Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

SCORBURĂ - premiul al III-lea la Concursul de proză scurtă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ofer acest onorant premiu tuturor celor legaţi de Revista "CONFLUENŢE LITERARE": domnilor Octavian Lupu şi George Roca - fondatori, domnului Ion Nălbitoru, cel care m-a promovat şi mi-a susţinut primirea în acest cerc al condeielor, colegilor care-şi publică rândurile în generosul spaţiu oferit de Revistă şi, nu în ultimul rând, cititorilor care-mi sunt prieteni nevăzuţi şi un real imbold pentru noi născociri de suflet...  
 
 
<<Se prelinse ca o pisică prin bortă, scoarţa copacului închizându-se în urmă-i, alungând şi ultimul fir din lumina fierbinte a zilei... Se bucură de-aşa întâmplare pentru nevolnicii săi ochi. Făcuţi asemenea celor de om, n-aveau rost adevărat decât dincoace, doar aci atingând cu puterea lor zgomotele, simţind fiece aripă de căldură ori de răceală dinspre sortiţii tărâmului ăstuia...  
 
*  
 
Uns paznic de când se ştia la rădăcina Copacului Lumii, de puţină vreme aici, de mai multă dincolo, încălcase deavalma oprelişti, mereu setos de neînţeles şi primejdie, strecurându-se înspre oameni, căutând lumea lor.  
 
Prevăzătoare, Muma îl trecuse de trei ori prin ţărâna de la rădăcina Copacului Lumii şi-l întrupase pentru a nu bătea la ochi, de s-ar fi dus în cealaltă parte.  
 
Ştiuse ce ştiuse de la bun început! Îl ardea miezul de stâncă-de-foc, împingându-l să dea iureş printre oameni.  
 
Nu săvârşise nici o nefăcută încă, dar oricând ar fi putut isca pe-afară pozne care să se prăvălească în tumult până dincoace, în bezna grea de sub pământ, nu?!  
 
De asta se nevoi ea să schimbe câte ceva din rânduieli. Mută chiar Copacul Lumii. Îl duse pe-un plai neluat în seamă, chiar uitat, pe-o coastă pieptişă de sub munte.  
 
Trecuse ceva timp, iar în lumea de dincolo abia de se ivise înspre Copac un pumn de oameni, scormonitori în vintrele pământului după fier şi, mai apoi, meşteri în lemn. Tăcuţi nevoie mare, întunecaţi la chip, cu glas încet şi dulce, se ţineau departe de ce le-ar fi tulburat tihna traiului şi aşa greu...  
 
Dinspre ei se-ntorsese el mereu nemulţumit. N-aflase nimic de la muţii ăştia, n-avea cum să se grozăvească în faţa alor săi... Poate numai cu vestea că nimeni dintre oamenii aceia nu băga de seamă că nu lasă umbră Copacul Lumii!  
 
Muma îi spusese că cei de dincolo n-au cum să vadă lipsa, poate doar aleşii! Cu glas răspicat îi lămurise că nici asta nu-i posibil decât dacă paznicul de la rădăcina Copacului ar slăbi vraja învăluitoare.  
 
Sub povara adevărului, se făcu a înţelege spusele Mumei, împăcat...  
 
*  
 
Şi iată cum azi ajunsese de dincolo un ghem de freamăt. Da! Se-ntâmplase! Pentru întâia dată intrase în vorbă cu el un om! Da, da! Şi-l pricepuse! Văzuse-n mintea aceluia ceva care-i mersese la suflet... da! Părea un strigăt! Ca un nume! Îi plăcuse, luându-l să fie al său! Scor-bu-ră! Scor-bu-ră! zgudui cele două lumi vorba repetată. Şi când rostise fără să ştie ce-nseamnă cuvântul, amintirea vălătucilor de aer dintre el şi om îl împresurase cu miresme de apă-fier-tare, de scoarţă putredă de copac, de pământ aspru, fărâmicios, umed... Şi atât îi plăcuse, încât l-adusese acasă ca pe-o adevărată şi minunată pradă!  
 
