Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Actualitate > Mobil |   


Autor: Andrei Toader         Publicat în: Ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Despre viață și lumea de dincolo
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Despre viață și lumea de dincolo 
  
Drumul către iad e pavat cu intenții bune, iar drumul către cimitir trece prin spital. După cimitir este nimic sau este dincolo. Haideți să aruncăm o privire la chinurile unui om, până ajunge în mormânt, , în anul de grație 2016, în România secolului 21. 
  
Slatina, Olt, 2016. Brusc, mă ia o durere de cap rebelă. Iau un Nurofen. Încerc să dorm, nu reușesc. Durerea persistă. Iau după alte ore de așteptare, un Paracetamol, ce ia tot românul. Ieftin, dar bun. Nimic. Îmi zic că o fi vreo depresie, deși sunt cel mai optimist om din univers. Orele trec greu, ca un tren care se lasă așteptat și nu mai vine. Simptomele persistă și îmi acompaniază, parcă sinistru, singurătatea. Un tremurat dinspre picioare spre cap mă apucă dintr-o dată. Mă pun în pat. Îmi aprind o țigară. Trag trei fumuri, privindu-le cum se înalță către tavan. Durerea se întețește. Nu mă mai pot ține pe picioare, chiar îmi amintesc că acum cinci luni scăpam din spital după operație de apendicită acută. 
  
Păi dacă tot am durerea asta aiurea, ia să sun la spital, să mă ia ambulanța să mă ducă la UPU ( Unitate primire Urgențe- urgențe zic ei, că mulți dintre noi nu știm care sunt cu adevărat urgențele-). Zis și făcut. Iată Salvarea care mă duce spre Paradis, zic eu. Ajunge cam după zece minute de discuții prin telefon, după ce te întreabă ce ai, după ce le spui că nu te mai poți ține pe picioare. Dar uite că ajunge, asta e bine. Să mă ia viu, către eliberare, îmi zic în sinea mea. 
  
Unu-unu-doi ! Aici dispeceratul. Am ajuns. Avem un pacient cu posibil anevrism sau pre infarct. Doamne ferește ! Îmi aduc brusc aminte de un caz celebru : fiul unui doctor chirurg, de altfel un copil excepțional, care era și la medicină, suferise un anevrism, și după multe refuzuri ale altor spitale din această țară sănătoasă, rămăsese internat, aici, la Slatina, la secția de Terapie Intensivă. După doi ani , a decedat, după o luptă cruntă nu numai cu boala, care dăduse semne de ameliorare, deci de bucurie, dar și o luptă a tatălui său cu sistemul medical, farmaceutic și ministerial care părea fără sfârșit. Sistemul corupt și birocratic a câștigat această luptă, dar nu și războiul. Să nu ai secție de neurochirurgie sau de reumatologie la SJU Olt, este strigător la cer și la Burebista. 
  
Sistemul actual este un sistem involuat, de două parale. Mor oamenii pe targă, pe trotuare, mor peste tot, iar voi, cei ce conduceți spitale, consilii județene sau ministere, cheltuiți banii pacienților prin casele de asigurări de sănătate, prin contracte de achiziții publice inutile sau prin carduri electronice de sănătate și vă plimbați cu limuzina până la piață, în timp ce oamenii așteaptă pentru un RMN și șase luni. Până atunci, dacă prind vreun cancer, pot și muri. Vin alții pe listă, nu e problemă. Pentru sistem, oamenii nu reprezintă oameni, adică suflete, ci niște animale pe care se experimentează, reprezintă doar cifre și analize. Lor, celor care conduc acest sistem putred, nu le pasă de voi, cei sărmani, de noi pacienții, ei sunt doar demagogi. 
  
Dar sunt și doctori cărora le pasă. Le pasă de tine, le pasă de mine, le pasă de noi. Sunt doctori care fac de gardă pentru oameni, nu pentru bani, deși unii mai primesc mici cadouri, dar au bun simț și codul lui Hipocrate în cerebel. Sunt acei medici tăcuți, calculați, rezervați, care nu trompetează și nu ies cu nimic în evidență, care nu cer șpagă de la pacienți pe holurile spitalelor ori pe la lifturi, sunt acei medici care respectă sărmanii, neasigurații și bolnavii. 
  
Fumați ? mă întreabă asistentul de pe salvare, întrerupându-mi gândurile la lupta cu sistemul medical. Dau din cap afirmativ, printre perfuziile cu glucoză, băgate prin niște branule, la ambele mâini. 
  
Ce rost are întrebarea ? îi răspund. Nu are , spune asistentul, că oricum nu știm ce aveți. E așa, de formă, să treacă timpul mai repede. 
  
