Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015        Toate Articolele Autorului

PROGRAMATORUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt în club de ceva timp. Urechile-mi cântă alternativ stânga-dreapta. Nu prind nimic în comun din linia melodică. Muzica a marşat spre sută în decibeli, motiv să găsesc atât de firească năuceala mea. N-am băut. Doar am fumat puţin.  
 
Fix la o masă de mine, o omonimă: tot singură, tot fumătoare, dar plină de graţie. Stăpână a concomitenţelor, trăgând şi din ţigară, şi cu ochiul spre încolo şi-ncoace, îmi atrage atenţia. Şi ea încearcă exerciţii de autocontrol. Dau să mă-ntreb bănuitor: oricine ar fi nevenitul, întâmplarea o supără?!  
 
Simt interes. Încerc o cercetare uşor disimulată de ochelarii mei cu umbrar. Chiar de-i întuneric, jocul intermitenţelor luminiscente de aici mi-ar tulbura vederea, deci îmi port cu mult firesc permanentul accesoriu, dar nu pentru asta doar...  
 
Ca bărbat, o cercetez înălţând privirile spre chip numai după ce picioarele şi trupul trec examenul evaluării.  
 
Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Faţa e ovală. Nasul uşor în vânt. Ochii mari sunt depărtaţi nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puţin mai jos de urechi, ascunde frunte şi sprâncene sub bretonul luxuriant.  
 
Să fi depăşit de puţină vreme adolescenţa?! mă-ntreb răscolit. Totuşi, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Clipeşte repede, dar nu din stânjeneala c-ar fi fost fixată, nu! Cel puţin aşa-mi pare. Poate din cauza unei nerăbdări voit neascunse?!...  
 
-Dacă n-a venit, poate vorbeşti cu mine, o abordez îndrăzneţ în timp ce mă ridic de pe scaun.  
 
Neauzind nici o replică, mă îndrept plin de speranţă către masa unde ea rămăsese imperturbabilă.  
 
După ce mă recomand, trag scaunul exact în faţa ei, aşezându-mă.  
 
Nu se împotriveşte. În ciuda luminii slabe, totuşi ne vedem bine. Încerc un gest civilizat şi-mi scot ochelarii. Mă gândesc să-mi etalez şi eu trăsăturile feţei despre care ştiu că nu-s chiar neplăcute.  
 
Inima îmi bate grozav. Parcă săvârşesc o infracţiune. Tac. Îmi simt gura pecetluită. Nu realizez ce-aş vrea mai degrabă: să mă îndepărteze ori să m-accepte?!  
 
-Poţi să repeţi? Fiind puţin hipoacuzică, vorbele tale n-au percutat! Şi râse degajată, continuând să-şi rotească frumosu-i cap dinspre stânga spre dreapta.  
 
-Aş fi vrut să-mi exprim toată admiraţia pentru cum arăţi, pentru…  
 
Dar ea, mai nerăbdătoare decât mi-aş fi putut imagina, îmi retează fantezista îndrăzneală cu acelaşi surâs ce-ar fi putut însemna acceptarea complimentelor mele:  
 
-Da, ai dreptate, n-a venit. N-a venit încă…  
 
-Şi de unde poţi şti că nu sunt eu aşteptatul? rostii eu rar, de teamă că nu ar putea citi mişcarea buzelor.  
 
-O, de asta sunt sigură! Nu semeni cu cel visat! Şi îmi zâmbi ca din altă lume...  
 
Cum sunt un om civilizat, deşi refuzat şi decepţionat, mă ridic neutru, fac o plecăciune şi plec, dar nu înainte de a-mi pune din nou ochelarii şi de a le atinge cu mâna dreaptă rama, activându-le funcţia recording…  
 
*  
 
În miez de noapte, ajunge acasă. Stă într-un bungalou pe ţărm: trei cuburi de beton aşezate ca-ntr-un joc de copii. Două sunt spaţiate cât să încadreze în sticlă un soi de orangerie, oază de verdeaţă în pustietatea cenuşie de stânci, piloni şi nisip a falezei. Deasupra, a treia piesă a ludicei şi straniei clădiri, se sprijină pe laturile celor de jos, închipuind şi ermetizarea spaţiului de locuit.  
 
Nici o fereastră, nici o uşă nu dau speranţă accesului în incintă. Lumina interiorului se lasă ziua dinspre tării prin plafonul translucid al cubului superior. Direcţionată spre vegetalul orangeriei, infuzează natural atmosfera, lipsind-o de impurul flux lateral de curenţi. Noaptea, o perdea caldă, albăstruie e proiectată în interior de cubul de sus ce parcă ţine captivi miliarde de licurici.  
 
Aflat în faţa geamurilor serei cu portocali, peretele de sticlă se ridică fără sunet. El pătrunde. Aerul parfumat al spaţiului de trecere îl revigorează. Se simte şi purificat de noxele aspirate în club, şi gata pentru… Pentru ce? Evident, pentru o contestaţie la verdictul ei.  
 
Intrat în camera de lucru, o priveşte cercetător. De fiecare dată îi redescoperă austeritatea dotării, încântat să constate cât de prodigioasă poate fi simplitatea.  
 
De-a lungul unui perete se înşiruiesc într-un dimensionat crescendo mulţime de monitoare identificabile prin ordinea alfabetică inversă, de la dreapta la stânga.  
 
