusă după orele petrecute în declamaţii pe scenă - de unul şi în cabina sufleurului - de celălalt?  
 
Nu pleca Sufleurul, alunecând uşurel pe lângă pereţii cabinei, înlesnind Seniorului analiza interpretării de după ovaţiile primite, de după rechemările la rampă pentru băile de apreciere?!  
 
Plecările astea precipitate - considerate unica hibă - îi fuseseră imputate doar la începuturile colaborării, mai târziu fiind incluse în particularitatea relaţiei. Cui să-i fi trecut prin cap că retragerea asta, pe cât de silenţioasă, pe atât de intempestivă, drapa temerea să nu erupă lava care clocotea în inima lui, a Sufleurului?!  
 
Şi-i fusese acceptată tacit fuga de însuşi Seniorul.  
 
Dar în seara aceea? Cine era fugar? Seniorul!  
 
Împovărat de glorie, dar şi temător... plecase furişându-se... Se strecurase din teatru drapat în mantia personajului întruchipat. Păstrase cu diabolică laşitate şi masca de carnaval a acestuia din ultima scenă ce urma a fi jucată...  
 
Cabina-l aşteapta pe Senior văduvită de energia lui atât de debordantă ! Sufleurul fulgera tavanul cu priviri nebune. Implora Cerul să-i aducă Idolul ! Dar acesta nu se-arăta!  
 
O clipită i-aprinde scânteia minţii din urmă, îl zoreşte spre sulimanurile de machiaj, apoi, aruncând în spate o pelerină-n falduri, pe faţă masca, apucând în mână spada- recuzită, se avântă ca nebun în scenă, aşteptat acum de un ocean de ochi!  
 
Simte cum duce pân-la capăt un vis văzut doar dinlăuntrul său, când declama şoptindu-i partitura Seniorului.  
 
Fiecare slovă, fiecare gest, fiecare pas implantau convingător în spectatorii extaziaţi credinţa că Seniorul îşi juca magistral alter-egoul în această seară! În fapt, mărunt de statură, Sufleurul crescuse parcă prin minune, potrivindu-se umbrei masive a Seniorului.  
 
Nu realizau cine cădea răpus în faţa lor pe podeaua scenei. Cui să-i treacă prin gând că nu Seniorul îşi ascundea chipul sub mască în seara asta?!  
 
Preocupat de sinele descătuşat de griji, publicul nu realizase pe dată cum, covârşit de succesul repurtat, Sufleurul murise pe scenă... odată ce ultima bătaie a orologiului încheia şi ziua, şi menirea lui...  
 
*  
 
Imediat ce Papa termină inedita poveste-monolog, toţi foştii colegi izbucniră în aplauze.  
 
-Bravo, Papa, ţi-ai greşit cariera, chiar ai stofă de actor! îl felicită sincer Doc.  
 
-C’est merveilleux! strigă şi Solitarul.  
 
-Păcat că 90% din timp face pe clovnul! zâmbi răutăcios Babacul.  
 
-Papa, m-ai copleşit cu simţul tău artistic... îl gratulă şi Miramoţ.  
 
-Da, da! Mi-am schimbat parţial părerea despre tine! zise şi Flower-Power.  
 
-Nu mai exageraţi, cine ştie de unde a auzit toată povestea şi, cu memoria lui de elefant, ne-o serveşte drept experienţă proprie şi personală, aşa cum a făcut cu majoritatea bancurilor! îl şicană Patriarhul.  
 
-Hai, măi, nu fi rău... interveni Flower-Power.  
 
-Papa, am şi eu o curiozitate, totuşi! zise Diplomatul.  
 
-Care? glăsui siderat Papa, de la înălţimea succesului de moment.  
 
-Cine era profesorul competent de care spuneai? continuă Diplomatul.  
 
-Unchiul meu... evident! se mândri Papa.  
 
-Aha, Seniorul ţi-era unchi, deci! concluzionă Dipomatul.  
 
-Aaaa, nuu... Sufleurul... zâmbi puţin stingherit Papa.  
 
Un nou ropot de aplauze, de data asta din mare simpatie pentru ingenuitatea şi sinceritatea răspunsului, îl copleşiră pe Papa.  
 
Apoi voci amestecate reînsufleţiră atmosfera, făcând să se risipească încă o dată cortina subţire între certitudini şi incertitudini cu privire la realul şi fantasticul din viaţa de zi cu zi...  
 
Referinţă Bibliografică:
ROMANUL PUNCTE DE INFLEXIUNE - CAP.8 / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1661, Anul V, 19 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!