Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

TĂMĂDUIREA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Mare poznă mi s-a-ntâmplat! se spovedi preotului moş Anghel.  
 
Îl aşteptase lângă poarta bisericii, descoperit încă, fremătând căciula în mâinile-i noduroase de reumatism şi vreme, gata să-şi spună povestea. Că era musai. O greutate îi apăsa capul scofâlcit al pieptului, un năduf rău sta oprelişte răsuflării şi parcă o piatră de moară îi apăsa creştetul, de nici căciula nu-şi suporta de când…  
 
Picioarele îi erau zviduite. Acum îl purtau în paşi voiniceşti, poate nepotriviţi cu anii văzuţi pe restul trupului, pe chip şi, mai ales, în colelia pletelor…  
 
Nu se urnise din drum. Nu. Ştia el. Părintele era un om, nu doar faţă bisericească. Şi mai era şi luminat, nu doar de carte, ci şi de har. Ştiuse ăst adevăr de când îl văzuse întâi înfăţişat în odăjdii dinaintea mirenilor. Îi plăcuse şi cum predica. Partea asta a ritualului era aşteptată cu sufletul la gură de enoriaşi, că-l înţelegea şi ăl bătrân, şi ăl tânăr, şi mai deşteptul, şi mai… Dinspre acesta avea să-i vină lămurirea. Era încredinţat, lucru sigur!  
 
Şi, tot privind smerit, tovarăş cu gândurile, nici că băgase de seamă că preotul se oprise în dreptul său, iar câţiva gospodari din sat stăteau şi ei nemişcaţi şi respectuoşi la câţiva metri, parcă presimţind ce-l muncea pe moş Anghel. Şi ei, ca şi bătrânul, aşteptau să fie luminaţi. Şi zăboveau…  
 
-Care-i povestea, tată? întrebă popa, dar privind cu o veselie curioasă către pâlcul de săteni cam stânjeniţi care, era vădit, voiau şi ei acelaşi lucru cu bătrânul: lămuriri. Zâmbi a înţelegere, îndemnând la mărturisire.  
 
-În joia dinaintea Izvorului Tămăduirii, am plecat la frate-meu de la oraş. Îmi promisese că dă pe la noi de Sf. Paşti, dar îl reţinuse ceva la muncă… Îmi frigea sufletul de dorul lui, nu altceva… Şi-am pornit.  
 
Moş Anghel îi spuse preotului ce şi cum i s-a-ntâmplat la drumul ăsta, că n-apucase să se întâlnească decât cu grija, cu năpasta şi cu moartea. Şi mai zicea că n-a fost vis, n-a fost părere! El ştie c-a fost mort, ce mai! Dar nici fiu-său, nici femeia, nici altcineva nu-i spune altceva despre întoarcerea sa… decât poveşti!  
 
Tocmai când moşului trebuia să i se răspundă, în ograda bisericii apăru nevastă-sa. Ceva mai tânără decât el, înaintă curajoasă până-n dreptul părintelui, dădu bineţe şi, fără preget începu:  
 
-Nu de mult, într-o noapte, fiul nostru începuse în vis o călătorie grea, spre doi munţi care se băteau cap în cap şi care stăteau numai o clipă locului, la amiază. Doar în minuta ceea puteai lua din apa pârâiaşului ce-i despărţea şi despre care se zicea că e vie, de vindecă răni sau chiar te mântuie de moarte…  
 
Tocmai acolo, mânat de glas curat de Maică, a răzbit, a aşteptat şi-a agonisit din apa aceea.  
 
Dar n-avea linişte! Îi zicea sfânta şoaptă în ureche despre un smârc mocirlos, ascunzişul unei alte ape… Apoi, pe drumul de întoarcere, din mlaştina aia verde şi mirositoare, a luat un ulcioraş de apă moartă… Ştia el de ce!  
 
Întors acasă, căzuse lat în pat, adormind… Şi lucru ciudat, ţinuse minte visul ceva timp.  
 
În ziua când ni l-aduseseră acasă pe tată-său leş, băiatul tot dormea. Venise c-un car de uscături de la pădure tocmai în zori frânt, nu altceva. Şi n-apucase a pune bine geană peste geană, că ce să vezi, zgomote, ţipete, o larmă înfricoşătoare îl scoaseră din liniştea somnului. Sări din aşternut, smulse din ţâţâni uşa, rămânând trăznit de ce i se înfăţişa ochilor.  
 
Un străin îşi făcea cu greu loc printre curioşii strânşi deja pe la porţi. Venea dinspre calea ferată, ducând pe braţe jertfă… chiar pe dragul său părinte.  
 
Băiatul dăduse a-l prijoni ca să-l strângă la piept, să-i şoptească… Dar n-apucă să-şi ducă la capăt nici gândul, nici fapta, căci de-aproape înţelese că tatăl e dus… ochii deschişi priveau după sufletul plecat înspre stele… mâinile, parcă două aripi sub mânecile cămăşii, se legănau lesne, neimpiedicate de cazna durerilor din urmă, iar picioarele, da, picioarele?! Nu erau de văzut. De fapt, retezate de sub genunchi, erau într-o straiţă pe umărul aducătorului... le adunase de la locul în care urgia de tren îl răpusese pe moş Anghel ce se grăbea spre casă, neatent la pericolul de pe şine...  
 
Aici, femeia îşi trase oleacă sufletul, îşi privi omul de prinse curaj, începând iar:  
 
-Şi, cum sta fiu-meu însuliţat de păreri de rău, tresare zguduit de-o părere. Intră în odaia-i şi găseşte alături de pat cele două vase mici cu apă vie şi apă moartă aflate în vis. Le ia degrabă şi aleargă spre tată-său. Îşi moaie degetele în apă moartă şi leagă picioarele sfârtecate, apoi îl stropeşte cu apă vie şi dă viaţă părintelui urgisit de sufletul acelui hain care-i oprise pentru o clipă de zăbavă inima.  
 
Femeia tăcu iar o clipă, apoi cerând iertare, rugă preotul să-i zică şi moşului ce are de zis, că ea şi feciorul au ostenit vorbindu-i, dar n-au fost luaţi în seamă…  
 
Preotul nu spuse nimic, doar închină o cruce largă spre fruntea bătrânului, aducând senin în privirile acestuia, până atunci neliniştite...  
 
Referinţă Bibliografică:
TĂMĂDUIREA / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1570, Anul V, 19 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!