Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

ICONARUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Oricare dintre cei veniţi spre închinare la mitocul de pe cheiul Galbenului îl cunoşteau. Doar era iconarul care zugrăvise cu atâta har bisericuţa! Trudise ceva timp. Era atât de frumos împodobită, ca un imens mănunchi de flori din mijlocul căruia se ridicau spre tării clopotniţa şi sfânta cruce!  
 
Dacă la început se închinau aci doar oamenii locului, puţinii vârstnici rămaşi în sătuc, cu timpul urcară la mitocul de pe coama dealului mulţime de credincioşi. Îi atrăgeau, pe lângă pitorescul ţinutului şi slujbele făcute, dar şi povestea iconarului.  
 
Şi, pentru că el se afla totdeauna în strana bărbaţilor, îi puteau vedea chipul, îi puteau mulţumi pentru osârdia depusă în împodobirea sfântului locaş. Nu era duminică în care să nu sosească aci măcar un om care să fi aflat de curând povestea iconarului.  
 
Se spunea că era un pictor mare, că tocmai când avea numele cunoscut şi în ţară, şi în străinătate, tocmai când clocotea de idei şi sentimente musai de a fi prinse în formă şi culoare, tocmai atunci se întâmplase. Şi ce-l duruse cel mai tare fusese faptul că nu fusese prevenit! A! Cum de cine?! De cineva, nu ştia nici el prea bine… Nu-i trimisese nimeni nici un semn cum că avea să-l cotropească! Doamne, nici cel mai mic semn…  
 
Pictase toată primăvara şi toată vara fără oprire. Abia de punea capul câte un ceas înspre zori. Nu simţea oboseala. Era copleşit de nevoia aproape nebună - să picteze. Fiinţa-i întreagă se afla supusă chemării de a mărturisi frumosul! Se îneca de un prea plin ce părea a i se prelinge dinspre sine înspre univers prin mâini, apoi prin penel, pentru ca să se aştearnă mesaj către oameni pe pânză… Doamne, ce fericit era! Şi ce zorit! Şi, pe măsură ce tuşele, luminile, umbrele prindeau să-l exprime, el tot mai încărcat era! Chiar gândea uneori că n-avea să termine vreodată…  
 
I se întâmplă într-o dimineaţă. Era în atelierul său de unde nu mai ieşise de luni de zile. Îşi răcorise cu apă faţa. I se părea că-l cotropeşte o fierbinţeală. Pornea din cap, ajungea la inimă, se revărsa prin braţe către mâini - adevărate prelungiri iscate din lava ce se scurgea dinspre sine… Apucase să-şi pregătească vopselele, anticipând mental formele când, privind spre pânză văzu… beznă!  
 
Se cutremură. Totuşi crezu că e ceva trecător, o vremelnică slăbiciune… Dar nu fusese aşa. Înlemni cu mâna dreaptă suspendată, sperând în revenire. Astfel îl găsise sculptorul, al cărui atelier se învecina cu al lui. Aflat în criză de inspiraţie, glumea, prietenul trecuse ca să-l salute.  
 
Şi, de atunci, trăia o noapte prelungită… Groaza beznei îi era amplificată şi de neputinţa de a vedea cu ochii minţii. Începuse a crede că fusese orb dintotdeauna şi că visase o clipă că ar fi văzut, că ar fi pictat. Îngheţase. Se chircise. Ba, la un moment dat, i se păru că nici nu mai aude. Se zăvorâse în sine ca într-o crisalidă. Şi de acolo ieşea pentru o vreme, cât era necesar vreunui consult medical, la care îl purtau prietenii care nu acceptau că nu mai e nimic de făcut, cum li se spunea invariabil.  
 
Se pomeni condus într-o zi chiar şi la o tămăduitoare dintr-un cătun aflat prin ţinuturile gorjene.  
 
Cunoscută ca pricepută în lecuirea ochilor bolnavi, femeia era plăpândă şi matusalemică, ea însăşi cu vederea slăbită, nu atât de trecerea anilor, cât de amarul de răutăţi ce-i fusese dat să vadă la viaţa sa. Şi, în timp ce vorbea despre sine, bătrânica se învârtea în jurul lui, abia atingându-i fruntea cu vârful degetelor, o dată, la fiecare înconjur făcut.  
 
Să se tot fi învârtit de vreo sută de ori - după cât numărase el - când simţi cum toată ţesătura aia din fire ce-l strânsese în crisalidă se deşiră. Respiră uşurat, aruncând tot năduful adunat de nevedere. Oftă prelung şi bătrâna. Acum veni dinspre ea o adiere aducând a izmă şi a busuioc. El se înfioră tot de mireasma simţită, căci, de când nu mai văzuse, parcă i se tociseră şi mirosul, şi auzul, şi…  
 
Fu trezit din gândurile sale de glasul subţirel, abia auzit al femeii: Te scap doar dacă facem un troc! Iau răul asupra mea, iară tu află-ţi împlinirea harului!  
 
Îl străfulgeră ideea pactului cu diavolul. Totuşi se sumeţi rostind un Da! hotărât şi aproape strigat.  
 
Şi pictorul plecă spre rostul său lecuit, gata să aştearnă, pentru început, pe pânză, chipul împuţinat de vreme al vindecătoarei care n-avea să mai vadă până la sfârşitul zilelor sale nici răutăţile omeneşti, nici zare de lumină… adevărată sfântă pentru el! Trocul se făcuse!  
 
Revenit în sătucul tămăduitoarei după un timp, nu o mai găsise în viaţă. Urcase la bisericuţa din deal să aprindă o lumină de sufletul acesteia. Descoperise că lăcaşul nu era încă pictat şi hotărî să-l împodobească el.  
 
Şi oamenii aveau să mai afle că pictorul nu mai făcuse de atunci decât icoane…  
 
Referinţă Bibliografică:
ICONARUL / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!