Fiindcă dintre toţi paznicii avuţi de Copacul Lumii el se dovedise a fi cel mai vrednic, nu fu dojenit că se grozăveşte cu fleacuri, că-şi pierde vremea... Atâtea rotiri de apă-fier-tare pe sub pământ nu le schimbase cu nimic rânduiala!  
 
Nu-i trecu Mumei, însă, prin minte că, odată cu numele străin, fusese adus şi ceva neprielnic lumii lor?!  
 
*  
 
Nu ştiuse şi nu va şti niciodată ce-l hotărâse! Simţise de multe ori un cui rece împungându-l... Tot aşa îl sfredeli şi-acum, pân-o făcu şi gata!  
 
Cum la rădăcina Copacului un izvoraş abia susura, îşi strecură palma-i micuţă în firicelul viu ca şi-alte dăţi. Numai că acum, firava şoaptă venită dinspre apă se-nlănţui pe miezul său de stâncă-de-foc precum o spirală şi o amorţeală dulce îi luă în stăpânire fiinţa.  
 
Se strânse tot în propria-i palmă, lăsându-se purtat de curgerea zglobie! Uitase, pesemne, îndemnul Mumei, să nu părăsească mai mult de o zi-sunet rădăcina Copacului Lumii, să nu ia în derâdere rostul său!  
 
În răstimpuri, spre odihnă, preschimba câte-un deget în răsucirea de apă. Ba chiar poftea să se cufunde în unda subţire, să se contopească de tot cu ea! Dar îşi lua degrabă seama, fiindcă ce s-ar fi ales de stânca-de-foc? S-ar fi prăpădit! Nu?!  
 
Şi stăpânită nebunia chemării, se lăsa mai departe purtat de apa care-l urca şi-l cobora, când zbuciumat, când lin, când pe ocolite, când...  
 
Tot de la Muma ştia că izvorul sfânt adună multe ape şi curg laolaltă, tot curg. Şi, pe loc, taman acum, o crăpătură-scrâşnet rece se prefăcu în întrebare! Adică unde să curgă izvorul întărit?! Şi pe loc simţi cum crăpătura se lărgi într-o cavă uriaşă, cum miezul său de stâncă-de-foc plesneşte şi se stinge în aceeaşi clipită, stâmpărând fierbinţeala c-un sfârâit în undele apei.  
 
Ciudat! Contopirea nu-l sperie! Palma care-i ţinuse toată fiinţa se destrămă, dispăru, ba nu, se făcu apă-fier-tare!  
 
Curios şi iar curios, dar nu-l încercă nici o părere de rău, nimic! Se cercetă strigându-se: Scorburăăăă! Un ghem de bulbuci se roti deasupra apei, semn de mare bucurie pentru el...  
 
Curse mai depare. Apa creştea tot mai mare... Devenit lichid, i se păru că-i încolţit din toate părţile... Parcă fu încătuşat în corpul curgând... N-avea cum a se-ntoarce! Să meargă mai departe, da! Tot mai departeeee!...  
 
La un timp, întunericul rece-ud, alunecos şi greu începu să se umple cu forme, cu multe forme uşoare. Înţelese că nu sunt goluri în apă; mai degrabă le simţi ca pe nişte murmure. I se şterse pe dată părerea c-ar fi înghesuit. Apa-fier-tare, primind la sine murmurele, îşi îmblânzise unda...  
 
Plăcut surprins de ce simţea, nu înţelese de la-nceput ce se-ntâmplase. Din amintiri ascunse răzbătu zicerea Mumei că, tot la şapte rotiri, apa-fier-tare ia cu sine sufletele oamenilor deja morţi spre a le duce către sălaşul veşniciei.  
 
Şi, mai mult decât orice, pătrunse adevărul strigat cândva de ea. Acum abia se legară hotărât în minte, precum zalele unui lanţ, murmurele din apă şi sufletele oamenilor morţi.  
 
Deşi erau nenumăraţi, unii, tineri, alţii, bătrâni, vârtejuri de bucurii ori de nevoinţe, unii, senini, alţii, plini de regrete, Scorbură îi simţea doar ca pe nişte unde, unele mai calde, altele, mai reci ori ca pe nişte zvonuri, mai blânde sau, dimpotrivă, mai zgomotoase! Atât!  
 
