Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015        Toate Articolele Autorului

CÂINE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Străbătuse, de când plecase, amar de drum. Lăsase oile la adăpost şi în grija unui tovarăş, cu vorba că se întoarce până va da iarba. Era musai să-şi vadă satul din lunca Dunării.  
 
Plecase de mic printre străini, găsindu-şi loc între oierii de sub poalele Parângului. Ucenicise ascultător şi harnic, devenind, în ani, cioban priceput, agonisind şi oi, şi respect. Îşi întocmise şi o familie, însurându-se şi dobândind copii.  
 
Era cu oile în munte de primăvara până toamna târziu şi uita de dorul vetrei lăsate. Dar cât era iarna de lungă, gogea bolnav, încât cu greu îl înţelegeau ai săi.  
 
În toamna aceea plecase. Avea sufletul uşor. Ştia că aşa e bine, să-şi vadă locurile doar, apoi să se întoarcă sub munte, la familie şi la oi.  
 
Îl însoţea tovarăşul său credincios, un câine ciobănesc, aciuit pe lângă el de mic. Ducea în spinare o traistă în care îndesase un dolman şi două azime cât roata carului. Nu uitase nici pe celălalt tovarăş, fluierul, înfipt în brâul negru ce-i strângea mijlocul. Avea portul ungurenesc: iţari albi, cămaşa lungă până la genunchi, strânsă în betele negre, era încălţat cu opinci noi să-i ţină la drum, iar pe cap purta un clop ungurenesc ce îi apăra creştetul de soare sau nori.  
 
Pornise într-o luni şi ţinea socoteala zilelor crestând, la sfârşitul fiecăreia, o linie pe bâtă, ca pe un răboj.  
 
Mergea cât era ziua de lungă spre miazăzi, oprindu-se atunci când se înnegura. Întindea dolmanul la adăpostul unui copac, loc de odihnă pentru el şi Câine, căci aşa îl chema. Mâncau amândoi în parte din azimă. Se deznecau cu apă agonisită de la vreo fântână şi purtată într-un ulcioraş astupat cu un cocean de porumb. Câinelui îi da să bea din căuşul mâinii. Se culca apoi, iar animalul îl apăra de răcoarea nopţii stând covrig la spatele său.  
 
Cine a zis că urcuşul e greu, n-a coborât niciodată zile în şir! Dar el, mânat de dor, uita tot chinul mersului la vale în timpul nopţii, în zori fiind ca un nou născut.  
 
Cât mersese, nu ştia precis, dar bâta avea destule semne. Ieşise din munte şi străbătea acum podişul. Cărările erau săltăreţe ca jocul de copii, unele urcând, altele coborând. Asta îi pria, căci oboseala îşi pusese pecetea pe trup. Mintea şi inima nu osteneau cu cât calea se scurta. Îmbărbătarea îi venea şi din doinitul cu fluierul. Tot mai des făcea să răsune un cântec vechi despre Dunăre: “Dunăre, Dunăre,/ Drum fără pulbere,/ Drum fără făgaş,/ Inima-mi secaşi…”. Cât dura melodia, lacrimile îi curgeau nestăvilite pe obraji, tăind cărări sărate pe chipul smead al omului.  
 
Animalul parcă înţelegea rosturile omului şi-i da puteri, mergând înainte ţanţoş, adulmecând zările, totdeauna tăcut, atât de tăcut… Niciodată nu-l auzise omul lătrând. Era încredinţat că e mut. Învăţase a-i tălmăci semnele, mişcările, mai ales ochii ce-ţi vorbeau mai clar ca orice glas.  
 
Acum Câine îi arunca priviri de îmbărbătare, de chemare spre atingerea ţintei, căci omul obosise, era mai anevoie să străbată câmpul măturat de vânturi şi spălat de ploile reci ale toamnei.  
 
Tot Câine îl trezea lingându-i faţa, când stăpânul, năpădit de oboseală, s-ar fi lăsat mai mult somnului. Ar fi vrut să zboare, dar osteneala şi dorul îl sfârşiseră. Simţea cu toată fiinţa că Dunărea e aproape, dar…  
 
În seara aceea Câine fusese atât de agitat! Nu ascultase îndemnurile stăpânului spre odihnă, nu mâncase, nu primise apă. Scormonea îndărătnic ţărâna a căutare sau a ce?! Îl lăsase în voile lui, căci osteneala şi răcoarea nopţii îl biruiseră.  
 
Adormi la iuţeală, netrezindu-se decât când geana zorilor se deschisese de mult. Îl căută din ochi pe Câine, dar nu-l zări. Îl strigă, dar animalul nu se arată.  
 
Cu puterile împuţinate acum şi de pierderea câinelui, porni totuşi la drum. Simţea în nări mirosurile Dunării ademenitoare!  
 
Se opri mai devreme, căzând într-o somnie halucinantă. Se făcea că e printre ai lui împingând barca spre învolburatele valuri cu o poftă lacomă de pescuit. Se trezi într-o lumină caldă, binefăcătoare, ceva mai puternic, i se părea, decât în ajun.  
 
Şi mare-i fu bucuria când îl zări pe Câine alergând nebuneşte spre el. Crezu că are alt vis. Câinele avea blana udă, iar în bot ducea un smoc de ierburi de apă. Ajuns în faţa stăpânului ghemuit, aproape fără suflare, la pământ, depuse ofranda lângă el, lătrând atât de chemător de trei ori.  
 
Chemarea lui, însă, rămase fără răspuns…  
 
Referinţă Bibliografică:
CÂINE / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1542, Anul V, 22 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!