Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

C’EST LA ROSE...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Ţi l-ai reparat? o întrebă pe fată semi-curioasă, că-i fără simţul umorului şi, unde mai pui, susceptibilă de… Dar n-apucă să-nşire "calităţile" Gelutei, că aceasta izbucni într-o gălăgioasă autoapărare, smucind poşeta din mâinile lui Nicole şi făcând să-i gliseze fermoarul.  
 
-Da! Poţi constata singură şi-n clar! Nu mai aduc sub nici o formă cu cea supranumită de tine "Mademoiselle Strică-Broaşte"!  
 
-…"Ei aş!" se grăbi să riposteze în gând Nicole. "Că n-ai devenit cumva între timp Mademoiselle Passepartou, iar eu n-am aflat încă?!" De la o vreme făcuse un pact cu sinele: "Nu-i mai dau replici prelungite că iar o irascibilizez…" Şi nu-i era de fată cât îi era de ea, nu mai voia vorbe multe şi răstite. Să se ştie!  
 
-Ce? te-ai supărat? Te nemulţumesc reuşitele mele? i se adresă fata pe un ton şugubăţ. Altfel nu-ţi înţeleg lipsa replicii. "Mamă, mamă, te-ai cam înmuiat!" gândi Geluţa, de felul ei mare amatoare de controverse pe orice temă, dar, de preferinţă, pe cea domestică.  
 
O iubea pe Nicole din cale-afară. Se mândrea cu ea. I se părea cea mai cea, nu alta! N-o recunoştea însă în faţa ei, să nu se răzgâie! Şi, cum de la o vreme, simţea că responsabilităţile traiului se urcă exclusiv în cârca ei, ar fi vrut să-o monitorizeze întru totul.  
 
Când Nicole divorţase de un soţ cu care împărţise grijile casei, o auzise pe mamă-sa rostind între glumă şi serios că-şi plângea de milă, că, după ce era orfană - părinţii îi muriseră de mult - statutul de femeie divorţată o sperie şi, agăţându-se de umărul fetei, îi declarase solemn că ea-i era de-acum înainte "şi mamă, şi tată, şi soră, şi frate…"  
 
Şi se oprise din enumerare… O derutase chiar şi pe Geluţa, de obicei neînstare să se concentreze 100% în discuţiile cu mamă-sa. De astă dată, atentă 95%, simţise că înşiruirea făcută mai avea un loc de completat! Problema era că nu-şi dădea seama cu care dintre cei "plecaţi"?  
 
S-ar fi înregimentat şi Fiuliţă, dragul de motan… o amendă în sine Nicole. Trecuse aproape un an… şi nu-şi reveniseră după irosirea animăluţului. Şaptesprezece ani le îmbogăţise căminul purtându-şi blănosul trup prin camere, lustruind gingaş orice atingea prin unduirea dezmierdătoare a fracului galben-dungat, purtat peste albul fin al gâtului şi pieptului, aducându-le aminte că au un motan ori de câte ori îl aveau în faţă, doar purta inscripţionat pe frunte însemnul majestuos M, făcându-le să se considere avute datorită imenşilor ochi de chihlimbar genaţi de două şiruri de cili roşiatici… Poate era mai confortabilă pentru fată omisiunea?! Poate, spre norocul ei orb, nu reiterase amintirea trecerii lui Fiuliţă, zis şi Bubastru ori Blănosu’. Pentru el avusese o altă soluţie mamă-sa...  
 
Geluţei îi plăcuse ideea surogatului pentru rudele pierdute şi, treptat-treptat, începuse a se imagina travestită în mamă, prelua din sarcini, dar încălca o cutumă de la care Nicole nu se abătuse nici demult şi nici acum - respectarea libertăţilor individuale, regulă pe care ea o eluda cu voie ori fără voie, poate dintr-un sentiment matern genetic…  
 
-Dă-mi căruciorul să-l spăl "pe labe"! Şi pantofii! Şi bastonul! i se adresă grijulie lui Nicole când aceasta reveni acasă.  
 
Şi, în timpul igienizării obiectelor cerute, simţea cum o căldură îi porneşte dinspre piept spre obraji la gândul cum până mai alaltăieri mama făcea asta pentru toţi ai casei…  
 
-Aş merge cu cele două bastoane uneori, aşa mă dor picioarele! i se destăinui Nicole, covârşită de atenţiile fiică-sii.  
 
-Şi de ce nu o faci? o întrebă maşinal Geluţa.  
 
-Nu pot! N-au aceeaşi culoare! răspunse chestionata, dându-se ursuză.  
 
-Acum, de suferi pentru cromatica celor două "canes", nu cred că pot convinge Pronia să-ţi schimbi părerea. Lamentează-te puţin, aşteaptă viaţa viitoare şi poate, cine ştie, vei avea două identice! Ce zici?!  
 
-De-ar fi să aştept atât amar de vreme, n-aş mai vrea bastoane! M-aş mulţumi numai şi cu cele două picioare sănătoase, mormăi pentru sine amânata, lăsându-i timp fetei să se autoevalueze; în timpul ăsta, fredonând pătrunsă "C’est la rose l’important", dublată în urechea internă de Gilbert Bécaud, se retrase în odaia sa pentru energizare…  
 
Camera atât de sobră, cu o singură pata de culoare în albul exclusiv al pereţilor, al mobilei, al perdelei, era străluminată dinspre pervaz de un trandafir învolt de un galben aprins, cu tente de cărămiziu, care se ridica dintr-un ghiveci închipuind o împletitură de nuiele, etalând pe tija grosuţă câteva perechi de frunze oricând verzi şi pufoase, pe alocuri apărate de nişte spini subţiratici şi înşelători, precum ghearele de felină.  
 
Nicole alunecă spre floare din câţiva paşi, zviduită de orice dureri, întinzând afectuoasă mâinile înspre corola diafană ce i se lăsă cuminte în căuşul palmelor şi începu să toarcă lin, strecurând din când în când şi un părelnic mieunat…  
 
Referinţă Bibliografică:
C’EST LA ROSE... / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!