Până la urmă îi jucă iar în faţă altă rostire a Mumei: mai devreme ori mai târziu, ajungem cu toţii în apa-fier-tare din adâncul pământului, să se ştie!  
 
Alte nedumeriri îl încolţeau. Nu înţelegea ce rost îşi căpătase acum. Şi-şi bolborosea nelămurirea. Tare voia să priceapă, altfel nu scăpa de cazna apăsătoare a gândurilor!  
 
Treptat pătrunse tâlcul shimbării. Nu mai era doar apă-fier-tare printre murmure-suflete de oameni morţi... Nu părea în zadar fuga sa de la rădăcinile Copacului Lumii! Ştia sigur asta, simţind cum prin el se prefirau amintirile tovarăşilor de călătorie... şi lucruri... şi glasuri... glasuri – nişte spirale de aer cu miroznă de soare, de munte, de pasăre, de floare, de fluture, de lună, de stele...  
 
Covârşit de toate, se ghemui mai tare în unda rece de apă-fier-tare... Cum, în afară de rânduielile Mumei, mai erau de aflat multe, încă multe?! Şi dădu să se prelingă încetinel pe lângă murmurele-suflete, să le pătrundă rostul, să afle, să înţeleagă... necunoscutul!  
 
Tresăltă bucuros în curgerea sa, fericit că se duceau cu toţii într-acolo, înspre departeeee! Spre cât mai departeeee!...  
 
*  
 
La un moment dat, un mănunchi de scântei orbitoare îi săgetară împletitura de unde şi, pe loc, se năimi parte la cele aflate, la noile adevăruri, unul desprins dintr-o aducere-aminte, abia bănuit, dar acum desluşit: ieşise! Pătrunsese în lumina din tărâmul oamenilor...  
 
Şi curse mai departe zglobiu, strecurându-se printre vinovăţie şi bucurie, vinovăţie, că încălcase spusele Mumei şi se abătuse de la drumul scris, bucurie, că împlinise dorinţa murmurelor-suflete de morţi de-a mai ajunge odată prin locurile unde le fusese drag!  
 
*  
 
-Ai auzit? îşi întrebă femeia peste gard vecina, potrivindu-şi testemelul pe frunte.  
 
-Ce s-aud?! se opri cea strigată din culesul perelor aurii, căzute doldora pe iarba grasă din curte.  
 
-Ăl mic al poştaşului a fost martor la o minune! continuă prima.  
 
-E, te pui la mintea pezevenghilor ăstora! Numai la snoave le stă gândul! Ce minune?!  
 
-Minune, zău! Tot satul ştie! În dumbravă, din stejarul ăl bătrân a ţâşnit apă! Au cercetat de-aproape, e un izvor în toată legea, pornit dintr-o scorbură! stărui prima.  
 
-Aci, la noi?! Pe pămânul ăsta?! Păi, nu va dura cine-ştie-cât şi-l va sorbi adâncul secetos! zise printre icneli de efort vecina.  
 
-A fost şi popa acolo, să citească spre sfinţire! întări dovada cumătra atotştiutoare.  
 
-Ei, brava, îl caută omul pentru rânduieli de botez, de nuntă ori de-nmormântare şi el bate crângul! se-nciudă vecina, aplecată asupra coşului cu pere strânse spre mulţumirea grabnică a celor doi godaci din coteţ.  
 
-L-a şi botezat popa! lămuri prima.  
 
-Aşa ceva n-am mai pomenit! Izvor botezat?! se ridică din şale, mirată, surata cu perele.  
 
-Da, da… Apa Sâmbetei i-a zis! Că sâmbăta s-a-ntâmplat minunea!  
 
-Halal să-i fie! Nu putea găsi nume mai cu noroc?! Sâmbăta se sfârşesc toate… se oţărî cumătra.  
 
-S-o fi gândit popa, săracul, să fie de pomenirea morţilor… încheie firoscoasă prima femeie, trăgându-se dinspre gard spre cunia unde fierbeau oalele, în aşteptarea omului şi a copiilor ce aveau să sosească acasă curând...>>  
 
 
Referinţă Bibliografică:
SCORBURĂ - premiul al III-lea la Concursul de proză scurtă PEREGRINĂRI - Dublin, 2014 / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1432, Anul IV, 02 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!