Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

ÎNTOARCEREA LUI LAZĂR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Preajma miroasea a reavăn. Soarele se iţise devreme, chemând firea la urcuş, la joacă.  
 
Făurar, Mărţişor şi Prier, cei trei iezi cucuieţi o porniseră năvală înaintea cioporului. Flămânziţi, şi iezii, şi oiţele, păreau căpiaţi în acea dimineaţă. Pesemne Făurar şi frăţânii lui să fi ciupit cu boticurile din frunze de colţul-babei de săltau aşa jucăuşi, gândea copilul, neuitând nici chemarea nesaţului animăluţelor, domolit cu te-miri-ce în ajun, nişte fânişor subţirel şi scorojit.  
 
Lazăr, deşi băietan săltat dintre cei mici, adăugise în acea primăvară al zecelea toporaş în cununa vieţii, nu le dădea de cap. Nici Aki, vajnicul dulău, nu era ascultat!  
 
Cât despre mioare, n-avea Lazăr ce s-adauge! Prostuţe şi temătoare de fel, imitau curajul celor trei ţăpşori, deveniţi căpetenii în urcuşul dealului cu sărăţele şi peste care ţopăiau vrednici, netemători de undele sălcii.  
 
Şi, ca niciodată, avură sub picioare cărăruile pietroase puţină vreme până la Piatra ’Naltă.  
 
În sfârşit ajunşi, tăpşanul înverzit le făcu bucuros chemare la covorul de iarbă ce-şi arătase de curând colţul. Aki le struni pe mieluţe, îndemnându-le să ronţăie din frăgezimea oferită.  
 
Chiar şi iezii dădură să se amestece printre ele rupând cu sârg firele grase. Dar nu-i ţinu mult! Se-ndepărtară de restul tovarăşilor, ba mai mult, Prier ajunse pe vârful steiului. Piatra fiind golaşă, iedul nu află căutata iarbă şi începu a plânge.  
 
Aki încercă să-l ajungă, dar abruptul rocilor îi stăvili înaintarea. Mare necaz, mare necaz! parcă spueau lătrăturile sale înciudate pe nătângul căţărător.  
 
Atunci, pe negândite, Lazăr vru să-şi scoată din impas ţăpşorul. Cu pricepere se aburcă din piatră-n piatră ajungându-l. Prier, deloc temător şi naiv ca orice caprină, se crezu provocat la joacă. Sări cu picioarele dinainte înspre umerii băietanului care-şi pierdu echilibrul, amândoi rostogolindu-se din colţ în colţ până-n tăpşan, unde oiţele înţepeniseră la auzul zgomotului făcut de ei în cădere.  
 
Prier n-avu nimic. Se ridică minţind din picioarele din spate, dar îşi reveni curând.  
 
Lazăr, însă, căzuse rău, coastele îi pătrunseseră pieptul. Sângele curgea şuvoi agonisind adevărată baltă purpurie în jurul său. Îşi pierdu cunoştinţa. Şi, deşi Aki lătra încurajator, copilul rămase la pământ abia suflând…  
 
*  
 
Când soarele dădea să apună, în faţa ogrăzii lui Lazăr tocmai ajunsese cioporul oiţelor. Dintr-o săritură câinele împinsese poarta şi ele, îndrumate, se îndreptară spre adăpătoarea de lângă fântână.  
 
Surorile băiatului, ceva mai mari ca fratele, gospodăreau prin bătătură când băgară de seamă lipsa lui Lazăr şi pe Aki deznădăjduit făcând drum dus şi întors către portiţă, lătrând cu foc, parcă îndemnându-le să plece după nevenit.  
 
Pe loc dumirite, Mara şi Magda, o luară la fugă urmând cărarea către Piatra ’Naltă, locul cel mai bun de păşunat în primăvară.  
 
*  
 
Începuse ultima noapte de veghe, pod spre Ziua de Florii. Pe masă, în tinda casei era culcat Lazăr. Patru lumânări albe străluminau din patru colţuri preajma celui dus. La capul său, Magda îl veghea printre lacrimi şi rugăciuni bolborosite abia. Sora cea mare rostuia cele trebuitoare priveghiului. Niciuneia nu îi venea să-l creadă mort pe dragul frăţior.  
 
Scăldat în lapte dulce şi primenit, Lazăr îşi începuse somnul cel fără de întoarcere. Deasupra butului porţii se mişca în adierea înserării năframa neagră a doliului.  
 
De pe drumul potopit de smoala nopţii, un călător ostenit bătu la poartă rugându-se de-o gură de apă. Înalt, cu plete aurii şi linse atingându-i umerii, părea un lujer de crin în straiul strălucitor de alb. Privirile ochilor azurii aruncau raze mângâietoare, iluminând locul ca-n plină zi. Parcă o mantie împletită din împăcare şi blândeţe îi învăluia trupul, făcând să vibreze locul într-un fel nelumesc.  
 
Bău din cana primită de la Magda, mulţumi, dând să plece. Văzu pe cel culcat şi se opri. Fără să ceară lămuriri, privi lung fetele. Acestea, ca vrăjite, se supuseră gândului nerostit de străin şi duseră trupul fără viaţă sub nucul dinspre colţul casei aflat fără frunze, încă nemângâiat de semnele primăverii, încăpăţânat să rămână sfarogit cum intrase în toamnă şi se lăsase troienit apoi de iarnă.  
 
Tot fără glas, călătorul le îndemnă apoi să se întoarcă la rânduirea celor trebuincioase pentru biserică.  
 
Fetele se depărtară împovărate de suferinţă şi porniră pregătirile, dând cale lacrimilor în râuri, râuri…  
 
Cum trebăluiau ele, li se părea că un licăr de nădejde tot le dădea ocol. Rostuiră ce rostuiră şi, după o vreme, când zorii îşi făceau loc printre uluci, pline de o dureroasă nerăbdare dădură fuga afară, înspre nuc.  
 
Uluiala le amuţi! Ochii ieşiţi din orbite iscodeau după Lazăr, după străin… Dar, degeaba! Nici urmă de ei!  
 
Se-nfiorară însă de ce văzură. În jurul nucului se-ntindea covor de ghiocei, toporaşi, brânduşe, spânzi, podbali, tămâioare, năsturaşi, piciorul-cocoşului, iar el, bătrânul nuc, era… bogat înfrunzit.  
 
Printre solzişorii verzui ai pomului simţiră o adiere cântătoare: Sunt Lazăr! M-am întors! Sunt aici!…  
 
Referinţă Bibliografică:
ÎNTOARCEREA LUI LAZĂR / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1556, Anul V, 05 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!