Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

SANTA SARA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nici nu se dezmeticise bine după voiajul spre ţara de adopţie, că fu stârnit de mirajul călătoriilor! Uitase ca prin minune de neajunsurile vârstei - nu-i plăcea să-i zică „a treia”! 
  
Cum oraşul în care se stabilise era jos, la Mediterană, alterna drumeţiile cu cel mai bun tratament al circulaţiei sanguine, mersul desculţ printre pietrele sălbatice ale ţărmului marin. Însoţit totdeauna de baston! 
  
Într-una din zile, paşii îl aduseră în preajma unei construcţii insolite: o biserică din piatră înnegrită de vreme, neîmprejmuită. Înţelese că incinta era de mici dimensiuni, întrucât în faţa intrării,înguste şi ea, zăboveau un şir de oameni pentru a intra. 
  
Era până în prânz şi nu erau mulţi. Grosul vizitatorilor poposea după ora sosirii cursei locale. Asta şi multe altele le află de la îngrijitoarea ce mişuna între bisericuţă şi o căsuţă liliputană la fereastra căreia tronau, ca într-o vitrină închipuită ad-hoc, cărticele inscripţionate „SANTA SARA”. Cum avea multă lume înainte, îşi luă broşura. Pentru câţiva cenţi avea să afle legenda bisericuţei. Se aşeză la rând, începând să citească. 
  
Află că în locurile acestea poposise cândva Maica Domnului în zorii unei zile de iarnă. Pesemne arca în care călătorea eşuase. Dovadă stăteau câteva bucăţi de tec amintind de materialul din care fusese construită. Era însoţită de o negresă tânără. Înaintaseră escaladând rocile ţărmului. Abia ajunse într-o întindere de şes, în ciuda zăpezii abundente, îşi încropiră adăpost pentru somn. 
  
Când se făcuse ziuă, locul odihnei Sfintei Fecioare - cât ocupa astăzi fundaţia bisericuţei - înverzise ca-n luna mai. Covorul de iarbă grasă era împestriţat cu mulţime de flori multicolore, iar Maria se ridicase la ceruri. Rămăsese doar tânăra negresă. Acolo o văzură zăbovind trecătorii pe însoţitoarea Mariei. 
  
Şi tot acolo o aflară şi iarna, şi vara, zeci şi zeci de ani de-atunci înainte. 
  
Femeia cu faţă neagră precum cărbunele era înveşmântată în alb, iar în picioare nu purta nimic, indiferent de vreme. Nu o văzuse nimeni înfrigurată ori tristă. Hainele-i erau mereu de acelaşi alb strălucitor. Se odihnea având drept căpătâi o piatră mare şi rotundă, ajunsă acolo pe crestele valurilor ca şi altele. Tot ea îi servea drept masă, pe ea punând rădăcini şi tot felul de flori ori buruieni, din care mânca ori dădea şi altora să se înfrupte. 
  
La început, doar copiii, inocenţi şi curioşi, veniseră să o cerceteze. Duseseră cu ei vestea despre Sara, aşa le zisese să-i spună. Cu vremea, se apropiaseră de ea şi cei mari, şi vârstnicii. Sara îi ajuta, cu vorba îi lumina despre credinţa în Iisus, povăţuindu-i spre viaţa frăţească, spre trai curăţit de rele; cu fapta le alina suferinţele. Închipuia remedii pentru durerile trupului. Nu primea nimic în schimb, căci menirea ei pe pământ era să-i slujească pe semeni şi, prin ei, pe Dumnezeu. 
  
Când oamenii înţeleseră asta despre Sara, începură să vorbească despre locul unde trăia că ar fi fost un crâmpei din Edenul oferit de Dumnezeu ca recunoaştere a harului de suflet ales. 
  
Sara trăise matusalemic. Când murise, o plânseseră cu mic, cu mare. Atunci îi îngropaseră trupul în mijlocul petecului de pământ ce-i fusese vatră de casă, mereu verde, mereu prielnic, pentru ca Sara să-i tămăduiască pe cei aflaţi în suferinţă şi care-i cereau ajutorul. 
  
Peste timp, legenda nu numai că nu murise, dar se fixase în mintea şi sufletele oamenilor locului, devenind parte din moştenirea ce o lăsau urmaşilor, generaţie după generaţie. 
  
În fine, broşura dădea multe informaţii, printre care cea referitoare la mândria urmaşilor celor contemporani Sarei: acolo, trăise cândva o femeie de culoare, o adevărată Sfântă! Şi, când creştinismul prinsese rădăcini aici, fusese ridicată biserica Sfintei despre a cărei existenţă vorbea legenda. 
  
O altă lămurire se preciza: moaştele Sfintei, aflate în cripta străveche în jurul căreia fusese ridicată bisericuţa, aveau efecte tămăduitoare pentru cei bolnavi şi fără speranţă. Se petrecuseră miracole ce avuseseră ecou în ţară şi nu numai. 
  
După ce vizită bisericuţa şi spuse o rugăciune la moaştele ocrotitoare, se retrase spre ţărm urmând drumul spre casă. Mare-i fu uimirea când, ajuns în oraş, nu mai auzi sunetul bastonului său, dar nici nu-i simţi lipsa! Îl uitase la locul unui miracol întâmplat chiar lui: nici o durere în piciorul suferind până atunci! 
  
Referinţă Bibliografică:
SANTA SARA / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1474, Anul V, 13 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!