Timpul trece și mă văd la recepția UPU, de unde te și întreabă dacă ai card de sănătate sau buletin, ca să poți intra și să mai și aștepți la rând. Dar dacă ai fi cu cineva operat și ai face un infarct, ți-ar mai cere buletinul? Probabil că da, probabi că nu. Mi se pare că și pe lumea cealaltă se cere buletinul. Oricum ar fi , după te-ar duce la cardiologie... 
  
Ei, și așa, aștept pe targă douăzeci de minute, după care sunt dat jos și pus la așteptare, la urgențe minore, vecin cu asistentele medicale specializate unele dintre ele în bârfit, adică în țățisme, altele crezându-se doctori, așteptând vreo două ore, până vine medicul de gardă. Unul la treizeci de pacienți. Îmi ia un puls, îmi face un EKG, și mai aștept o oră să mi se facă și o hemogramă ( analiză a sângelui ). Mi se face tot mai rău. În jurul meu tot mai multe cazuri: oameni cu ciroze hepatice, cu mâini tăiate, cu stomacul spintecat, cu tăieturi la gât etc. Vine un asistent și îmi spune că trebuie să merg la radiologie, la raze. 
  
Bun, îmi zic, hai să mă iradiez, nu e problemă, la anemia care o am, e super. Si sunt dus pe un cărucior către raze. Pe drum- lung e drumul vieții- asistentul mă întreabă de ce nu lucrez, adică de ce nu sunt asigurat, deci de ce nu plătesc asigurările de sănătate. 
  
Ce asigurări de sănătate? zic eu. Alea de care oricum nu am parte? Și dacă aș fi asigurat nu le-aș plăti la acești hoți vreo lețcaie, vreun sfanț. Adică te pun să plătești milioane și nu beneficiezi gratis de un RMN ? Și șefii cei mari, ștabii, se îngrașă pe banii sărmanilor bolnavi. Mai bine zi că vrei bani în buzunar domnul asistent, nu că te-ar interesa asigurarea mea. Asistentul tace și nu mă mai întreabă nimic, parcă aprobându-mi logica curată ca lacrima. 
  
Ajung și la raze, mai aștept treizeci de minute, deci până acum patru ore. Pe hol, același asistent îmi spune pe tăcute, că ar pleca în afară, pe bani mai mulți, că aici nu mai are lumea să dea, iar ministerul nu le mărește leafa. Păi , zic eu, dacă toți ați pleca, pe pacienți cine i-ar îngriji ? Nimeni sau moartea. Și el aprobă. Păi domnule, zic eu, dacă toți sunteți numai după bani și faimă, de ce mai jurați pe Hipocrate și mai dați la medicină ? Unde este simțul civic și medical de a ajuta din pasiune și dăruire pacienții ? Unde vă este priceperea ? E pe lumea de dincolo probabil. 
  
Iată și rezultatul de la raze : plămâni fără leziuni, totul pare în regulă. Coborâm la urgențe minore unde așteptăm, printre alți sărmani și muribunzi, hemograma. Și iată că apare, adusă de două mâini îngrijite, mâinile unei asistente, drăguță femeia, văzută din față. Iată analizele dumneavoastră. Pare totul în ordine, dar aveți o ușoară anemie. Alo, duduie, unde ai făcut medicină ? Să îmi spună un doctor diagnosticul, nu tu , o asistentă cu studii de trei ani de medicină. 
  
Vine și doctorul de gardă, se uită pe analize și îmi spune degajat : Sunteți în regulă, nici nu trebuia să veniți, chiar dacă aveți balonări, gaze, dureri de cap, tremurături și o anemie rebelă, nu e nimic în neregulă. O fi vreo viroză. Bine , zic, la revedere. 
  
Ziua a doua. Mă apucă iarăși o stare de amețeală cu dureri acute. Mă hotărăsc, ca din banii de facturi, să îmi fac analize la o clinică privată, analize la sânge. Probabil că așteptarea rezultatelor nu e mai dulce decât sărutul tandru al morții. 
  
Beau un pahar cu vin roșu, să îmi mai crească tensiunea asta mică, în așteptarea rezultatelor. Și ele nu întârzie să apară : infecție intraspitalicească cu E-coli și streptococ beta-hemolitic, plus un început de leucemie, adică o formă gravă de cancer. Mulțumit de rezultat, mă duc să aprind o lumânare la vii, să mă rog și să mă spovedesc, și după să văd ce mai am urgent de făcut în timpul rămas. 
  
Acasă îmi vine o idee genială : să scriu și să public prin ce am trecut, pentru oameni, pentru ca ei să știe prin ce am trecut și eu și alții. O ultimă idee nu îmi dă pace. Să fac un interviu final, un interviu al vieții cu moartea, un interviu cu lumea de dincolo. 
  
Andrei Toader 
  
Referinţă Bibliografică:
Despre viață și lumea de dincolo / Andrei Toader : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2117, Anul VI, 17 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Andrei Toader : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Andrei Toader
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!