Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015        Toate Articolele Autorului

SPOI’TINGIRI, PRETINO!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Spoi’tingiri, pretino! Spoi’tingiri! Era preludiul apariţiei sale auzit de departe, clar cântat, răsunător… căci, cum se-nstăpânea Gustar, în zi luminoasă, devreme, spoitoreasa bătea la poarta noastră din strada Viitor.  
 
Mama, de parcă ele s-ar fi vorbit, era sigur acasă şi repede, repede se iţea la balcon.  
 
Femeia, zărind-o peste gard şi primind acceptul, intra în curte.  
 
De când făcea primul pas, devenea de-a locului, pregătită să uite pentru două-trei ore neliniştea nomadului.  
 
Călca grijulie peronul îngust de pe lângă zidul casei, ca să nu agaţe cumva cu fustele-i largi frunzele florilor ce se rânduiau în stratul de pe dreapta.  
 
Apuca pe întâia alee de pietriş grosier ce conducea către acareturi - de fapt, o cămăruţă de serviciu pe vremuri, devenită adăpostul ustensilelor de grădinărit şi al bicicletelor familiei.  
 
Ajunsă, Lina îşi lăsa de pe umăr traista roşie cândva. Făcută dintr-o faţă de căpătâi oltenesc, păstrase încă nuanţele clare ale unui trandafir albastru-violet.  
 
După straiţă, cine ştia să citească în lucruri şi ţesături, Lina avea legături cu oltenii. Chiar aflasem de la mama că era născută pe malul Olteţului, din legătura de dragoste dintre o copilă de rudar şi un ţigan-spoitor aflat în trecere pe-acolo.  
 
Stigmatul patern dobândit din naştere se transferase odată cu firul vieţii şi în micuţă, devenind călătoare neostoită în neastâmpărul vieţii.  
 
Doar ceva eforturi ale anilor postbelici îi domoliseră fortuit starea, familia-i adăpostindu-se dincolo de Bariera Moşilor, în ograda unui binevoitor românaş burlac, fost hangiu scăpătat şi cu trecere la necăjiţi ai sorţii ori ai legii.  
 
Acolo, în curtea din spate a bodegii, se aflau două corturi, sălaşuri binecuvântate pentru ţiganii opriţi în Capitală vremelnic. În faţă, pe trotuarul îngust din piatră, se înşiruiau odată cu zorile breslele: doi căldărari şi trei spoitori. Stăteau nemişcaţi aşteptându-şi clienţii. Doritorii îi puteau găsi pe meşteri până-nspre ceasurile opt ale dimineţii, când, nearvuniţi fiind, se ridicau pornind-o repejor peste Barieră, strigându-şi oferta pe străzi.  
 
Aşa fusese descoperită şi Lina. Cineva din vecini o adusese şi o recomandase mamei. Şi de atunci, de ani buni, spoitoreasa venea să dea faţă nouă ceaunului de fiert magiunuri şi căldării pentru făcut săpun.  
 
Şi-n dimineaţa aceea se-nfiinţase la noi, atrăgându-mă. Întâi o cercetasem la-nfăţişare.  
 
Nu-şi arata vârsta. Era micuţă, subţiratică şi tuciurie la piele. Îi erau libere numai faţa, gâtul şi mâinile. Trupu-i era îmbrăcat, iar picioarele acoperite, că nu ştiam de-i oacheşă din fire ori doar de la fumul în prejma căruia trăia şi muncea.  
 
Capu-i acoperit c-un bariş alb răsărea de pe un gât subţiratic, proporţional cu trupul firav, lăsând la vezeală ceva din părul negru de smoală despărţit de-o cărare subţire chiar pe mijloc. De undeva de sub acoperământ porneau lăsate ca nişte accesorii câte două codiţe lucitoare care fugeau arcuite pe sub urechi. De sub basmaua legată la lucru dinspre ceafă spre creştet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminaţiile câte unei panglici roşii.  
 
De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi în toarte, închipuind două frunze crestate pe margini. În jurul gâtului subţirel se orânduia un şirag de pietricele roşii, iar sub el se lăsa un lănţug de argint cu zale jucăuşe de forme curioase.  
 
