Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

LINGURARUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În satul de la poalele Parângului, de când se ştiau, oamenii făceau rost la nevoie de coşuri împletite, albii, copăi de frământat aluaturi, funduri de mămăligă, lopeţi de vânturat boabele ori vreun târn de măturat frunzele din bătătură, de la rudarii de sub munte. Aceştia, statorniciţi pe meleagurile subcarpatice de sute şi sute de ani, erau urmaşii „pârâţi” ai slavilor trecuţi cu valul migraţiilor peste bătrânul Danubiu, grozavi meşteri în „scormonitul” măruntaielor muntelui după minereul de aramă ori fier. 
  
Timpul trecuse neiertător şi urmaşii rudarilor de cândva, rămaşi în „borgeie” săpate adânc în pământ, îşi pierduseră priceperea mineritului, depăşiţi de câştigurile civilizaţiei autohtonilor din jur. 
  
Ei, rudarii, cedaseră în numele păstrării unităţii lor şi a spaţiului pe care se aşezaseră vrednicii lor înaintaşi. Sărăciseră grabnic, dar îşi păstraseră demnitatea aflând iute un alt mijloc de subzistenţă: prelucrarea lemnului, atât de la îndemână. 
  
La început, îşi dădeau produsele în troc pe de-ale gurii şi, abia târziu pe bani, dar niciodată destui să acopere meşteşugul, calitatea şi adusul acasă. 
  
Într-o bună zi, rudarii se văzură în mare impas. Satele din preajma coloniei lor nu mai voiau decât linguri - pentru pomeni şi pentru ale bucătăriei. De asta cei tineri nu mai uceniciră în împletirea nuielelor ori în cioplitul lemnului. Învăţară alte meserii, unii plecând mai departe, spre o viaţă mai uşoară. 
  
Şi satul de sub Părâng, şi colonia de rudari îmbătrâniseră, se împuţinaseră, se înstrăinaseră unii de alţii, parcă înrăiţi. 
  
Dintre rudari, doar un meşter bătrân mai făcea linguri. Îi stătea alături un ţângălău al unora plecaţi la muncă în străinătate. Se mutase la bătrân. După şcoală, venea într-un suflet acasă, să lucreze cu Moş Laie ca să aibă ce vinde duminica în târg. 
  
De la o vreme, şi băietanul, şi sătenii se mirară de ce Moş Laie cioplea doar linguri lungi în coadă. Femeile îl credeau smucit la minte, doar nu fierbeau în orice zi bulion ori magiun… 
  
Într-o duminică, după slujbă, îl încolţiră pe Laie, înţepându-l, chiar zicându-i în faţă ce credeau despre lingurile lui, despre mintea lui plecată cu sorcova. 
  
Şi cum larma femeilor crescuse, adunarea se strămută din curtea bisericii în uliţă. Acolo, bietul rudar, după ce-şi netezi mustăţile, le ceru să-l asculte. Ce le povesti îi puse pe gânduri pe toţi. 
  
Aflară cum Laie, ca orice creştin, se întrebase ce va să fie după moarte? Dacă e ceva ori nu e nimic?! Şi le mărturisi că avusese un vis. 
  
Se făcea că murise. Îi apăruse dinainte un bătrân care, cică, îi călăuzea pe cei „duşi” pe lumea cealaltă. Se lăsă în voia aceluia. 
  
Îi arătase întâi o încăpere mare. În mijlocul ei se aflau oameni mulţi, strânşi în jurul unei mese cu bucate felurite, tare îmbietoare. După căutătura lor, era clar, foamea le dădea ghes! Deşi aveau lingurile încărcate cu mâncare, ei nu se împărtăşeau din bunătăţi, căci nu-şi ajungeau gura! Lingurile erau lungi în coadă! 
  
Uimit din cale-afară, Laie nici nu apucă să întrebe ceva. O voce ca de tunet îl lămuri că acolo ar fi fost Iadul, că oamenii aceia trăiseră în păcat până-n ultima lor clipă şi erau osândiţi la chinul ăla pentru veşnicie. 
  
Laie lăcrimase de mila bieţilor nelegiuiţi, deşi el nu fusese nicicând lacom, dar nici sătul... 
  
Şi fu purtat în altă încăpere. Era leită cu prima, doar că mesenii erau mai puţin numeroşi, iar pe masă nu era duium de mâncare, ci doar un singur blid cu ciorbă. Fiecare mesean avea câte o lingură - tot lungă în coadă - pe care o umplea cu ciorbă, dar nu o ducea spre gura lui, ci spre a celui ce i se afla în faţă. Mai observă că ciorba nu se stăvea, ca şi când nimeni nu ar fi luat din ea… 
  
Şi se auzi iar vocea lămuritoare: aici era Raiul; oamenii aceia, de, ca oamenii, făcuseră şi bune, şi rele în viaţa lor, dar - unii, mai devreme, alţii, mai târziu - aflaseră prin vocea bisericii bucuria ajutării aproapelui, bucurie ce-o vor avea în veacuri. 
  
Laie coborâse umil privirea neputând spune dacă el găsise asemenea fericire. Fu lămurit de călăuză, în timp ce visul se destrăma: se va duce înapoi la ai lui, pentru cât timp, doar Domnul o va şti, făcând pe mai departe lingurile sale lungi în coadă... 
  
Referinţă Bibliografică:
LINGURARUL / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1450, Anul IV, 20 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!