În faţa lor, pupitrul decupat în formă de semilună e împresurat de o luminiscenţă argintiu-moderată, geamănă cu cea dată de led-urile care marchează încăperea la nivelul solului.  
 
Pe blatul pupitrului tronează o tastatură covârşită de butoane care, atinse, par potenţate de sonuri picurate din muzica Universului. Nimic altceva. Ba nu, încă o pereche de ochelari identici ca formă cu cei purtaţi afară, doar ceva mai mari şi fără de lentile, completează dotarea.  
 
Scaunul înalt de birou aduce cu cel ejectabil al unei aeronave şi nu este anturat de vreun alt obiect cu destinaţia şederii, dovadă sigură a solitudinii utilizatorului. De pe ceilalţi pereţi, irişi de peruzea pictaţi fosforescent ţintesc iscoditor lăuntrul, amplificând crepusculul insolit al încăperii.  
 
Cu mişcări precise, îşi scoate ochelarii şi-i montează în replica lor de pe pupitru. Apoi îşi aşează ansamblul pe nas, nederanjat de gabaritul puţin mărit al dispozitivului. Desface c-un declic un senzor de pe tastatură şi-l montează pe tâmpla dreaptă, imediat sub dubla ramă. Atingând cu rapide mişcări butoanele, declanşează secvenţa de start a programului.  
 
În timp ce el se relaxează, pe monitoare apar mulţimi eterogene de sfere deschise şi interconectate. Îşi plimbă mâna pe rama ochelarilor asamblaţi. Zâmbeşte uşor când monitorul Alfa încarcă amprenta electromagnetică înregistrată la club şi o lansează în programul de identificare. Un clipit verzui anunţă misiunea încheiată.  
 
Îşi lasă capul uşor pe tetiera scaunului, dând semn că aţipeşte. Eul i se concentrează într-o suită de fulgere minuscule, descărcări electrice controlate. Un coridor sinuos, cu aparenţă spongioasă, îi este traseu instantaneu. Virtualul spaţiu cenuşiu, parcurs cu supra-viteză în banda onirică, devine brusc el însuşi un mănunchi de scântei luminoase, multicolore.  
 
Congestiile programate îşi fac datoria şi-n somnul căutat transferă pseudo-câmpului vizual amprenta reperată.  
 
Constată că şi ea e în braţele lui Morfeu, la fel de frumoasă, la fel de ispititoare ca-n semi-lumina clubului… Aşezată pe pat, ţine-n mâini o minusculă oglindă în care priveşte intens, mai întâi cu interes, apoi cu stupoare şi, spre final, cu adâncă mulţumire.  
 
După ce-i proiectează în oglindă imaginea hotărâtoare, parcurgând traseul luminos în sens invers, el revine în starea de veghe, nu înainte să perceapă nerăbdarea ei de a trece prin noapte şi prin ziua de mâine mai repede…  
 
Un râs machiavelic sparge tăcerea din camera lui în timp ce opreşte programul. Azvârle nepăsător ochelarii şi, pe deplin eliberat de preocuparea pentru ea, se-ndreaptă spre ieşire. Va face o lungă plimbare pe ţărm…  
 
*  
 
Intru-n club. Deja urechile preiau înfricoşate sonurile către suta de decibeli. Tânjesc după o linie melodică…  
 
De după ochelari, o caut avid. Mă tem să nu fie… Dar nu lipseşte, nu! Şi azi clipeşte des-des, dar nu din stânjeneala c-ar fi privită, nu! Acum sunt sigur. O face din cauza unei nerăbdări voit neascunse.  
 
Cer un scotch sec, dar nu beau, paharul e simplă butaforie… Nici nu fumez… Sunt răbdător totuşi, chiar dacă o cercetez înălţând privirile spre chip, numai după ce picioarele şi trupul trec examenul evaluării.  
 
Mă dor şi ochi, şi suflet de frumuseţea ei… Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Faţa e ovală. Nasul uşor în vânt. Ochii mari sunt depărtaţi nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puţin mai jos de urechi, ascunde frunte şi sprâncene sub bretonul bogat.  
 
Îmi pun, răscolit şi lipsit de inventivitate, aceeaşi întrebare. Să fi depăşit de puţină vreme adolescenţa?! Totuşi, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese!  
 
Mă stăpânesc să nu mă duc spre ea cu declaraţia mea… Descopăr veleităţi de stoic în timp ce-mi prinde privirea şi mă cheamă cu semene şi vorbe… Dar nu cedez.  
 
Abia când e lipită de masa mea, încep slăbiciunile… Deşi eu sunt aşezat, obstinat în impoliteţea de a nu mă ridica, de a nu-mi scoate ochelarii, mi se pare acum minionă, chiar neajutorată, departe de statura observată ieri. Totuşi…  
 
O privesc. Îmi construiesc o mină exagerat indiferentă, ornamentată de un rictus întăritor al expesiei. Preocupat de preparativele năruirii verdictului său de ieri, o aud:  
 
-Ai venit?! Ce bine că ai venit! Aşteptatul eşti chiar tu! Tu! Te-am văzut în vis…  
 
Îi zâmbesc puţin sarcastic în loc de răspuns, felicitându-mă pentru faptul că, de când fac munca asta halucinantă de psiho-programator, am îndrăznit întâia oară să-ncalc Protocolul pentru a-ntoarce lucrurile în favoarea mea.  
 
Şi acesta este doar începutul!…  
 
Referinţă Bibliografică:
PROGRAMATORUL / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!