Purta o bluză-nflorată de stambă, câmp alb pătat de nuanţele curcubeului, răscroită rotund, lăsând loc mişcării gâtului. Mânecile bogate erau strânse la jumătatea antebraţului de manşete înguste prinse în bumbi. Croiul bluzei se aduna strâns la mijloc şi se lărgea în bie peste strânsoarea beteliei, peste şoldurile înguste ca de copil.  
 
Fustele largi şi creţe erau tot colorate, gama tonurilor contrastând prin intensitate cu bluza. Ele îi acopereau călcătura, lăsând libere vederii doar vârful papucilor negri pudraţi de colbul de dincolo de Barieră.  
 
Mâinile, aripi micuţe, arătau privirii degete subţiri încărcate de inele în argint, dar cu unghiile purtând doliu după mâţă, cum spuneam copil fiind… Altfel, agile şi curios de plăcute vederii, erau, după ochii luminoşi de cafea, a doua parte a fiinţei sale trimiţând semne despre ea, despre meşteşugul ei.  
 
Înainte să se aştearnă lucrului, scotea din straiţă o săpăligă miniaturală, făcea o adâncitură mică în pământ, cu diametrul unei tingiri. Mai apoi, cât ai zice peşte, dintr-o mână de frunze uscate şi câteva surcele de pe sub pometul curţii, încropea un foc cât să-şi încălzească vasul şi bucăţica de cositor.  
 
După ce isca izvor de căldură, îşi petrecea poalele pe sub picioarele îndoite şi lua poziţia nomazilor de mereu, rânduiţi în jurul focului. Îşi mai scotea te-miri-ce scule cu care să pregătească dinăuntrul vaselor înainte să le-ncălzească şi să le înnobileze cu alb-argintiul cositorului.  
 
Şi făcea totul cu atâta râvnă, de-ai fi zis că executa porunca Domnului pentru iertarea păcatelor şi prelungirea vieţii.  
 
Nedezlipită de locul preschimbării înfăţişării vaselor, visam cu ochii deschişi, trecând-o şi pe Lina în miturile despre zei.  
 
*  
 
Don’şoara, aşa o chema ea pe mama, cam ştia când Lina mântuia lucrul. Se înfăţişa în grădină cu plata lucrului şi cu încă ceva: sticla cu lapte fiert, potrivit de cald şi cu niscaiva mâncare, să-i fie meşteriţei până spre lăsarea nopţii, când ajungea la sălaşul de dincolo de Barieră.  
 
În sine mă minunam că-i dădea lapte şi nu ţuică sau vin cum primea chivuţa care venea la spoitul gardului.  
 
Aveam să aflu cândva că Lina contractase boala de plămâni după reîntoarcerea din Dobrogea, unde fusese trimisă cu alte familii de ţigani potrivit silnicei tentative a regimului de a-i înregistra ca populaţie stabilă, cu domiciliu fix şi acte de identitate.  
 
Doar o vară absentase de la datorie. Nu se acomodase. Fugise. Revenise în Bucureşti, reluându-şi apoi vizitele de îngrijire a vaselor noastre.  
 
*  
 
Şi de data asta se bucurase grozav de laptele primit din care înghiţise câtva guri, apoi depozitându-l în straiţă, alături de mâncare.  
 
Nu ştiam atunci că n-aveam s-o mai văd nicicând! Dac-aş fi bănuit măcar, aş fi înteles de ce proferase, cât robotise, mulţumiri mai ceva decât alte dăţi, iar în final, mă dăruise c-o lingură proaspăt cositorită, cu care să iau, ori de câte ori aveam să răcesc, ceai ori lapte cald şi îndulcit, cum primea ea de la Don’şoara.  
 
Părere să fi fost ori adevăr?! Toată copilăria mea de-aci încolo am primit din lingura Linei doctoria zviduitoare! Şi totdeauna mi-a adus vindecarea, aşa cum sortise spoitoarea!  
 
Referinţă Bibliografică:
SPOI’TINGIRI, PRETINO! / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!