Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Angela Dina         Publicat în: Ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

ŞARPELE CASEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În Duminica Floriilor, Muica Lina a lui Băcănuş venea încet-încet de la slujbă, ducând în batistă un pumn de anafură - să ia pe nemâncate toată săptămâna câte-o firimitură… 
  
Dă să treacă şoseaua, că stătea pe-o ulicioară ce se deschidea din dreptul lăcaşului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce şi grozăvindu-se de-aşa ispravă prin ţopăieli, ţipete şi râsete. 
  
Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag şi lăsând o dâră şerpuită în urmă. Îşi află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte şi-un colţ de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boţul uscat şi galben în sânu-i trenţăros. La căderea serii, Muica Lina îl îndeamnă la adăpost în grajdul dărăpănat unde-şi găsea fereală şi capra-i roşie, singura avere... 
  
Din ziua aceea, omul şi-a hotărât loc de pază la poarta bătrânei. Sta acolo de dinaintea răsăritului şi până se întuneca, plimbându-şi ochii ciudat de galbeni în lungul şi-n latul uliţei, nefăcând nimic, doar sâsâind uşurel vaietul suferinţei sale alinate de Muica Lina. 
  
Timpul trece după tipicul satului. Vara s-a dus… Muica se grijeşte de capră şi de milog. Oftează într-una. Nici nopţile nu se ostoieşte. Ziua merge prin curte. Mai rupe vreun braţ de buruieni. Mai suduie căpriţa năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine…Turtoi încropeşte tot la două zile. Îl coace sub ţestul încins cu crengi aduse de milog... 
  
Şi orice-ar face, îşi bombăne nevoinţa. Cu ce să plătească ’aracan de ea dările?! Mai an, o ajutase Părintele. Nu mai putea nădăjdui la mila bisericii şi-acum! Da’ de unde creiţari?! 
  
Milogul aude bolboroseala maicii azi, o aude mâine. Nu dă semn că pricepe oftaturile femeii. El îşi primeşte tainul, soarbe încetinel din dulceaţa laptelui, necruţând nici o picătură, iar cu boţul de mălai fuge încurcat, îndemnând către uşa grajdului. Muica Lina îl vede. Nu-i zice ni’ca, lăsându-l în treaba lui. Iar când dau faţă-n faţă, o ţintuieşte cu ochii straniu de galbeni. Parc-ar vrea să-i spună oarece. 
  
Şi într-o dimineaţă, când biata curăţa grajdul, năvăli şi el fâşâind şi dând ocol unei lădiţe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul şi preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-şi corpul subţiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură şerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. 
  
Mirată de bâţâiturile milogului, priveşte către ladă, atingând-o uşurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puţinul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu! Lina se-aplecă vioaie, uitând de orice durere a şirei, trase în sus de capac şi…?! 
  
Ce văzu nu i se păru tomite adevărat. Îşi scuipă în sân, îşi făcu larg trei cruci, asezându-se pierită pe pragul grajdului. Gânduri şiruri îi zumzăiau prin urechile bătrâne, iar în lumina ochilor se perinda strălucind galbenul visteriei aflate. I se păru că e pe altă lume… Doar în poveştile bătrânilor de cândva se iveau aşa, din senin, comori, de scăpau de foame şi sărăcie vreun om şi sufletele aflate în grijă. Dar la ea, cum?! 
  
Şi tot întrebându-se şi încercând răspunsuri după mintea ei de femeie, băgă de seamă că milogul pierise din poartă. Dar nu-şi făcu griji. S-o fi dus pe linie să-şi dezmorţească ăle picioare, gândi ea. 
  
Din pragul grajdului se ridică abia când se întunecase. Pesemne aţipise ostenită de munca spăimoasă a minţii. Îl caută pe cerşetor, îl strigă să vină la strachina de lapte, dar… nu se arată. 
  
În acea noapte dormi fără vise, pesemne sătulă de cele trăite peste zi. 
  
Deşi dăruită cu soare de Domnul, ziua următoare începu rău pentru Lina. Aciuitul de milog parcă intrase-n pământ. Nu ştia pe unde rătăcea, iar căpriţa scăpase dincolo de gărduţul ce apăra legumele de oare, dând gata straturile de varză abia învelită, spre toată obida bătrânei. 
  
Şi-n vreme ce-şi ştergea lacrimile c-un colţ de basma, prinde curaj, trece drumul şi se prelinge încetinel în curtea bisericii… I se spovedeşte preotului care n-o crede, bănuind c-ar avea năluciri… povăţuind-o la rugăciune şi mătănii. 
  
Nici părintele, nici Lina nu simţiră că vorbele şoptite sunt prinse de dascălul Marcu, om hulpav de băutură şi de câte alea. Singurele virtuţi avute - hărnicia şi vocea - îl salvaseră în slujba de paracliser. Păşind uşor în latura femeii, o ademeneşte la mărturisiri, făgăduindu-i viclean sprijinul. În fapt, toca în minte zavistie pentru ploconul căzut pe capul proastei bătrâne. 
  
Zălogită în necazul că nu găsise crezare la preot, se îndrepta spre casă târându-şi neputincioasă picioarele. Din spate, era urmată îndeaproape de Marcu, hotărât să facă ce-o face, doar să pună mâna pe… 
  
N-apucă să-şi ducă otrăvita închipuire la capăt, că se-mpiedică de scârbavnicul milog, care i se împleticise voit printre paşii de fur. Scăpat din poticneală c-un brânci şi-o sudalmă aruncate sărmanului - nebănuit potrivnic - fu din trei paşi lângă Lina. 
  
Copleşită de stăruinţa urmăritorului, năucită chiar, îi îngădui curiosului să-şi mântuie vrerea. 
  
Descoperind bănetul, din care, mai-nainte fură din ochi, ţârcovnicul dădu s-apuce în pumn cât mai mult, dar scăpă tot, retrăgându-şi cu iuţeală braţul muşcat sălbatic de milogul ce apăra avutul Linei şi-al său. 
  
Temerara încercare a sărmanului este ne-nţeleasă de femeia buimăcită de întâmplările zilei. Şi-n timp ce-l izbeşte c-o boată în moalele capului, Lina simte răceala de gheaţă din picăturile de sânge sărite pe mâini dinspre săracul stârcit de-acum în picioare de Marcu. 
  
Milogul apucă de ieşi târâş din locul de iad, în vreme ce dinspre lădiţă se-nălţau limbi şerpeşti de foc, devenind, într-o clipă, ucigătoare limbi de balaur… 
  
Dascălul pieri şi el mânat de groaza trăită, iar Muica Lina, nesimţind ameninţarea pârjolului, sta pironită în mijlocul grajdului. 
  
Desprins cu iuţeală din şirul de oameni veniţi cu apă în cante s-oprească prăpădul, Culiţă, feciorul lui Vlaicu, scăpă bătrâna de grinda în flăcări, gata să-i cadă în creştet... 
  
Ca la capăt de lume, tăcerea şi bezna covârşiră locul, ştergând părerea că ceva s-ar fi întâmplat pe-aci… 
  
A doua zi, ieşind în bătătură, bătrâna zăreşte ceata de băietani zurbagii, ce-şi aveau vad de zarvă la răscruce de drumuri, ţipând şi bătându-se între ei care să dea mai întâi cu piciorul… într-o piele de şarpe… 
  
Referinţă Bibliografică:
ŞARPELE CASEI / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1402, Anul IV, 02 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!